Un recent raport al Asociației Promo-Lex și Organizației Mondiale împotriva Torturii constată că autoritățile moldovene au restanțe în ce privește respectarea drepturilor persoanelor aflate în custodia statului, iar dreptul la sănătate este practic inexistent în penitenciarele din Republica Moldova. Lipsa unui mecanism eficient de investigare a torturii, a tratamentului inuman și degradant și lipsa unui sistem eficient de protecție a persoanelor care denunță tortura continua să fie probleme care afectează drepturile omului în Republica Moldova, se arată în raportul care a fost expediat Comitetului ONU împotriva torturii. Am stat de vorbă cu avocata Promo-Lex, Nicoleta Hriplivîi, co-autoare a studiului despre cele mai importante concluzii din raport.
Europa Liberă: Pentru radioascultătorii care, poate, sunt mai puțin familiarizați cu activitatea Comitetului ONU împotriva torturii, ați putea să ne spuneți de ce recomandările acestui comitet sunt importante și, mai ales, de ce o țară ar trebui să tindă să respecte recomandărilor formulate de experți?
Nicoleta Hriplivîi: „Comitetul ONU împotriva torturii este un comitet care monitorizează o dată la patru ani starea de lucruri în ceea ce privește tortura, relele tratamente, tratamentul inuman și degradant într-o țară. Republica Moldova a ratificat această convenție încă în 1995. Prin ratificarea acestei convenții, Moldova și-a asumat anumite angajamente, printre care cel mai important angajament este de a preveni tortura, tratamentul inuman în Republica Moldova. Când vorbim de tortură, tratament inuman și degradant, nu ne referim doar la penitenciare. Ascultătorul trebuie să înțeleagă că acest fenomen există în foarte multe aspecte ale vieții noastre cotidiene, începând de la spitale, grădinițe, școli ș.a.m.d. De aceea, acest instrument este unul foarte important. Ce ne dau recomandările acestui comitet? Un stat cu democrație în devenire, cu regret, noi 25 de ani tot construim această democrație, e necesar de a fi supravegheat, de a fi cumva motivat să-și respecte obligațiunile asumate. De aceea, acest comitet o dată la patru ani formulează recomandări foarte clare, specifice autorităților din Republica Moldova. Aceste recomandări sunt într-o oarecare măsură obligatorii, deoarece noi ne-am asumat acest angajament și el trebuie respectat, acest instrument este unul foarte important pentru fiecare cetățean.”
Este problema întregii țări, nu doar în sistemul penitenciar persistă organizarea defectuoasă a sistemului medical...
Europa Liberă: Împreună cu colegii de la Promo-LEX și Organizația Mondială împotriva Torturii ați pus la punct un raport cu constatări și întrebări pe care l-ați expediat Comitetului ONU împotriva torturii. Din câte înțeleg, Dvs. ați fost responsabilă de situația din sistemul penitenciar și izolatoarele de detenție preventivă. Dacă ar fi pe scurt să ne vorbiți despre capitolele la care rămâne restanțieră Republica Moldova, pe care le-ați scoate Dvs. în prim-plan?
Nicoleta Hriplivîi: „În prim-plan totuși aș scoate asistența medicală din sistemul penitenciar. Într-adevăr, acest raport noi l-am expediat Comitetului ONU împotriva torturii împreună și am constatat că rămâne a fi cea mai gravă problemă organizarea serviciului medical în sistemul penitenciar. Această problemă este problema întregii țări, nu doar în sistemul penitenciar persistă organizarea defectuoasă a sistemului medical, dar și în sistemul medical public, dar atâta timp cât persoana se află în custodia statului, adică într-un spațiu închis, ea nu-și poate alege singură serviciul medical pe care îl dorește sau de care dispune la libertate. Aici totuși standardele trebuie să fie un pic mai ridicate în ceea ce privește responsabilitatea și calitatea actului medical propriu-zis. De aceea, această problemă perpetuează ani la rând, foarte mulți ani, și această recomandare este adresată în continuare Republicii Moldova. Din păcate, starea de lucruri este una foarte gravă, iar dovada principală că starea într-adevăr este proastă, este numărul mare de decese în sistemul penitenciar. Cu regret, anul acesta numărul de decese este unul înalt, este mai înalt decât în anul 2018, adică în 2019 rata de deces în penitenciare a fost mai mare cu aproape 20 la sută. Au decedat în sistemul penitenciar 36 de persoane. Aceasta este foarte mult raportat la numărul de persoane încarcerate sau persoane aflate în detenție. Vreau să menționez că o parte din acest număr de 36 de persoane erau preveniți, adică cetățeni a căror vină încă nu a fost demonstrată, nu erau condamnați, ci se aflau în arest preventiv. Asistența medicală trebuie să fie garantată tuturor persoanelor aflate în detenție, nu doar celor preveniți, adică nu se face diferență, dar cifrele arată că din cele 36 de persoane deținute o parte erau din cei preveniți, aflați în arestul preventiv.”
În 2019, rata de deces în penitenciare a fost mai mare cu aproape 20 la sută...
Europa Liberă: Dar care-i cauza? Unde-i călcâiul lui Ahile în acest sistem? Lipsesc oameni, lipsesc medicamente, servicii de calitate?
Nicoleta Hriplivîi: „Problema este în structura, organizarea acestui serviciu, în primul rând. Cu regret, noi avem în Republica Moldova două sisteme medicale în paralel – unul cel public, acreditat și recunoscut și al doilea sistem medical neacreditat, adică nerecunoscut din cadrul sistemului penitenciar, vorbind într-un limba așa, mai simplă. Recent, Consiliul pentru prevenirea torturii, care este un mecanism național de prevenire a torturii, a efectuat o vizită la Penitenciarul nr. 16 Pruncul, care are statut de spital, dar este subordonat Ministerului Justiției, adică Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP). Păi acest penitenciar, în care sunt tratați majoritatea deținuților, până la ziua de astăzi nu deține o autorizație sanitară și nu sunt acreditate serviciile medicale. Respectiv, prestarea serviciilor medicale în această instituție este cumva în afara legii, în afara cadrului legal. Vă dați seama că de aici vin și celelalte consecințe. Cine verifică calitatea, cine verifică volumul de servicii medicale acordate? Plus la asta, legătura dintre serviciul medical penitenciar și serviciul medical public este una foarte slabă. Cu mare greu ajunge o persoană din penitenciar în sistemul medical public, or această legătură este cumva condiționată de contractele încheiate anual de către Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și spitalele din domeniul public. Cunoașteți foarte bine cauza Brăguță, cauza Cosovan, mai avem și cauza Antonișin, în care persoana având nevoie de asistență psihiatrică inclusiv, de exemplu, cazul Antonișin, despre acest caz am mai scris și am mai vorbit public, nu i se acordă serviciu medical de calitate. De aici rezultă nivelul înalt de îmbolnăviri și decese în cadrul sistemului medical din penitenciare.”
Europa Liberă: Pandemia de COVID-19 a pus la grea încercare sistemul de sănătate public. Din punctul Dvs. de vedere, cum a fost afectat cel din sistemul penitenciar?
Nicoleta Hriplivîi: „Din păcate, încă nu avem date publice despre situația din timpul pandemiei în sistemul penitenciar. Adică, noi nu cunoaștem, nu este făcut public numărul persoanelor, bunăoară din martie până în prezent, din sistemul penitenciar câte persoane au fost bolnave de anumite boli respiratorii sau câte au avut aceste simptome și dacă li s-au făcut teste persoanelor bolnave de boli respiratorii în cadrul sistemului penitenciar. Cu regret, această informație nu este făcută publică și nu cunoaștem situația, deși vreau să atrag atenția asupra unui raport elaborat de către acest Consiliu pentru prevenirea torturii care este unicul organ sau instituție care are abilitatea de a vizita sau a face acest lucru în perioada respectivă și a elaborat un raport în iunie 2020 în Izolatorul de detenție provizorie din Chișinău. Respectiv, constatările sunt foarte îngrijorătoare. În primul rând, nu există personal medical în aceste instituții după ora 17.00 și în week-end; accesul deținuților la informații despre COVID practic lipsește, nu este asigurat, măsurile de protecție necesare la fel nu sunt asigurate. Acestea sunt constatările acestui consiliu, adică nu am luat din senin aceste informații, de asemenea personalul ANP nu este suficient de instruit cu privire la siguranța locului de muncă pe durata acestei pandemii. Accesul deținuților la echipamentele de protecție și dezinfectanți la fel nu este asigurat. Ne aducem aminte inclusiv de cazul Pruteanu, care se afla în arest preventiv. Se face investigarea acestui caz, nu putem fi siguri ce s-a întâmplat, cunoaștem doar din spusele avocatei, iar aceste constatări nu au fost combătute prin probe de către ANP. Această persoană a fost ținută cu febră înaltă în sistemul penitenciar și abia după ce s-a ridicat această gălăgie în public, persoanei respective i s-a făcut testul și a fost transferată de urgență în sistemul medical public. Această persoană acum se află într-o stare destul de gravă, din ceea ce cunoaștem din informația publică care este disponibilă. Situația este mult mai alarmantă în sistemul penitenciar în perioada de pandemie, reieșind din faptul că este un sistem foarte închis, sistemul medical nu este organizat conform standardelor și, respectiv, persoanele nu au acces elementar la serviciile de calitate de care ar trebui să aibă parte.”
Nu este făcut public numărul persoanelor din sistemul penitenciar care au fost bolnave de anumite boli respiratorii...
Europa Liberă: Vorbind despre administrația penitenciarului, dl comisar Oleg Pantea, într-o declarație pentru postul nostru de radio, a menționat că instituția elaborează acum un nou set de reguli de ordin intern pentru a preveni contaminarea deținuților cu COVID-19 în timpul escortării și aflării în sălile de judecată. Unii apărători ai drepturilor omului au observat că s-a cam întârziat cu acest regulament. În ce măsură împărtășiți această îngrijorare?
Nicoleta Hriplivîi: „În primul rând, mi se pare cam târziu, dar oricum necesar, nu înseamnă că nu trebuie să se facă; e bine că se face, în sfârșit, dar e foarte târziu. După mine, cum se explică? Nu pot să spun cu certitudine care a fost motivul că se lucrează atât de încet sau nu se coordonează efectiv, probabil motivul este și la Ministerul Sănătății pe care îl avem, or un Minister al Sănătății ar trebui să răspundă, chiar dacă nu are responsabilitatea directă asupra sistemului medical din sistemul penitenciar, cumva este responsabil indirect și de această zonă. Respectiv ar trebui să se gândească nu doar la partea asta din sistemul public în medicină, cumva ar trebui să se atingă și de sistemul penitenciar, or, ei nu sunt separați, izolați de tot restul lumii. De aceea, în tot acest haos responsabilitatea le-o atribui, în primul rând, Ministerului Sănătății și guvernului, fiindcă în aceste luni de criză urma să se discute inclusiv acest aspect. Or, administrația, persoanele responsabile din sistemul penitenciar nu sunt medici, nu sunt epidemiologi, ca să poată coordona aceste măsuri. Ar fi bine să iasă cu cifre, fiindcă noi nu cunoaștem care este situația reală în sistemul penitenciar și câți au fost bolnavi de boli respiratorii și e foarte important să știm câtor deținuți li s-a efectuat testarea, în special a celor bolnavi de boli respiratorii.”
În tot acest haos, responsabilitatea le-o atribui, în primul rând, Ministerului Sănătății și Guvernului...
Europa Liberă: Ce recomandări ați avea pentru autorități, astfel încât la un nou raport să nu mai constatați creșterea numărului de decese a persoanelor aflate în custodia statului?
Nicoleta Hriplivîi: „Prima recomandare pe care noi am furniza-o Ministerului Justiției și ANP-ului este, în primul rând, să ridice acele rapoarte ale Consiliului pentru prevenirea torturii al mecanismului național, pe care d-lor le fac periodic și să înceapă a le implementa. Or, acolo sunt recomandări specifice, inclusiv pentru perioada de COVID-19, să ridice aceste rapoarte și să înceapă a implementa fiecare dintre recomandări. În al doilea rând, ar fi bine să facă periodic ședințe cu Ministerul Sănătății, cu guvernul, cu prim-ministrul pentru a planifica strategic acțiunile și a le coordona între ei, inclusiv din sistemul penitenciar. Și aceste ședințe să fie desfășurate în comun cu persoanele responsabile din sistemul penitenciar. Impunitatea creează probleme și va crea încontinuu probleme. Atâta timp cât funcționarii publici nu răspund pentru propriile acțiuni sau inacțiuni, situația în care ne aflăm va perpetua, va exista și se va adânci și mai mult.”
