Presa, în special cea rusă, a scris pe larg zilele acestea despre promisiunea făcută de președintele Poloniei, Andrzej Duda, omologului său ucrainean Volodimir Zelenski de a sprijini primirea Ucrainei în NATO. La rândul său, Zelenski a spus că aderarea la NATO nu i se pare ceva atât de „fantastic” și irealist.
Spre deosebire de Republica Moldova vecină, care a căutat neutralitatea, Ucraina și-a înscris în Constituție aderarea la NATO ca obiectiv național, iar asta încă de pe vremea lui Petro Poroșenko. Mai precis, încă din 2017, Rada Suprema de la Kiev a aprobat legea №6470, care stabilește prioritățile politicii externe a Ucrainei, printre care și aderarea la NATO:
„Agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei și anexarea teritoriului Ucrainei a pus în fața guvernului o sarcină urgentă privind asigurarea reală a securității naționale“, – se arată în textul legii.
Tot atunci, Ucraina a primit și sprijinul explicit al secretarului general al oragnizatiei, Jens Stoltenberg, care a spus, într-un interviu cu Le Figaro, că decizia de aderare la NATO este o alegere independentă a fiecărei țări și că niciun alt stat nu o poate împiedica, nici măcar Rusia. „În niciun caz Rusia nu are și nu va avea dreptul de a bloca acest proces,“ – a spus el. Potrivit lui Stoltenberg, fiecare stat are dreptul sa aleagă propriul destin, și Rusia nu poate face această alegere în locul lui.
Ușa NATO este întotdeauna deschisă, a spus atunci Stoltenberg. Cu toate acestea, pentru a se alătura organizației, este necesar ca țara candidat să corespunda standardelor și cerințelor de reformă, lupta împotriva corupției și a statului de drept, a spus Stoltenberg, raspunzând despre posibilitatea aderării la NATO a Ucrainei și Georgiei.
Ucraina și Georgia
Ucraina, ca și Georgia, a curtat vreme îndelungată NATO. Ambele și-au făcut din această ipotetică și deocamdată imposibilă aderare la NATO un proiect de țară. Ambele au părți din teritoriu ocupate de Rusia.
În practică, însă, rămâne cu totul improbabil că NATO ar putea primi Ucraina, sau că ar putea interveni militar pentru această țară. Donald Trump a fragilizat încrederea și funcționarea internă a Alianței punând sub semnul întrebării faptul că Statele Unite și NATO ar interveni pentru a apăra chiar și unul din membrii actuali, altfel zis punând la îndoială Carta fondatoare a Alianței, mai precis articolul 5, cel care asigură apărarea colectivă și reciprocă a membrilor.
Astfel, Trump s-a întrebat, într-un interviu pentru Fox News, dacă ar merita ca fiul său să meargă să moară pentru Muntenegru, cel mai recent membru al Alianței.
Mai mult de atât: nu toți membrii Alianței privesc Ucraina cu simpatie. Ungaria, de pildă, n-a încetat să blocheze în ultimii doi ani participarea Ucrainei la reuniuni la nivel ministerial. Relațiile dintre Ungaria și Ucraina au început să se deterioreze după aprobarea de către Kiev a unui proiect de lege privind limbile minoritare, în urma căruia Budapesta, dar și Bucureștiul, au afirmat că drepturile minorităților maghiare și române sunt îngrădite în încercarea de a beneficia de învățământ în limba lor maternă.
Pentru membrii actuali ai NATO este limpede că pentru ca o țara să adere la NATO, toți ceilalți membri ai organizației trebuie să fie de acord.
Legea ucraineană a învățământului, adoptată la începutul lunii septembrie 2017 şi promulgată de Poroşenko, a introdus un sistem de 12 clase în Ucraina şi a extins utilizarea limbii ucrainene în sfera învățământului. Conform noului act normativ, studiul în învăţământul secundar şi superior în Ucraina se face exclusiv în limba de stat (ucraineană), iar învățământul în limbile minorităţilor este disponibil doar în grădiniţe şi şcoli primare.
Dată fiind simpatia afișată a autocratului premier maghiar Viktor Orban pentru Putin, e greu de imaginat o determinarea unanimă a NATO de a interveni vreodată militar în ajutorul Ucrainei, care nu este decât asociată cu Alianța și care nu este apărată de acel faimos articol 5.
