Radio Europa Liberă organizează în această săptămână o nouă dezbatere din seria „Antinostalgia – privind spre viitor”. De această dată discutăm despre miturile legate de cel De-al Doilea Război Mondial, la 75 de ani de la încheierea lui. Dezbaterea va avea loc joi, 28 mai, ora 17 și va putea fi urmărită inclusiv pe pagina de Facebook a Europei Libere și cea de internet – Moldova.europalibera.org.
Alături de colegii noștri am pregătit o paletă diversă de materiale pe care le vom prezenta în cadrul dezbaterii, inclusiv un interviu cu jurnalista Dorina Rusu despre cum era reflectat cel De-al Doilea Război Mondial în literatura din România acelor vremuri.
Europa Liberă: Dorina Rusu, România a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial de partea Germaniei hitleriste, dar, spre sfârșitul conflagrației, era aliată a Uniunii Sovietice. Cum era sărbătorită ziua de 9 mai în România ceaușistă - era victoria Uniunii Sovietice și o victorie a Republicii Populare Române?
Dorina Rusu: „Să știi că din amintirile mele și din ceea ce am citit, de altfel, deși, sigur, era o sărbătoare consfințită în calendar, în cărțile de istorie, se vorbea despre ea în emisiunile de televiziune și de radio, nu era totuși o sărbătoare atât de importantă, nu era ca 23 August, nu era ca 24 Ianuarie, nu era nici măcar ca 1 Mai. Din câte îmi amintesc eu, nu se desfășurau la nivel național nicidecum parade, nicidecum defilări, erau doar simpozioane poate la căminul cultural sau undeva unde făceau activități de tipul acesta activiștii de partid mai zeloși.
Îmi amintesc, în copilărie o singură dată am participat la un eveniment de 9 Mai, care în România era Ziua Eroilor pe vremea lui Ceaușescu, ziua în care erau sărbătoriți eroii din toate războaiele la care a participat România și atunci o singură dată, nu mai știu dacă eram într-a IV-a, a V-a sau a VI-a, am fost la cimitirul de la noi din sat cu o coroană la Monumentul Eroilor, dar, cum spuneam, nu era o mare sărbătoare, pentru că România, așa cum ai spus, nici nu era în situația de a o sărbători ca pe o victorie.”
Europa Liberă: Probabil o explicație ar fi și reticența asta a lui Ceaușescu față de Uniunea Sovietică, un fel de naționalism de acesta care ținea departe de...
Dorina Rusu: „Da, da, m-am gândit și la asta, dar poate că acesta era și motivul pentru care era, nu trecută cu vederea, dar nici nu i se dădea, într-adevăr, o mare importanță, cu atât mai mult că nu mai era sărbătorită și Ziua Independenței de Stat a României și atunci se punea mai degrabă accent pe asta decât pe 9 Mai, Ziua Victoriei.”
Europa Liberă: Deci, nu existau paradele astea fastuoase?
Dorina Rusu: „Nu existau! În perioada copilăriei și adolescenței mele nu a existat așa ceva și am întrebat și oameni mai în vârstă și mi-au spus că poate că au existat niște manifestări de tipul acesta la început, sfârșitul anilor ’40 - începutul anilor ’50, dar nici atunci nu erau așa de fastuoase, în niciun caz nu erau ca acele de la Moscova sau chiar de la Chișinău. Dar, nu, nu, niciodată 9 Mai nu a fost sărbătorit în România cu mare fast.”
Europa Liberă: Dar cum era reflectat războiul în literatura din România Socialistă? Bunăoară, un caz curios îmi pare „Delirul” lui Marin Preda, cu mareșalul Antonescu pe post de personaj, de protagonist, aliat al lui Hitler acest personaj, dar care cumva convenea naționalismului ceaușist care sfida Uniunea Sovietică.
Dorina Rusu: „Eu am citit cartea în adolescență și am recitit de curând o parte din ea și cu atât mai evident pare acum lucrul acesta, atunci, sigur, în adolescență nu știam lucrurile astea, dar acum lucrul acesta pare foarte evident că această carte a putut să apară așa cum a apărut, cu voie de la conducere, pentru că Ceaușescu era în perioada în care își construia doctrina național-comunistă, care a fost marca lui într-un fel și îi convenea reabilitarea lui Antonescu din romanul lui Marin Preda și am citit în unele documente că ar fi avut chiar un fel de admirație secretă Ceaușescu pentru Antonescu, deci avea un fel de admirație secretă pentru naționalismul lui Antonescu, pentru ceea ce ei numeau patriotismul lui Antonescu.
Cu siguranță, „Delirul” a putut să apară așa, pentru că conducerea de partid a fost de acord cu asta, în niciun caz nu mă gândesc că cineva i-a spus lui Marin Preda să scrie cartea asta în felul acesta, dar a fost o perioadă în care a coincis dorința lui Marin Preda de a scrie acest capitol din istoria României cu dorința comuniștilor de a exploata naționalismul.”
Europa Liberă: Dar au trecut 75 de ani de la încheierea războiului. Tot mai suntem între mituri și realități sau am scăpat de miturile alea ale trecutului care mai existau cumva?
Dorina Rusu: „Cred că încă nu am scăpat. O să mă refer, sigur, la falsele mituri ale comunismului. Oamenii încă sunt tributari, unii dintre oameni. Sigur că, dacă te uiți în sondaje, îți dai seama că poate nu sunt atât de mulți ca să ne sperie, dar nici atât de puțini ca să nu fim îngrijorați, sunt încă oameni care cred că în comunism aveam o viață mai bună, că în comunism aveam o viață mai sigură, că în comunism aveam un loc de muncă sigur, că aveam locuință. Cred că miturile astea false ar trebui demontate mai mult, ar trebui educație și la școală, mie mi se pare că tocmai asta e problema, că nu se vorbește destul de mult la școală despre ce a fost comunismul, despre ororile comunismului, nu se vorbește nici despre aceste mituri false pe care le-a creat comunismul și care au fost întreținute după comunism, pentru că nici o parte din clasa politică nu a avut interesul să le demonteze. Da, mie mi se pare că e încă un pericol și că ar trebui să lucrăm mai mult la asta, pentru că totuși suntem în secolul XXI în care, așa cum este – cu bune și cu rele – capitalismul este cel care ne aduce libertate, prosperitate și trebuie ca valorile acestea - libertatea, democrația, statul de drept - să fie cele pe care noi le cultivăm, le promovăm și care ne oferă, de fapt, statutul la care am ajuns astăzi.”
Europa Liberă: Dar ce înseamnă războiul pentru românii tineri, pentru tânăra generație? Cam cum vede un tânăr al Doilea Război Mondial și se sărbătorește mai mult ziua de 8 mai în România, nu?
Dorina Rusu: „La noi, în legătură cu ziua aceasta, sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Ziua Victoriei stăruiește încă o confuzie, sunt unii care o sărbătoresc pe 9 mai, dar sigur alegerea noastră, mai mult sau mai puțin oficială și normală, este să o sărbătorim pe 8 mai alături de Aliați, alături de țările occidentale. Sunt însă unii care, poate din neștiință sau poate pentru că asta a fost tradiția, încă mai consideră că 9 Mai este Ziua Victoriei.
Și mă întrebai în legătură cu tânăra generație, cred că tânăra generație privește cel de-al Doilea Război Mondial ca pe o poveste, deja a trecut prea mult timp ca ei să-și asume altfel decât în acest fel războiul. Sigur sunt mulți care sunt pasionați de istorie și pe care îi interesează lucrurile astea, da, într-adevăr, poate că al Doilea Război Mondial mai mult decât Primul Război, pentru că este și mai aproape și pentru că a avut un impact mai mare asupra istoriei noastre, asupra societății, însă nu mai mult decât atât.”
Europa Liberă: Dar eu am vorbit cu tineri care spuneau că n-au nevoie să cunoască ce s-a întâmplat în acel război, pentru că sunt chestii de mult trecute și ei se uită cumva spre viitor, adică n-ar avea nevoie de așa ceva.
Dorina Rusu: „Sigur există și tipul acesta de mentalitate. Eu cunosc și tineri care sunt pasionați de istorie și care citesc despre Primul și, mai ales, despre al Doilea Război Mondial, cunosc chiar și copii care fac asta și care sunt pasionați, dar mulți tineri, într-adevăr, nu sunt interesați, așa cum nu sunt interesați nici de ce s-a întâmplat în timpul comunismului, nici de cei care au murit în închisoare. Poate că de asta sunt și nostalgici unii dintre ei.”
Europa Liberă: Și comportă un risc dezinteresul acesta?
Dorina Rusu: „Un mare risc. De asta și spun că educația este foarte importantă și că ar trebui programatic să ne propunem să-i educăm pe cei tineri pentru a cunoaște, pentru a ști despre război, pentru a ști despre comunism, pentru că altfel nu avem nicio șansă să construim un viitor așa cum ni-l dorim. Noi trebuie să cunoaștem trecutul pentru a ne putea feri de greșelile pe care le-am făcut. Sigur, nu înseamnă că nu putem să le repetăm, dar măcar să știm despre ce e vorba, pentru că altfel putem să ne trezim așa cum am tot văzut în ultima perioadă că sunt mulți tineri și dintre cei educați, și din tineri care vin și care studiază la mari universități din Occident, e un curent acum, din păcate, și la lucrurile astea trebuie să fim atenți.”
