93 la sută dintre cetăţenii Germaniei susţin limitarea actuală a contactelor impuse cu scopul îngrădirii pericolului de contaminare cu virusul Covid-19. Asta rezultă dintr-un sondaj al televiziunii publice germane (ARD). Sondajul reflectă faptul că majoritatea celor chestionaţi este de acord să renunţe la o serie de drepturi fundamentale, garantate de principiile democratice ale statului de drept. Totuşi, intervenţiile restrictive, impuse de stat pe motiv de combatere a unei epidemii, nu sînt lipsite de un substrat autoritar. Asupra acestui aspect neliniştitor, despre care nu prea se discută, au atras atenţia în ultimele zile mai mulţi politologi, sociologi şi filozofi.
Hannah Arendt sau Wilhelm Reich au subliniat în scrierile lor că orice sistem autoritar nu ar putea supravieţui dacă nu există şi un sprijin – activ sau pasiv - din partea populaţiei.
Fără a nega importanţa măsurilor de îngrădire a epidemiei, sociologul german Wilhelm Heitmeyer a avertizat (într-un amplu interviu, difuzat de postul naţional de radio din Germania, DLF) că în momentul de faţă să nu se subestimeze temerile că lărgirea controlului ar putea să se apropie de metodele folosite de către ţări unde supravegherea populaţiei ţine de politica de stat. O evoluţie în această direcţie ar fi extrem de periculoasă. Instituţiile de stat – ministeriale, politice, militare sau poliţieneşti - care au obţinut un surplus de drepturi decizionale, nu au memorie. Într-o viitoare etapă de normalizare, aceste instituţii nu vor renunţa prea uşor la „privilegiile” dobîndite în perioada epidemiei.
Regenerarea unor pofte autoritare se poate observa cu uşurinţă tocmai în ţările est-europene. Ordonanţele pe care le poate emite primul ministru al Ungariei, fără control parlamentar, supravegherea video a locuitorilor din Moscova care se află în spaţiul public, pînă la abuzurile unor poliţişti şi jandarmi din România sînt simptome ale poftei pentru soluţii autoritare.
Epidemia a scos în evidenţă şi fragilitatea societăţilor în ceea ce priveşte solidaritatea socială cu grupurile cele mai vulnerabile, oameni cu dizabilităţi, oameni în vîrstă, persoane fără adăpost, grupuri etnice, mereu marginalizate, femei şi copii expuşi violenţei domestice.
O revenire la o normalitate va trebui să aibă în vedere un program de rectificări a greşelilor făcute în ultimii ani...
Pe de altă parte, globalizarea sistemului economic neo-liberal (axat exclusiv pe profit şi o eficienţă maximă) care s-a impus în ultimii 30 de ani, necesită o reformă, în sensul revenirii asupra principiilor economiei sociale de piaţă şi a renunţării la externalizarea producţiei unor mărfuri. Lipsa măştilor de protecţie, a aparatelor medicale sau unor medicamente a demonstrat că producerea acestora în regiuni unde costurile sînt mai mici, constituie un pericol serios la adresa supravieţuirii în vremuri de criză.
În consecinţă, o revenire la o normalitate ante-corona credibilă şi acceptabilă va trebui să aibă în vedere un program de rectificări a greşelilor făcute în ultimii ani. Epidemia nu ar trebui să devină o forţă care subminează democraţia.
