Nu e de mirare că, la începutul anului, președintele Iohannis și Partidul Național-Liberal doreau alegeri anticipate: pe lângă faptul că liberalii erau atunci bine plasați în sondaje, ei știau că a fi la guvernare implică multe riscuri, printre care acela al diminuării capitalului de încredere a populației.
Pandemia a agravat lucrurile, guvernul fiind silit să ia măsuri nepopulare, ca să nu mai spunem că tot cei de la putere riscă să deconteze tragedia de la spitalul din Piatra-Neamț. Pe de altă parte, e adevărat că o altă majoritate parlamentară ar permite realizarea unor reforme de substanță, în măsura în care se va constitui o alianță între liberali și USR-PLUS (deși, până una-alta, cele două formațiuni politice par să considere viitoarea lor colaborare mai mult ca o căsătorie forțată). Constatând că avansul pe care îl avea până acum PNL a devenit fragil, atât președintele Iohannis cât și liderii liberali insistă în chip repetat pe necesitatea ca parlamentul să aibă, după 6 decembrie, o altă compoziție.
Frapantă a fost, în ultimele săptămâni, implicarea directă a președintelui Iohannis. El a intrat în rolul președintelui-jucător, atacându-i violent pe social-democrați și repetând până la saturație că își dorește o nouă majoritate parlamentară. Sigur, neutralitatea în timpul unei campanii electorale este utopică și nu ni-i putem imagina nici pe președintele Statelor Unite, nici pe președintele Franței dezicându-se de partidele care i-au adus în fruntea statului.
E regretabil însă că președintele dă răspunsuri ambigue sau chiar evită să răspundă la unele întrebări
Problema este dacă dl Iohannis reușește să fie credibil în noua sa postură, care contrastează cu lungile perioade de apatie cu care ne cam obișnuise. Domnia-sa organizează săptămânal conferințe de presă ceea ce, dată fiind perioada cu totul specială pe care o traversăm, e un lucru bun. E regretabil însă că președintele dă răspunsuri ambigue sau chiar evită să răspundă la unele întrebări. Nu știu dacă are consilieri în comunicare: dacă da – atunci aceștia sunt incompetenți, dacă nu – atunci ar trebui să găsească de urgență niște specialiști în domeniu. A devenit previzibil că pentru orice neajuns dă vina pe PSD iar dacă în cauză sunt liberalii atunci eludează răspunsul sau încearcă să-i scoată basma curată. Îi apără pe membrii guvernului chiar și acolo unde greșelile unui ministru sunt flagrante, cum e cazul ministrului justiției Cătălin Predoiu. Dl Iohannis riscă să devină un avocat al unor cauze pierdute și fiecare derapaj, în timpul foarte scurt care a rămas până la alegeri, poate aduce prejudicii liberalilor.
Mai ales că întregul context e nefavorabil: numărul contaminărilor rămâne ridicat, secțiile de terapie intensivă sunt suprasolicitate, mai multe sectoare economice au fost obligate să-și înceteze activitatea. Dificultăți cu care nu numai România se confruntă dar, evident, social-democrații se folosesc de ele în campania electorală pentru a discredita actualul guvern. Și pentru Iohannis și pentru liberali cele 17 zile care ne despart de alegerile parlamentare vor trece greu.
