Alexandru Bordian şi Iulian Ciocan i-au cerut un răspuns scriitorului Leo Butnaru.
Europa Liberă: Dle Butnaru, vă mulțumim că ați acceptat invitația noastră. Va fi o discuție care va face parte dintr-un cadru mai larg, noi avem niște dezbateri, la Europa Liberă, legate de trecutul sovietic, de felul cum Uniunea Sovietică, cumva, ne-a influențat viața de azi. Şi prima mea întrebare este: în ce măsură Uniunea Sovietică este prezentă în viața Republicii Moldova?
Leo Butnaru: „Cu părere de rău, odată cu venirea socialiștilor este foarte prezentă, pentru că este încurajată. Ăsta e un proiect mai vechi. Acum el e în surdină, dar e plătit pentru a întreține basmul ăla urât, Uniunea Sovietică. Și dacă ne uităm ce mentalități au unii care au făcut studii în România, ține minte lucrul ăsta, și cum vorbesc, și ce vorbesc, te îngrozești. Deci e un proiect plătit, în primul rând. Pentru că niciun nebun nu s-ar duce să-și pună destinul la bătaie dacă nu i se plătește. Este un grup foarte mare, al unui partid, să zicem, care profită. Va pleca de la putere, dar ei vor rămâne cu dividendele.”
Europa Liberă: Dar dincolo de politică, de activitatea acestui partid, nu mai există reflexe sovietice?
Leo Butnaru: „Ba da, în primul rând, populația acestui pământ a fost prost alfabetizată politicește. Până la perestroika i s-a interzis absolut să facă politică. Omul era îngrozit să nu spună cumva ceva politic. Pentru că dacă spuneai, trebuia să spui numai de bine. Dar doamne ferește dacă îți scăpa un cuvânt. Apoi, noi nu am avut politicieni pregătiți. Politicienii au fost tot cei sovietici. Ei au făcut ce au știut. Ei au înțeles că primii la privatizare trebuie să fie comsomolul, care e energic, are relații. Aveau relații toți, KGB-ul cu comuniștii, cu comsomolul, cu toți ceilalți, la moscova. Lucinschi, care era trezorierul PC al URSS. Da, aici a fost foarte multă uniune sovietică, foarte densă, și, diin păcate, este. Uitați-vă cum au fost cumpărați unii colegi de-ai noștri, niște colegi de-ai mei de Universitate, pe care-i credeam onești. Din păcate, au murit. Poate Dumnezeu face dreptate. Dar dacă le-a dat cineva mai mult, s-au dus în partea aia. Dacă era director la radio și tv, sau la un ziar, sau colegii noștri cu care am pornit și făceam politica aia cum puteam. Au arendat niște blocuri, case de la primărie, pur și simplu pe urmă le-au privatizat. S-au ales cu sute de mii de dolari. Adică, lipsa de onestitate a dus la faptul că Uniunea Sovietică mai rămâne în conștiința moldovenilor. ”
Europa Liberă: Dar a avut un efect asupra lucrurilor din Moldova faptul că primii trei președinți au fost nomenclaturiști sovietici? A lăsat asta o amprentă în tradiția politicii moldovenești?
Leo Butnaru: „Bineînțeles. Atunci când se părea că poporul are cuvântul, că piața e a poporului, că lozincile alea, când se părea că parlamentul cedează, Uniunea Sovietică lucra, alcătuia scenarii, vedea perspectiva, își plasa oamenii. Ce credeți că Lucinschi a fost plasat așa, prin idee, dincolo? Fake-urile erau și mai frecvente decât acum. Oamenii nu aveau informații, se lansau, se făcea grup de șoc pentru a face campanie lui Lucinschi, spre exemplu. Domnule, asta-i cel mai bun! Și atâta-i trebuia! Da, s-a mai lucrat și se mai lucrează, pentru că și Transnistria, și parlamentul nostru, și Zinaida Greceanîi și toți ceilalți, ăștia-s Uniunea Sovietică ușor în umbră.”
Europa Liberă: Noi avem soli ai politicii Kremlinului în politica noastră? Avem oameni care...
Leo Butnaru: „Da bineînțeles! Și foarte mulți! Uneori și dintre cei care se dau mari patrioți, precum a fost unul care se dădea mare patriot și până la urmă s-a dovedit că era un mare ticălos, un trădător, nu? Păi da, dacă-ți plătește și dumneata ești actor și atât de simpatic, ai face un patriotism cu subtext de Uniunea Sovietică. Până la urmă nu aici contează ce discutăm noi, contează ce gândește bietul agricultor acuma, satele noastre devastate în primul rând de alcool, trebuie să spunem.”
Europa Liberă: Și de prostie.
Leo Butnaru: „Unde este mult alcool nu este logică. Cei mai mulți dintre basarabeni, după clasa a opta sau a zecea, n-au mai luat o carte în mână. Îți imaginezi? De la 17 sau 15 ani până la 80, dacă trăiește, el nu mai citește o carte.”
Europa Liberă: Ce se întâmplă cu oamenii aceștia care nu citesc deloc?
Leo Butnaru: „Ce se întâmplă? Votează precum votează! Coloana a cincea sau alogenii, bine instruiți, în fond, și bine plătiți de acolo, îi domină! Și apar monștrii ăștia, nu mai zic mancurții.”
Europa Liberă: Ați pomenit de Transnistria. Există și părerea că Transnistria e un soi de rezervație sovietică, un fel de piatră legată de picioarele R. Moldova. Ce facem cu ea pentru că Rusia în general nu vrea să rezolve această problemă? Ce trebuie să facă Moldova?
Leo Butnaru: „În primul rând, să nu ne comportăm cum se comportă președintele cu ăia. Aceia sunt niște trădători de țară. Trebuie să fie luați de facto. Aproape să nu avem relații cu ei. Dacă UE impune sancțiuni Rusiei, ce credem? E o parte din Rusia care trebuie sancționată.”
Europa Liberă: Dar acolo, se spune, sunt mulți cetățeni ai R. Moldova.
Leo Butnaru: „Bine, dar dacă ei, cetățenii ăia, terorizează liceele noastre? Pe țăranul care se duce la arat? Păi, noi trebuie să răspundem adecvat, să nu poată ieși Krasnoselski din Tiraspol, să stea acolo! Ucraina nu-i va permite să meargă nici prin Odesa, nici prin Kiev.”
Europa Liberă: Și de ce Chișinăul nu face asta?
Leo Butnaru: „Păi, un timp s-a întâmplat, cu Rogozin, așa. Bine, faliile astea politice depind și de sugestie. Dar, dacă a venit Dodon, ei au mână liberă! Ei sunt chiar mai tari decât noi aici. ”
Europa Liberă: Dar știți, s-ar putea și ei să fie folosiți în scopuri politice. Există chiar o părere cum că socialiștilor, la alegeri, le-ar fi forte comod să participe cei din Transnistria.
Leo Butnaru: „Da, pentru că ar avea voturi. Marea minune ar fi ca România să fie atât de puternică economicește, ca nu numai 50 sau 60 la sută să vrea unirea sau integrarea europeană – să vrea toți! Adică, să vadă toți: aha, ăla are de cinșpe ori mai mult decât necăjitul tău salar de aici. Să fie atât de puternică, ca cei din Transnistria să zică: Dom'le ce faci, ne ții aici, în țarcul ăsta sau mergem la Chișinău, să fim și noi...? Ăia din Găgăuzia de ce s-au mai potolit? Pentru că au ajutoare din UE. Le-a sugerat și Turcia: măi copii, lăsați-i în pace pe ăia cu Putin. Cel puțin, închideți pliscul. Pentru că ei doar nu au limba lor națională, găgăuzii, este o populație pe cale de dispariție sub aspect lingvistic. Ei n-o folosesc, dar e și logic, ei nu pot avea o enciclopedie, nu pot avea un film, nu pot avea o academie, îți dai seama, adică? Pe când, în interbelic, au făcut școală cele mai mari personalități ale lor, dacă ne aducem aminte de Tanasoglu, care a dat primul roman, și unicul, în limba găgăuză; de Baboglu, care le-a scris abecedarul și auma este Zanet care pricepe cât de cât. Fără cultura românească, fără integrarea în România, dar România înseamnă Europa, nu reziști. Rusia nu-i mai poate ajuta, are pentru asta Siberia. Acolo e un dezastru, se știe foarte bine. Uite, Rusia este acum viitorul Bielorusiei, cum se vede, nu durează mult asta. Și am impresia că cineva, acolo, la Comrat, a mai priceput. Ei vor să se întâlnească, e clar. Dacă n-ai relații, în Chișinău sunt doar cinci mii de găgăuzi, îți dai seama, și ăștia cred că-s cei mai luminați, pentru că pricep ceva într-un context de capitală, într-un context unde este o ambasadă, unde este o bibliotecă, unde este un liceu, unde este o grădiniță. Se plâng, mă uit și pe facebook: aaa, voi ne-ați făcut enclavă! Nu românii i-au făcut enclavă, ei s-au făcut enclavă. Și sigur că mai ascultă din partea aia, dar Moscova nu le mai dă nimic, gata. Dacă propune un proiect, să zicem Turcia sau UE, se alimentează, ce să facă. Deci lucrurile sunt foarte complicate.”
Europa Liberă: Cine este Igor Dodon pentru scriitorul Leo Butnaru?
Leo Butnaru: „Nu este nimeni, pentru că nu contează. El e un pion. Nu l-am înjurat niciodată, nici pe Facebook, dar nu-l iau în seamă, nu-l iau în serios. Dar nu numai el. Cu părere de rău, toată echipa lui mi se pare bizară. N-au ei nimic cu mine. Norocul meu e că n-am depins niciodată de politicieni. Și n-am depins de partid, chiar atunci când a fost greu. Când am fost dat afară de la Tinerimea Moldovei pentru eseul despre Kogălniceanu, când nu mi s-a dat casă de la Uniune, când am fost permanent ostracizat, de Pavel Boțu, n-am vrut să mă închin. Se vede că s-a pus în destinul meu și mulțumesc părinților mei, mulțumesc satului meu – eu am scris și o carte, „Copil la ruși”, despre copilăria mea, - mulțumesc că mi-a dat această verticalitate. În genere, scriitor fără caracter nu există.”
Europa Liberă: De ce votează moldovenii, dacă...
Leo Butnaru: „Păii, noi am vorbit de ce: pentru că nu știu nimic oamenii ăștia. Dacă ei votează hoții, Șor, care i-a furat și le-a deschis magazine, da ăștia le permit. Îți dai seama care-i jocul? Platon, care e acuzat la Moscova că e infractor, aici se eliberează. Noi trăim într-o lume a absurdului. Inexplicabil, nicio lege nu e.”
Europa Liberă: Dacă el câștigă acum?
Leo Butnaru: „Cine?”
Europa Liberă: Dodon.
Leo Butnaru: „Se poate întâmpla varianta Lukașenko, însă depinde și de dreapta. Dar dreapta, trebuie să recunoaștem...”
Europa Liberă: Dar dacă învinge cinstit?
Leo Butnaru: „Și nu-i exclus, pentru că dreapta e foarte slabă. Trebuie să recunoaștem.”
Europa Liberă: Dle Butnaru, vreau să discutăm puțin despre colegii noștri de breaslă, ai noștri, pentru că suntem și noi cumva scriitori. Vreau să vă întreb, în perioada sovietică au fost scriitori care au cântat osanale partidului, marelui octombrie, conducătorului Ilici. După independență, ei au schimbat brusc macazul, am îmbrăcat straiele naționale și au început să cânte românismul. De ce aproape nimeni dintre acești scriitori nu a formulat un regret legat de activitatea literară anterioară? De ce nu și-au făcut mea culpa?
Leo Butnaru: „Greu de spus. Majoritatea care au cântat, dar nu numai, că au fost scriitori foarte slabi, care puteau să cânte orice, că aveau nevoie de o deplasare, de un cinșpe ruble, acolo. În fond erau nomenclaturiști sau cvasi-nomenclaturiști, erau în pâine la partid, erau în pâine la ideologie. Și când s-a închis acea ferestruică pe unde-și primeau tainul, au văzut că acolo se putea câștiga pâinea...”
Europa Liberă: Și-au găsit o altă ferestruică.
Leo Butnaru: „Da bineînțeles! Ăștia sunt, cum spune rusul, prisposoblențî, cei care se acomodează la situație.”
Europa Liberă: Dar de ce oamenii au acceptat această schimbare de macaz?
Leo Butnaru: „Dar oamenii nu știu nimic. Pentru că trebuie aici să ... de la profesori care predau foarte prost și nu au spus adevărul, nu-l spun nici acuma, pentru că avem o masă de ... cam slabă”
Europa Liberă: Totuși, vreau să înțeleg. Eu am întâlnit niște profesori de limba română cărora nu le plăcea Uniunea Sovietică, care știau, de exemplu, că Grigore Vieru a scris poezii despre Lenin și în același timp se prefăceau că el n-a scris nimic.
Leo Butnaru: „Ei, vezi, ei ar fi fost în minoritate, dacă ar fi spus ceva. Și-apoi, nu uita că propaganda asta națională și naționalistă nu e atât de puternică și apăsătoare ca acea sovietică. Te devoră mulțimea dacă te duci înaintea lor și vrei să spui: niște versuri niște rimulețe, niște prostii, nu-i niciun scriitor... – te șuieră! Adică te alungă, nu te cred! Pentru că n-ai să ai niciodată nivelul intelectual corespunzător. Și nu există în continuare. Elevii noștri, liceenii, ies foarte aproximativ școliți de unde ies, studenții noștri sunt departe de... eu spuneam atunci, pe timpul puterii sovietice, că institutul pedagogic nu poate să dea un absolvent ca o universitate, pentru că timp de o lună, toamna, se făcea colhoz, mergea studentul... noi ne alegeam, mai rămâneam pe la universitate un an, dar ei, din patru, un an li se lua, trei ani. De altfel, și din profesori, cei care predau comunismul științific, mai știu eu ce, economia politică a comunismului, au trecut și ei la Frontul Popular, la...”
Europa Liberă: Eu am răsfoit câteva antologii din epocă, de pildă, „Vârsta înfrățirii”, unde sunt mai mulți colegi de-ai noștri, care încă sunt în viață. Au texte despre partid și așa mai departe., prietenia popoarelor sovietice. Nu v-am găsit aici. Nu v-am găsit nici în alte antologii pe care le-am răsfoit. Ce v-a determinat să nu faceți acest pas?”
Leo Butnaru: „Eu am avut norocul să învăț în mai multe școli, nu din cauza mea, ci din cauza profesorilor. De exemplu, m-am dus în satul vecin să fac clasa a zecea, a unșpea. Eram subevaluat. Eu, un tânăr de 15-16 ani, simțeam că mi se pune notă mai mică., înțelegi? Revoltat. Și am venit la Chișinău, să fac studii la Chișinău, cu toate că n-avea familia mea atâția bani să mă întrețină. Erau doar două școli pur românești: școala Creangă și Kotovski. Am învățat un an la Creangă și când, la limba rusă, profesorul, un om deștept, erou al Uniunii Sovietice… păi da, ce, el, țăranul, știe limba rusă? Colegii, la pauză, vorbeau numai de dragul meu în românește, ca să înțeleg. Nu știam rusă și la capăt de trimestru, cică, ce facem cu Butnaru, îi punem un 3 sau votăm pentru 4? Și clasa a votat pentru 4. A fost primul an de democrație din viața mea. Pe urmă s-a întâmplat taică-meu cu două operații, am stat un an acasă, m-am dus la școala din Ciocâlteni. Am terminat-o cu medalie. Îți dai seama ce experiență pentru un elev? De unde acolo îl subevalueaza, unde îl urăsc, unde vor să-l umilească, și într-un sat generos, care, într-un an școlar, vede ce merită, îți dai seama? Despre lucrurile astea am scris, și cu elogiu, și cu regrete. Și probabil aici a fost caracterul meu. Plus faptul că începând să scriu, am scris altfel ca pentru început. De aia nu mă găsiți aici pentru că eu știam că poezia mea nu are priză la cei mulți. Chiar mă gândeam, cele câteva poeme de elev, fiind publicate în Tinerimea Moldovei, era ceva să publici în Tinerimea Moldovei, sau cele de sudent, le-aș putea publica ca pe o anexă a cărților mele. Și când am deschis porțile avangardei, am simțit că am o motricitate în plus față de colegii mei care se mulțumeau cu ce se spunea la cenaclu. Și am mers pe o linie de a forma caracter. Pentru că autorii pe care i-am întâlnit n-au avut un destin în grație, care au fost împușcați, care au fost înfometați și așa mai departe, dar au rămas autori mari. Și eu nu că vroiam să fiu mare aici, la Chișinău, era foarte greu, dar era și o demnitate de bărbat. Pe care, cu părere de rău, mulți colegi n-o au. Această demnitate, cum poți să cedezi atât de ușor, cine ești tu. Am avut noroc, până pe la 30-40 de ani, am ieșit cu un caracter cu totul altfel am ieșit cu un fel de a cunoaște lumea și de a nu crede în politicieni, de a nu crede în comuniști care vin la putere, de a nu crede în falșii președinți ș.a.m.d. unde am putut, am pus umărul, pentru că am condus și mitingurile alea enorme de la Teatrul Verde, unde, în ajun, îi bătuse pe ai noștri și era locotenent-colonelul ăla, și eu, din nenorocire, spun: iată cine v-a bătut ieri! S-au repezit și-i rupeau epoleții, m-am gândit ce fac, dar asta era situația. Am păstrat o tonă de bilețele în care oamenii aceștia întrebau: cei cu Siberia asta? Ș.a.m.d. dar, în același timp, oamenii aduceau cu pungile astea de plastic bani acolo, pentru mișcarea națională, și-i lua cineva. Și m-am gândit: dom'le, da unde totuși s-au dus banii ăia?
Europa Liberă: Asta e o întrebare bună.
Leo Butnaru: „Și am văzut de odată ce am vorbit noi, unde e țâța, acolo mă duc și eu, ca scriitor.”
Europa Liberă: Dle Butnaru, dar scriitorul poate schimba mentalitatea moldoveanului?
Leo Butnaru: „Nu. Scriitorul trebuie să se schimbe mereu pe sine, să aibă o mentalitate universală. Să aibă ambiția de a crede că el este demn de a sta alături cu un mare scriitor rus, cu un mare scriitor român, cu un mare scriitor francez, cu orice. Și m-am bucurat, sunt un om care a călătorit, am scris multe jurnale și așa mai departe. Noi suntem luați în serios pentru că avem și idei. Am prieteni pe care i-am cunoscut prima dată la Festivalul tinerilor poeți ân Dușanbe, Ionis, care acum e președintele scriitorilor din Lituania, mi-a rămas prieten, a fost la mine, am fost la el; din Atmenia. Cum se întâmpla atunci, încă de tineri? Ne întâlneam și noi, românii, cu cine eram? Cu georgienii, cu armenii și trei republici baltice. Asta noi șase ne puteam înțelege. Rușii, mă rog, ucrainenii, belorușii, cine mai aveau pe acolo, Asia era mare, ăia se înțelegeau și ei, dar noi în fond la asta ne orientam.”
Europa Liberă: De ce moldoveanul nu are o apropiere pentru carte? Asta e genetic? E în tradiția acestor oameni?
Leo Butnaru: „Da, domnule, să te gândești...”
Europa Liberă: Și Cantemir remarca lucrul ăsta...
Leo Butnaru: „Da, Cantemir a fost un diagnostician excelent și trist pentru noi. Unde e atâta lipsă de civilizație, să spunem așa. Dar și eu m-am întrebat de ce. Dar v-am spus, soțiile de scriitori nu citesc, ce să ne mai plângem. Voi – nu știu, ar fi bine ca ale voastre sî citească.”
Europa Liberă: Le forțăm...
Leo Butnaru: „Nu citesc copiii. Nimeni nu crede că știința de carte, inteligența îi poate asigura paharul de vin permanent., cârnăciorul, nu, asta e mulți ani să aștepte, el nu ține la zestrea asta. Grație celor care au reușit să se salveze, să scape de asta. Pe mine, îi mulțumesc scrisului, m-a hrănit și mi-a dat o poziție. Dar, crede-mă, poate că și eu i-am fost unul dintre cei mai fideli. Eu am crezut cu ferocitate că scrisul te poate salva.”
Europa Liberă: Asta e o chestie foarte bună. Vreau să vă întreb cum vedeți viitorul R. Moldova, cât de viabilă vi se pare această construcție statală?
Leo Butnaru: „Cred că până la urmă se va înainta, dacă intră în UE, dar va intra, va fi primită ca și alte republici, ca să fie salvată, că dacă n-ar fi fost acuma socialiștii la guvernare, cine stie dacă acuma sau peste un an, nu intram în UE? Și dacă se intră în UE, atunci e salvată, pentru că vasele comunicante se înmulțesc. Tu ești cetățean UE, ți-i în cot chiar și de Transnistria și de Rusia; tu, dacă vrei să fii român, te duci unde vrei, dar națiunea se reîntregește altfel. Știți câte mii de căsătorii și împletiri de destine ș.a.m.d, se reface...”
Europa Liberă: Cetățenii...
Leo Butnaru: „Cetățenii, domnule, să spunem despre cei 40 de ani. Ca să uiți îți trebuie patruzeci de ani. Ca să uiți, trebuie 40 de ani să fi purtat prin pustiu. S-a distrus, dar noi suntem distruși încă din 1812. Cel puțin un 50 de ani nouă ne trebuie, pentru că, dacă vă amintiți, și pe Brucan îl întrebau când. 20 de ani. Cum, dle, așa de mult? Da, el înțelegea, aici sunt niște mecanisme subiacente care lucrează altfel. Politicianul nostru nu știe nimic, plus că-i corupt. Orice politician la noi e corupt, nu este un om onest. Aproape fiecare. Hai sa zicem că sunt 10-15 cum erau, pe timpuri, un Beșleagă, un Moșanu care se mai țineau cât de cât, dar restul au fost acaparați în abisul ăsta al mocirlei, al mitei, al furtului, al cumătrismului, al laudei exagerate. Ei se laudă între dânșii, de parcă sunt napoleoni.”
Europa Liberă: Se vorbește mult despre Rusia la noi, încă de la independență, unde se îndreaptă Rusia cu vecinii săi și cu Putin, care posibil, probabil va conduce până în 2036. Eu o să am 48 de ani atunci.
Leo Butnaru: „Da, nu te invidiez. Înțelegi, Rusia are o spaimă de destrămare continuă. Ei înțeleg, totuși, dar nu spun. În subtextul lor, ei au clătinări grozave. În Belarus se trăiește mai bine decât în Rusia. Dar provinciile Rusești, vezi cum se întâmplă la Habarovsk, lucrurile astea se vor porni. Sankt Petersburg va fi bucuros dacă Moscova cade, asta-i sigur, că ei au o animozitate între ei. Eu colaborez cu foarte mulți ruși cumsecade, poeți, traducători. Rusia o așteaptă zguduiri grozave. Eu am fost în Kazan de două ori...”
Europa Liberă: Caucazul e pestriț...
Leo Butnaru: „În Kazan, tătarii, 7 milioane în Rusia, au fost împărțiți în trei regiuni, ca să nu fie republică, îți dai seama? Sunt în Astrahani și chiar mai la nord. Ei se luptă ca orice țară asiată acum pentru alfabetul latin, am văzut și primele plăcuțe, acolo, în Kazan... lor, prin judecată le-au interzis... este monumentul cuceririi Kazanului, din 1548, de pe timpul lui Ivan cel Groaznic, dar au fost și ai apărători ai Kazanului, să avem și un monument așa... printre apărători, și din garda elvețiană era un corpus de militari și mi se pare logic. Ei au un destin și sunt înrăiți cum erau republicile unionale în timpul US. Ei sunt asupriți, se tem de deznaționalizare. Onomastica lor e toată națională, au mii de nume foarte frumoase. Am scris și Jurnal de Kazan. Kadîrov îi dictează lui Putin. Ce vrea ăla, ăsta ”
Europa Liberă: Dar vedeți că președintele Moldovei spune deschis că el e pentru federalizare, dacă el reușește, în viitor, acest lucru, vă dați seama că...
Leo Butnaru: „Eu nu cred că va reuși. El a spus multe lucruri când a venit la guvernare, dacă vă aduceți aminte: ieșim din UE, rupem totul... în același timp, PIB-ul a crescut în baza UE. Dacă numeri cele 70 de procente... UE... Dodon cade într-o lună. Ce faci cu ele, cu ce dai? Înțelegi? Aici nu le poți duce, că e Ucraina și Rusa nu-i un partener serios, dar dacă se închide robinetul sau hotarul cu UE, adică niște sancțiuni Moldovei, Dodon cade într-o lună-două.”
Europa Liberă: Dar Lukașenko o să cadă?
Leo Butnaru: „Acum?”
Europa Liberă: Da.
Leo Butnaru: „Nu-i exclus, dar aici e 50/50.”
Europa Liberă: Dar Putin îl va ajuta, așa cum a spus?
Leo Butnaru: „Cu belarușii e mai complicat. Ei sunt un popor lipiți de ruși. Ei și acuma permanent vorbesc rusește. Când studiam noi la comunismul științific ne spunea următoarele. Noi mergeam spre comunism atunci, dacă eram prin 70-80, cât mai rămăsese, 10 ani și eram în comunism, ne spunea unul, Lazuțchi: prima va ajunge la comunism Belarus și a doua Ucraina. Pentru că ăia deja-s deznaționalizați, își pierd limba, pe urmă vin ucrainenii, de noi n-o mai întrebat, că era groaznic. Așa se judeca. Unul care vrea să fie președinte, să belaruseze Belorusia e foarte greu. Ei, în primul rând, au o jenă față de propria limbă – n-o cunosc. Când am fost eu prima dată în Minsk, prin 70 și nu știu cât acolo, era o singură școală în belarusă, și e un oraș de două milioane. Ei acum nu pun problema conștiinței naționale, ei pun de a pleca Lukașenko. Dar nu zic Belarusia pentru belaruși, Noi suntem cu Rusia și mai departe. Și aici Putin, care-i foarte șmecher, ca orice kaghebist, va vedea cum mizează. Sau nu se duc ăștia de la noi, dă-le un alt președinte, dar ei rămân cu Rusia. Așa că nu va fi o mare tragedie pentru Rusia.”
Europa Liberă: Cred că a eșuat dialogul acela de constituire a unui stat comun cu Belarus.
Leo Butnaru: „Rusia nu și-a uitat ticăloșia ei imperialistă. Dacă belarușii ar fi fost ca cecenii, sigur că câștigau foarte mult, înțelegi? Lukașenko a vrut să pară bun pentru o parte, pentru intelectuali, pentru cei care mai țin la istoria Bielorusiei ș.a.m.d. se teme de grevele astea pentru că timpul lui pe ce se menține, pe ruși, dacă i-a închis robinetul cu petrol? A fost dat afară regizorul Teatrului Național, sunt în greve și actorii ș.a.m.d. E o situație când poate și să cadă.”
Europa Liberă: Moldova e un ciob al URSS-ului?
Leo Butnaru: „Da, bineînțeles. Pentru că noi avem și ciob mai mic și mai mare.”
Europa Liberă: Cum ar putea să depășească statutul ăsta?
Leo Butnaru: „Dle, când 70-80 la sută vor dori să adere la UE, acuma cât sunt? Vreo 60? Cama așa sunt. Și când ei vor spune: UE numai prin reunire cu România. Asta e, dacă vreți să trăiți ca în UE, aderați la România. Da România, de bine de rîu, stă chiar bine la multe capitole.”
Europa Liberă: Și ultima întrebare: care e sensul vieții?
Leo Butnaru: „Eu am publicat permanent o rubrică în Contrafort, acum am trecut ușor pe altele. Mi-am pus elementarele întrebări filosofice.”
Europa Liberă: Cosmograme.
Leo Butnaru: „Cosmogramele, pe care, la Universitate, nu ni s-a predat filosofie pe bune, înțelegi? Și în genere, scriitorului român de la Chișinău nu-i place să filosofeze, e greu, dle, e chinuitor. Ceea ce știm noi și ce putem duce la deșertăciunea deșertăciunilor, la Ecleziast. Dar, în cazul ăsta, nu te naști atât de conștient ca să te sinucizi. Este și misterul ăsta, magnum misterium, marele mister. Omului nu i se dă cheița de a deschide, dacă ar deschide, acolo, el, ca un copil, ar strica jucărica. Dar dacă este butonul ăsta nuclear, este ceva. Sensul vieții? S-au întrebat toți marii filosofi. Nu știu.”
Europa Liberă: Sau poate nu-i?
Leo Butnaru: „Sigur că este. În această construcție infinită și eternă e un sens. N-o apărut chiar așa, din nimic. Eu zic că întâi a fost libertatea și apoi Dumnezeu, pentru că totul se naște din libertate. Acuma ne temem de extratereștri, extratereștrii se tem de noi, nu pot intra în atmosfera pământului pentru că avem 30 de mii de gunoaie. Lucrurile se complică. N-aș îndrăzni să dau... ca și poezia... nu poți teoretiza pe o finalitate. Eu am un poem, îl spun așa pe scurt, ca idee. Omu-i atât de naiv, atât de neștiutor, încât poate spune orice, spre exemplu: nemurire.”
