Pe 2 octombrie curent, Paul Goma (1935 – 25 martie 2020) ar fi împlinit 85 de ani; nu a mai ajuns, la fel cum nici mult aşteptata sa întoarcere la baştină n-a mai avut loc, urna cu cenuşa scriitorului fiind aşezată în columbarul de la Père Lachaise. Cu doar un an înainte, publica Unde am greşit?, ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Mariana Şipoş, Eikon, 2019, volum ce capătă astfel valoare de testament: „Am considerat deci necesară publicarea acestei cărţi acum, în 2019, când se împlinesc 30 de ani de la căderea comunismului şi când numele lui Paul Goma ar trebui să devină unul dintre simbolurile acestei aniversări”, în ideea că „dacă am fi ştiut să-l promovăm pe Paul Goma aşa cum Germania a ştiut să o promoveze pe Herta Muller (…), Paul Goma ar fi putut lua el Premiul Nobel” (Argument).
O Bio-bibliografie (1909 – 2005) alcătuită de Paul Goma (p. 11 – 59), urmată de o Bio-bibliografie (2007 – 2019) alcătuită de Mariana Şipoş (p. 61 – 68), ca pentru a pregăti intrarea în textul propriu-zis, Unde am greşit? (p. 69 – 225), iar pe final o Addenda de mare valoare istorică şi literară (p. 227 – 272), cu celebra scrisoare a lui Goma către domnul Nicolae Ceauşescu, prin care îi cere liderului comunist, nici mai mult, nici mai puţin, să se solidarizeze cu „Charta 77”: „Făcând acest lucru veţi arăta că sunteţi consecvent cu declaraţiile făcute în 1968, veţi dovedi că, într-adevăr, luptaţi pentru socialism, pentru democraţie, pentru omenie”. (Peste ani, se va explica într-o scrisoare către Gabriela Adameşteanu: „Eu unul n-am fost disident, nici revoluţionar; eu, unul, nu m-am răzbunat, postum, cu Ceauşescu, acuzându-l de toate relele; chiar şi de laşitate; recunosc, cu modestie: nu-i scriu numele cu literă mică; mi-a fost adversar cât a fost în viaţă şi la putere – şi atotputernic (…), orice-ar zice băieşii de azi, eu m-am înfruntat cu Ceauşescu…”)
Întorcându-mă la Unde am greşit?, citesc cu alţi ochi nota din 19 decembrie 1995: „(…) nu am schiţat aici «portrete» – ci am încercat să dau seama de ruptura cu (urmează o serie de nume notorii – n.m.). Aceştia există în textul meu numai în măsura în care mi-au fost de folos în căutarea motivului rupturii, după decenii de prietenie. (…) Numai că eu pun preţ, în primul rând, pe prietenie – fiindcă atunci când mă despart de cineva, îmi rămâne ceva; nu mai am prieteni, mi-a rămas prietenia”. Acum, când tocmai ne-am despărţit de omul Paul Goma, ne rămâne opera scriitorului „publicat de cele mai prestigioase edituri din Franţa, Germania, Olanda, Norvegia, Suedia, Italia, Marea Britanie (…), fără suportul mediatic de promovare al vreunui prestigioase edituri româneşti” (Mariana Şipoş). N-ar fi oare cazul să ne readresăm nouă înşine întrebarea din titlu: Unde i-am greşit?
5 octombrie ’20
