A fost o vreme cînd a existat la noi un soi de fojgăială generată de camerele de supraveghere instalate pe șosele, mai exact, de faptul cine e îndărătul acestei afaceri. Presa a scris ceva, dar eu unul mare lucru nu am înţeles. Ceea ce înţelesesem era că, după toate aceste dispute, camerele de supraveghere trebuiau să-i pună la respect pe vitezomani, să asigure un trafic normal. Ei bine, am impresia că aceste camere nu-şi prea îndeplinesc misiunea, că nu prea îi sperie pe şoferii turmentaţi.
Vă mai amintiţi de accidentul groaznic de anul trecut din sectorul Buiucani ce s-a soldat cu moartea vitezomanei şi a pasagerului ei? Cîte cuvinte înţelepte au fost rostite atunci, iar nişte reprezentanţi ai poliţiei rutiere ne-au asigurat că vor fi mult mai vigilenţi. S-a vorbit atunci că lucrurile trebuie să se schimbe. Şi ele s-au schimbat, între ghilimele, fireşte. Un bolid, proiectat parcă dintr-o altă dimensiune, a spulberat recent, în centrul Chişinăului, un taxi, omorînd pe loc doi oameni nevinovaţi. Şi, fireşte, bolidul a ignorat cu desăvîrşire culoarea roşie a semaforului. Se vede că-l durea în cot de camerele de supraveghere.
Vreau să spun iată ce. Din păcate, pentru mine acest accident de automobil înfiorător era de aşteptat. Am văzut de-a lungul anilor o sumedenie de maşini impertinente care se deplasau în Chişinău cu o viteză năucitoare. Am văzut asta pe bulevardul Dacia, nu o dată. Am văzut asta pe bulevardul Ştefan cel Mare. Iar pe bulevardul Alba Iulia am văzut, în fapt de seară, nişte motociclişti aiuriţi care se deplasau cu o viteză halucinantă, producînd un zgomot infernal. Şi de fiecare dată mă întrebam ce face poliţia rutieră. Am scris zeci de tablete despre vitezomani în ultimii 14 ani din simplul motiv că aceştia apăreau mereu pe şosele.
Sincer să fiu, impresia mea e că poliţia rutieră cam doarme cu burta la soare. Pe de o parte, face tot soiul de controale şi operaţiuni, iar pe de altă parte vitezomanii se simt aici ca în sînul lui Avram.
