Linkuri accesibilitate

„Este important ca autoritățile să vină cu o soluție de informare a cetățenilor din stânga Nistrului”


La Tiraspol

O ediție moderată de Lina Grâu.

Din sumar: Administrația de la Tiraspol a permis locuitorilor din stânga Nistrului să meargă pe malul drept pentru a vota în turul doi al alegerilor prezidențiale. Cum și de unde se informează locuitorii regiunii transnistrene? Alegerile președintelui moldovean și rolul jucat în acest proces de electoratul din regiunea transnistreană – văzute de experți din Occident. Și, cine este adevăratul câștigător în cazul acordului de pace în Nagorno-Karabah?

„Este important ca autoritățile să vină cu o soluție de informare a cetățenilor din stânga Nistrului”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:30:00 0:00
Link direct

***

Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute:

Mii de locuitori ai regiunii transnistrene au venit duminică să voteze la cel de al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova. Zeci de polițiști în echipamente speciale au intervenit pentru a debloca accesul alegătorilor din Bender și alte localități transnistrene la patru secții de votare deschise pentru ei în satul Varnița, pe malul drept al Nistrului. Potrivit relatărilor presei și imaginilor video de la incident, intervenția poliției moldovene a avut loc după ce veterani ai războiului de pe Nistru au blocat principalul traseu care leagă cartierul de nord al Benderului de Varnița, pe motiv că ar fi observat microbuze și alte vehicule care ar aduce în mod organizat alegători din stânga Nistrului la vot.

Vot organizat sau sincer la Varnița?
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:02:49 0:00

Luni, 9 noiembrie, au fost schimbați cinci miniștri din componența Guvernului de la Chişinău, care făceau parte din Partidul Democrat, după ce acesta a anunțat că după alegeri își va retrage miniștrii de la guvernare. În loc au fost numite persoane apropiate Partidului Socialiștilor.

Olga Cebotari
Olga Cebotari

A fost schimbată din funcție inclusiv vicepremierul pentru reintegrare, Cristina Lesnic. În locul acesteia a fost numită Olga Cebotari, o tânără de 28 de ani, care a făcut studiile la Moscova, a locuit ultimii 10 ani în Rusia și are cetățenia Federaţiei Ruse. Joi, Olga Cebotari a mers la Tiraspol, unde a avut „o întâlnire informală” cu liderul transnistrean Vadim Krasnoselski. Vizita, anunțată inițial doar de un comunicat al administrației de la Tiraspol, este una total neobișnuită, niciodată un responsabil de politicile de reintegrare de la Chişinău nu a mers în regiunea transnistreană la câteva zile după numire pentru a se întâlni informal cu liderul separatist de acolo. Potrivit comunicatului, Krasnoselski a felicitat-o pe Cebotari pentru numirea în funcție și și-a exprimat speranța că aceasta va contribui la o reluare „eficientă” a negocierilor dintre Chişinău și Tiraspol.

Olga Cebotari la întâlnirea de la Tiraspol cu Vadim Krasnoselski
Olga Cebotari la întâlnirea de la Tiraspol cu Vadim Krasnoselski

O investigație a portalului Anticorupție.md susține că mai multe firme transnistrene ar fi implicate în contrabanda cu țigări. Anticorupție.md a investigat ceea ce numește „Mafia contrabandei cu țigări” și scrie că l-a găsit pe „Brokerul lui Dodon”. Jurnaliștii portalului arată că două firme transnistrene au importat în 2020, fără a plăti taxe, țigări în valoare peste 20.000.000 de dolari. Țigările ar avea un circuit complex – Asia, Orientul Mijlociu și Europa, conform dovezilor prezentate de autori. În afacere ar fi implicată, potrivit investigației, și firma soției unui consilier socialist de la Rezina. Prejudiciul adus statului, doar în 2020, se ridică la 60,2 milioane de dolari, notează portalul.

Marți, pe 10 noiembrie, a fost anunțat acordul de încetare a focului mediat de Rusia între premierul armean Nikol Pașinian și președintele azer Ilham Aliev, care a pus capăt unor ostilități de șase săptămâni în Nagorno-Karabah, regiune recunoscută internațional drept teritoriu al Azerbaidjanului, dar populată și controlată de etnici armeni. Însă Armenia a acceptat să cedeze teritoriile din regiune și din jurul ei cucerite în timpul luptelor de forțele azere, care au obținut avansuri importante. Aclamat la Baku, acordul a declanșat o criză politică la Erevan. Iar Rusia a început desfășurarea în zona luptelor a sute de militari de menținere a păcii pentru protejarea etnicilor armeni din Nagorno-Karabah și asigurarea unui coridor între regiune și Armenia.

„Experiența acumulată pacificatorii ruși în Transnistria și în alte puncte fierbinți va ajuta Rusia la menținerea păcii în Nagorno-Karabah”, a declarat co-președintele din partea Tiraspolului în Comisia Unificată de Control (CUC), Oleg Beliakov. CUC este organismul responsabil de menținerea păcii în Zona de securitate instituită pe Nistru după conflictul armat din 1992. În urma acordului de pace semnat de președinții rus și moldovean de atunci, Federaţia Rusă este cea care controlează misiunea militară de pacificare de pe Nistru. În ultimul deceniu Chişinăul a cerut de mai multe ori schimbarea formatului de pacificare în unul civil cu mandat internațional, cerere respinsă constant de Rusia.

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, și șeful său de cabinet au fost internați la spital după ce s-au infectat cu coronavirusul de tip nou, dar se simt bine. Numărul de îmbolnăviri crește peste tot în lume. Primele vaccinuri împotriva noului coronavirus pot deveni disponibile în Uniunea Europeană la începutul anului viitor, a anunțat miercuri agenția europeană de sănătate publică. UE a contractat deja 300 de milioane de doze care vor fi distribuite în toate statele membre. În Republica Moldova au fost înregistrate joi și vineri noi recorduri negative, cu peste 1300 de îmbolnăviri pe zi. Numărul de îmbolnăviri este în creștere și în stânga Nistrului – un record de 250 de cazuri a fost înregistrat joi. De la începutul pandemiei în regiunea transnistreană aproape 9 mii de persoane s-au îmbolnăvit de Covid-19, iar 183 au decedat.

***

Mii de locuitori ai regiunii transnistrene au venit duminică să voteze la cel de al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova. La primul tur din 1 noiembrie au participat peste 14 mii de alegători din regiunea transnistreană, care au votat la cele 42 de secții de votare deschise pentru ei. Potrivit datelor Biroului de Reintegrare de la Chişinău, în regiunea transnistreană locuiesc aproape 248 de mii de alegători moldoveni cu drept de vot.

Cum s-a votat în turul doi al alegerilor prezidențiale la secțiile de votare pentru locuitorii din regiunea transnistreană? Diana Răileanu a discutat cu Eugenia Crețu, colega noastră care a fost la secția de votare de la Varnița:

Eugenia Crețu: „Situația este destul de tensionată la Varnița, la punctul de control, la intrarea în localitate, acolo unde vine transportul dinspre orașul Bender (Tighina) se află zeci de persoane, polițiști, reprezentanți ai Agenției Naționale de Transport Auto, activiști, observatori, reprezentanți ai partidelor, combatanți, care monitorizează, iată, transportul să nu fie organizat, pentru că la acest scrutin se știe că este interzisă transportarea organizată a alegătorilor.

În Bender ar fi organizați oamenii și plătiți înainte de a merge la vot...

Combatanții își notează numerele automobilelor ca să verifice dacă acestea nu fac câteva curse încolo și înapoi; deputații PAS care sunt aici, Lilian Carp, de exemplu, ne-a declarat că transportul de rută, autobuzul nr. 7 din Bender, astăzi, face niște curse destul de dese, mult mai dese decât de obicei. Astfel, există presupunerea că alegătorii ar fi aduși organizat cu acest autobuz. El ne-a arătat chiar niște video din care se vede că în Bender ar fi organizați oamenii și plătiți înainte de a merge la vot.

Aici se află și socialistul Nicolae Pascaru, care, la rândul său, spune că acestea sunt doar niște minciuni, că oamenii vin din propria dorință să voteze, își doresc pace în regiune și că Partidul Socialiștilor sau reprezentanții lui Igor Dodon nu ar fi plătit pe nimeni pentru vot.”

Europa Liberă: Ce spun oamenii? Bănuiesc că ai stat de vorbă cu unul, doi, trei alegători veniți din stânga Nistrului să voteze la Varnița. Ei ce zic de reproșurile care le sunt aduse?

Eugenia Crețu: „La fel ca și la primul tur de scrutin, am surprins foarte mulți alegători, erau cozi foarte mari la cele patru secții de votare deschise pentru alegătorii din stânga Nistrului în satul Varnița. Unii dintre ei spun că au venit singuri, cu transportul public sau cu transportul personal, au venit mânați de dorința de a vota, dar am surprins câteva voci care au recunoscut că în orașul Bender sau în Tighina sunt organizate mașini, taxiuri sau mașini personale, oamenii sunt aduși și li s-ar fi promis câte 400 de lei pentru un vot.”

La Varnița
La Varnița

Europa Liberă: Dar oamenii legii ce spun? Pentru că, cel puțin din imagini, inclusiv în live-ul de pe Facebook pe care l-ai făcut pentru Radio Europa Liberă în Moldova am văzut și mai mulți polițiști. Ei ce spun despre aceste pretinse încălcări?

Eugenia Crețu: „Un responsabil cu care am stat de vorbă mi-a spus că, deocamdată, poliția a fixat un singur automobil care a traversat de două ori punctul de control. Cazul este, deocamdată, documentat, poliția nu poate afirma încă dacă este sau nu vorba de transport organizat. În ceea ce privește ruta de autobuz, potrivit poliției, în zilele de week-end, locuitorii din Bender ar circula mai des cu acest autobuz și numărul foarte mare de pasageri nu trezește, deocamdată, suspiciuni poliției.”

***

Odată cu discuțiile aprinse legate de votul alegătorilor din stânga Nistrului a apărut și întrebarea – dar cum și de unde se documentează locuitorii regiunii transnistrene, aflată sub controlul administrației separatiste de la Tiraspol, la ce fel de informații au acces inclusiv atunci când trebuie să decidă pentru cine să voteze? Și, mai ales, ce au făcut autoritățile de la Chişinău în cei aproape 30 de ani de existență a conflictului transnistrean pentru ca a acoperi informațional și malul stâng al Nistrului?

Am discutat subiectul cu Irina Bogdan, o tânără din orașul Grigoriopol, amplasat pe malul stâng al Nistrului, care în prezent este studentă în anul I la Chişinău. Irina spune că un locuitor al regiunii transnistrene trebuie să depună un anumit efort pentru a privi un post de televiziune de la Chişinău sau a se documenta obiectiv despre ceea ce se întâmplă în Republica Moldova.

Europa Liberă: Care sunt sursele de informare pentru locuitorii regiunii transnistrene? De unde iau ei informația? Știu că există o monopolizare foarte mare a informației de către sursele așa-numite „de stat” de la Tiraspol. Cum se documentează, de fapt, locuitorii regiunii transnistrene, de unde își iau ei informația, la ce fel de informație au acces, în general?

Irina Bogdan
Irina Bogdan

Irina Bogdan: „În regiunea transnistreană, foarte puține persoane au acces la sursele de informare din Republica Moldova, adică din partea dreaptă a Nistrului, pentru că le vine mai ușor să-și instaleze o televiziune care este oferită de către un operator din regiune, fiindcă este numai un operator de televiziune și telefonie în regiunea transnistreană. Astfel, un simplu consumator primește pachetul de programe de televiziune pe care poate să le urmărească.

Eu spun așa, din propria experiență, adică cum e la cunoscuții mei și cum e la noi, este un pachet, depinde deja de suma pe care o achită, dar în mare parte sunt canale din Federația Rusă și sunt două sau trei canale care se produc în regiune. În mare parte, cel mai popular este „Pervîi pridnestrovski” și al doilea este TSV.”

Europa Liberă: Se poate spune că ele oferă o alternativă, să zicem, TSV-ul la „Pervîi pridnestrovski”?

Irina Bogdan: „Nu prea. Adică este strict punctul meu de vedere, dar eu nu văd mare diferență, doar că unul susține mai accentuat autoritățile de facto din regiune, dar în mare parte informația este similară.”

Europa Liberă: Și în rest, în acest pachet de televiziune, ce fel de posturi sunt incluse?

Irina Bogdan: „Sunt canale din Federația Rusă, sunt canale din Ucraina, în limba ucraineană, două sau trei; este „Pervîi kanal”, „Rossia-1” și alte canale care vin direct așa cum se furnizează în Federația Rusă.”

Europa Liberă: Deci, din ceea ce spui tu reiese că consumatorul din regiunea transnistreană este practic complet conectat la spațiul informațional al Federației Ruse, plus informația furnizată de autoritățile de facto de la Tiraspol?

Este important și ca autoritățile să vină cu o soluție de informare a cetățenilor din stânga Nistrului…

Irina Bogdan: „Da, sunt persoane care au conexiune cu posturile TV din Republica Moldova – „Moldova 1” sau „Prime”, dar ele nu sunt incluse în acest pachet, oamenii interesați își instalează singuri o antenă pentru a avea o oarecare conexiune la ceea ce se transmite în partea dreaptă a Nistrului, în Republica Moldova.”

Europa Liberă: În practica ta, ai monitorizat aspectul care ține de instigarea la ură în presa din regiune. În ceea ce privește calitatea informației sau lucrurile care sunt prezentate ca informație, cum este prezentată acolo realitatea din restul teritoriului Republicii Moldova?

Irina Bogdan: „Pentru mine a fost un pic dificil să fac o oarecare diferență dintre discursul de ură și propagandă. Problema este că e foarte subtilă, aproape nevăzută trecerea de la discurs de ură la propagandă pe care eu am observat-o, pentru că cumva se înțelegea că știrea induce și presupune anumite atitudini, dar ea nu avea criteriile necesare, până la urmă, pentru a o califica că fiind ceva discriminatoriu.

Dar din punctul de vedere al propagandei nu pot să spun că știrile sunt tocmai obiective, întrucât în mare parte ele susțin ceea ce spun autoritățile, adică nu oferă o alternativă în acest sens.”

Europa Liberă: Dar ce opțiuni au oamenii care vor să acceseze altfel de informație? Există oameni care caută altfel de informație?

Irina Bogdan: „Cu siguranță există, pentru că este și normal, noi am trecut de etapa asta când persoanele sunt total dependente doar de ceea ce arată la televizor, ceea ce este foarte bine.

Dacă persoanele își doresc să vadă altfel de informație, ele au o antenă cu conexiune la canalele din partea dreaptă a Nistrului sau prin rețeaua de internet, prin rețelele de socializare, au alternativa de a alege din mai multe opțiuni.”

Europa Liberă: Care este rolul rețelelor în această posibilitate de a căuta altfel de informație?

Irina Bogdan: „De exemplu, dacă o să vedem ce se furnizează la televiziune, atunci odată ce accesați canalele de „Telegram” sau canalele din alte rețele de socializare o să vedeți că atmosfera este mai liberă și opiniile diferă. De exemplu, aceleași „V kontakte” sau la știrile care sunt publicate pe paginile unde persoanele pot comentate, se pot observa și opinii diferite de cele oficiale.”

Nu putem spune că persoanele care au cetățenie de pe malul drept au dreptul de vot, dar persoanele de pe malul stâng nu mai au dreptul de vot…

Europa Liberă: Și bănuiesc că cei care folosesc aceste rețele sunt în principal tinerii, din câte îmi dau seama, care caută altfel de informații?

Irina Bogdan: „În mare parte, da. Dar și persoanele care au o altă viziune politică, poate au o altă opinie, doresc o alternativă, doresc să facă o diferență, adică sunt și persoane poate mai în vârstă. Dar este evident că pentru persoanele mai în vârstă conexiunea cu mass-media digitală, cu rețelele online este un pic mai dificilă.”

Europa Liberă: Irina, se discută foarte mult în această perioadă despre votul alegătorilor din stânga Nistrului și cei care contestă pun accent pe faptul că informația ajunge foarte greu la alegătorii de acolo și ei nu au cum să se documenteze obiectiv. Crezi că au dreptate cei care spun lucrurile acestea? Și, pe de altă parte, cum se poate rezolva totuși implicarea locuitorilor din stânga Nistrului care au cetățenie, deci au acest drept democratic de a vota, în procesele electorale din Republica Moldova? Deci, cum vezi tu linia de mijloc, echilibrul?

Irina Bogdan: „Aici sunt parțial de acord, pentru că da, este adevărat, este mai greu să ajungi cu o campanie electorală în regiune, dar aici foarte corect ați pus accentul că dacă persoanele au cetățenie, atunci au dreptul de vot și nu putem spune că persoanele care au cetățenia până la malul drept au dreptul de vot, dar persoanele de pe malul stâng nu mai au dreptul de vot.

Sunt multe persoane, poate că cercul meu de cunoscuți și prieteni așa este, care cunosc, de fapt, ce se întâmplă în Republica Moldova, își dau seama despre procesele democratice care se întâmplă, despre schimbările politice, dar pentru un simplu cetățean, un simplu utilizator de mass-media este mai greu să facă anumite distincții, să afle unele noutăți care se produc în Republica Moldova. Pentru că în mare parte noutățile care se transmit la știrile de pe canalele din regiune accentuează în Republica Moldova ca un alt stat. Foarte des putem să auzim sintagma „sosedi” (vecinii) sau sintagma de „Republica Moldova ca un stat aparte de regiunea transnistreană”, ceea ce devine o barieră între cetățenii de acolo și Republica Moldova.

Este important și ca autoritățile să vină cu o soluție de informare a cetățenilor din stânga Nistrului pentru ca aceștia să știe ce se întâmplă aici, pe malul drept, cine sunt candidații, care le sunt programele electorale.

Există totuși o diferență importantă între partea stângă și partea dreaptă: în dreapta Nistrului se oferă o alternativă…

Pentru primul tur, am făcut niște apeluri către cetățenii din stânga Nistrului să vină să voteze. Multe persoane îmi spuneau că cetățenii nu sunt informați. Dar întrebarea este: cât de informați sunt cetățenii de pe malul drept al Nistrului? Câți cetățenii de pe malul drept al Nistrului cunosc care sunt candidații și care sunt programele lor electorale? Aici am putea vedea că, de fapt, această problemă nu este caracteristică doar pentru malul stâng. Același lucru este valabil și atunci când vorbim despre corupere, sau că în mare parte voturile se duc pentru un candidat anume… Dar câte persoane dintr-un raion mai îndepărtat de Chișinău cunosc ce se petrece în campania electorală și care sunt programele candidaților? Acesta ar fi răspunsul meu.

Dar există totuși o diferență importantă între partea stângă și partea dreaptă: în dreapta Nistrului se oferă o alternativă și aceleași dezbateri cetățenii le pot viziona liber, se pot informa, ceea ce la noi mai mult se întâmplă prin sursele online și internet.”

Europa Liberă: Deci, tu vezi cumva inclusiv probleme la nivelul autorităților? Noi de 30 de ani vorbim despre unificarea țării, dar autoritățile de la Chișinău până acum nu au posibilitatea sau o strategie de a aduce informația în stânga Nistrului?

Irina Bogdan: „Da, cu siguranță cred că este așa. De 30 de ani deja câte scrutine s-au desfășurat și dacă ar fi fost dorință sau dacă autoritățile chiar ar fi vrut să facă schimbarea, atunci eu cred că până acum se puteau face multe. În cei 30 de ani au crescut mai multe generații, oamenii au venit, au plecat. De exemplu, eu, care m-am născut 18 ani în urmă, dacă nu aș fi avut această alternativă de a face școală în altă parte, îmi dau seama că și eu nu aș fi știut despre faptul că se poate de vizionat o televiziune altfel.

De 30 de ani deja câte scrutine s-au desfășurat și dacă ar fi fost dorință până acum se puteau face multe…

Cred că în mare parte cei care cumva sunt legați de autoritățile de pe teritoriul legal controlat de Republica Moldova mai cunosc ceva, se mai informează, dar pentru cei din stânga Nistrului este chiar greu să facă o diferență, pentru că ei au crescut în acest mediu. Și acum este foarte greu să-i spui unui om care a trăit în astfel de mediu de la naștere 30 de ani că el are dreptul pe tot teritoriul Republicii Moldova, și nu numai în partea stângă. Și este foarte importantă informarea în acest sens.

Cred că da, ar trebui să se întreprindă anumite măsuri, pentru că conflictul este conflict, iar oamenii rămân pe acest teritoriu și ei au nevoie să știe despre procesele care se întâmplă.”

***

Europa Liberă: Corespondenții noștri la Tiraspol și Bender au stat de vorbă cu câțiva trecători, pe care i-au întrebat din ce surse se informează.

Vox populi:

- Mă documentez de pe internet, la televizor, mai există Viber, sunt abonat la postul de televiziune TSV și ei îmi trimit știri acolo.

- Nu prea am timp să citesc știrile…

- În principal mă documentez de pe rețelele de socializare sau din publicațiile care vin pe Viber. Nu privim televizorul, în principal de pe internet.

- Mă documentez de pe Telegram, de la televizor, de pe Instagram unde sunt diferite grupuri… Deschid televizorul foarte rar.

Chioșc de ziare la Tiraspol
Chioșc de ziare la Tiraspol

- De pe internet mă documentez, citesc portalurile de știri din Transnistria, pentru că aici trăim.

- Internetul – citesc agențiile ruse de știri – Ria.ru, ITAR-TASS, site-urile din Transnistria. Plus pe Viber, acolo sunt mai multe grupuri transnistrene, acolo citesc noutățile locale.

- Din grupurile de pe Viber mă informez, răsfoiesc seara să vad ce noutăți mai sunt. La știri nu mă uit, nu am timp.

- Nu pot spune că am încredere în ceea ce se scrie în presă. Mă documentez de la televizor – privesc posturile din Transnistria, din Ucraina, din Moldova. Și de pe internet mă documentez, la fel. Dar nu pot să spun că am încredere – fiecare spune lucruri diferite, nu știu care sunt corecte.

- De la televizor mă documentez, dar nu privesc știrile posturilor din Transnistria. Prefer filmele. Ai noștri spun numai prostii.

***

În ajunul celui de al doilea tur al alegerilor prezidențiale, Valentina Ursu a discutat cu analista de la Berlin, Anneli Ute Gabanyi.

Europa Liberă: Kremlinul acuza SUA că ar provoca o revoluție portocalie în R. Moldova, în cazul în care dl Dodon va câștiga al doilea mandat de președinte. Declarația a făcut-o șeful serviciului de informații externe al Rusiei, dl Narîșkin. Cum ar trebui de înțeles acest mesaj venit de la Moscova?

Anneli Ute Gabanyi
Anneli Ute Gabanyi

Anneli Ute Gabanyi: „Bineînțeles că aceste revoluții portocalii sau rozalii, sau de alte culori, sunt spectrul care bântuie la Moscova. Dar, în acest caz, cred că este un fel de teorie a conspirației, care este lansată de Moscova într-un scop foarte precis, știind că aceste instituții, mai mult sau mai puțin secrete, ale Rusiei, își au agențiile – sau agenturile, cum se spunea pe vremea răposatului Ceaușescu – chiar la Chișinău. Dar, indiferent unde se află, este clar că aceasta este teama cea mare.

Pe de altă parte, și opoziția, care vorbea și înainte de turul întâi de posibilitatea ca alegerile să fie fraudate sau, în orice caz, falsificate. Aceste două povești, ca să spun, se întâlnesc undeva, pentru că, într-adevăr, dacă s-ar întâmpla în turul doi ca cineva să perceapă, de exemplu, dacă autobuzele ar căra prea mulți transnistreni la vot, sau în alte situații, s-ar putea să fie nemulțumiți la Chișinău. Dar nu cred nici într-un caz că cineva din Occident, mai ales în momentul actual, unde oamenii, politicienii din Vest au alte probleme, ar fi interesat de a provoca ceva la Chișinău. Însă arată frica, într-adevăr, la Kremlin, pentru o astfel de evoluție.

În cazul în care, într-adevăr, Maia Sandu ar câștiga – precis, Kremlinul și-ar pierde un jucător, un pion, un aliat, indiferent cum am vrea să-l numim pe dl Dodon. Într-o țară de o foarte mare importanță geopolitică, și acest lucru îl susțin de 30 de ani și nu mă satur să-l tot repet.”

Europa Liberă: Există această îngrijorare, că prezența alegătorilor din stânga Nistrului ar putea să ducă inclusiv, până la ceea ce ar putea să numească, observatorii, fraudarea alegerilor în R. Moldova. Ce părere aveți despre cei din stânga Nistrului, care vot și care pot să participe la aceste alegeri?

Să ne ferească bunul Dumnezeu de o reglementare transnistreană a la Dodon...

Anneli Ute Gabanyi: „Eu îmi amintesc că am fost observator, și anume pe termen lung, la Chișinău, la alegerile din 1994. Și, cu această ocazie, vice-șeful delegației OSCE, un olandez, m-a condus cu mașina lui personală până în Transnistria și acolo m-am întâlnit cu reprezentanți ai unor partide democratice sau, în orice caz, cu înclinații democratice, din Transnistria, care atunci doreau foarte mult să nu piardă legătura cu procesul democratic, sau de democratizare, din R. Moldova.”

Europa Liberă: Au trecut 26 de ani de atunci, dna Gabanyi.

Anneli Ute Gabanyi: „Exact. Și am impresia că în momentul de față și alți observatori au ajuns la această concluzie: astfel de persoane nu prea se mai găsesc în Transnistria. Deci, putem concluziona și după felul în care ei au acționat la alegerile din 2016: cei care vor fi duși cu autobuzele la vot, și, eventual, și atrași de niște eventuale cadouri electorale, acești oameni vor fi, în marea lor majoritate, aderenți ai lui Dodon, președintele în exercițiu.”

Europa Liberă: Igor Dodon declara pentru o agenție rusă, pentru ITAR-TASS, că în cazul alegerii sale pentru al doilea mandat, se va concentra pe soluționarea problemei transnistrene. El zice că, de dragul soluționării problemei transnistrene, merită să continue lupta pentru un al doilea mandat. Să se fi copt premisele pentru această reglementare transnistreană?

Anneli Ute Gabanyi: „Să ne ferească bunul Dumnezeu de o reglementare transnistreană a la Dodon. Alegătorii care s-ar lăsa, eventual, atrași de acest mesaj, ar trebui să se uite la tot ce a spus și a făcut președintele Dodon în trecut, în această privință. În primul rând, hai să încep cu ultimul lucru: a-l numi pe dl Krasnoselski președinte al Transnistriei, asta înseamnă că el recunoaște, implicit, statalitatea Transnistriei. Și acest lucru, recunoașterea statalității, și discuția cu acest președinte sau oricine ar fi șeful statului separatist nerecunoscut internațional, înseamnă că este o transgresare a liniei roșii, pe care până acuma, toți conducătorii R. Moldova au respectat-o.

Nu vă mai spun că el este de acord cu procesul 5+2 al OSCE, în ceea ce privește reglementarea, el salută prezența forțelor pacificatoare, care am văzut acuma că astfel de forțe intră și în Karabah. Deci, cum spuneam, să ne ferească bunul Dumnezeu de o asemenea reglementare. Din fericire, parlamentul Moldovei a creat o reglementare care nu face posibilă o astfel de măsură și o astfel de politică, decât dacă și la alegerile parlamentare, în viitor, se va crea o majoritate, care ar renunța la aceste prevederi parlamentare.”

Maia Sandu are undeva o sarcină grea și, eventual, nemulțumitoare pentru Occident...

Europa Liberă: Sunteți o bună cunoscătoare a dosarului transnistrean. Dacă Maia Sandu devine învingătoarea acestui scrutin prezidențial, atunci ce atitudine ar trebui să ia dânsa pentru a soluționa problema transnistreană?

Anneli Ute Gabanyi: „Maia Sandu ar trebui să adopte politica pe care o serie de politicieni înaintea lui Dodon, și președinți, și miniștri de externe au adoptat-o. Să nu cadă în anumite capcane. Și problema este că și Occidentul întinde astfel de capcane, câteodată, cu cea mai bună intenție, presupusă: capcana federalismului, nu-i așa? Și această capcană trebuie evitată. De asemenea, trebuie evitată capcana posibilității ca Transnistria să aibă un drept de a controla și de a dirija politica externă, mai ales, și de securitate a R. Moldova. Deci, Maia Sandu are undeva o sarcină grea și, eventual, și nemulțumitoare pentru Occident. Pentru că Dodon a observat foarte bine că sunt funcționari administrativi sau politici ai UE (sau și ai unor state din Occident), care ar dori ca această problemă să se închidă. Totuși, dacă se va pacifica, momentan, se va putea pacifica numai cu niște concesii făcute atât Transnistriei, respectiv, celor care îi manevrează pe transnistreni, Rusiei, care ar fi o catastrofă pentru R. Moldova. Deci, are o sarcină grea.”

***

Europa Liberă: Marți, pe 10 noiembrie, a intrat în vigoare acordul de încetare a focului mediat de Rusia între premierul armean Nikol Pașinian și președintele azer Ilham Aliev, care a pus capăt unor ostilități de șase săptămâni în Nagorno-Karabah, regiune recunoscută internațional drept teritoriu al Azerbaidjanului, dar populată și controlată de etnici armeni. Însă Armenia a acceptat să cedeze teritoriile din regiune și din jurul ei cucerite în timpul luptelor de forțele azere, care au obținut avansuri importante. Aclamat la Baku, acordul a declanșat o criză politică la Erevan. Iar Rusia a început desfășurarea în zona luptelor a sute de militari de menținere a păcii pentru protejarea etnicilor armeni din Nagorno-Karabah și asigurarea unui coridor între regiune și Armenia.

Cine este adevăratul câștigător în cazul acordului de pace în Nagorno-Karabah? Cel puțin 2 000 de soldați și civili au murit, începând cu 27 septembrie, în acest război. După semnarea înțelegerii privind oprirea focului între forțele azere și armene, în baza negocierilor conduse de Rusia, corespondentul Europei Libere, Mike Eckel, după ce a discutat cu mai mulţi experţi, a ajuns la concluzia că învingătoare în acest conflict este Moscova, cu alte cuvinte, președintele Rusiei, Vladimir Putin. Un rezumat, de la Oana Serafim:

Pe măsură ce fumul se îndepărtează de pe câmpurile de luptă din jurul enclavei Nagorno-Karabah și cerneala se usucă în acordul de pace, de trei pagini, care vizează oprirea celor mai grave lupte dintre Armenia și Azerbaidjan din ultimele decenii, un lucru pare din ce în ce mai clar:

Kremlinul a câștigat.

Cel puțin, Moscova și-a sporit influența într-o regiune în care izbucnirea luptelor dintre două foste republici sovietice și implicarea mai agresiva a Turciei au amenințat scăderea influenței Kremlinului.

„Rusia s-a descurcat bine în acest sens”, „Putin a dominat”, a declarat Matthew Bryza, fost copreședinte al Grupului Minsk, o inițiativa diplomatică de lungă durată pentru rezolvarea conflictului.

Cel puțin 2.000 de soldați și civili - probabil mai mulți - au murit, din 27 septembrie, în războiul în legătură cu Nagorno-Karabah, un teritoriu care a fost controlat de etnicii armeni de 26 de ani.

Nagorno-Karabah, acordul de încetare a focului mediat de Rusia
Nagorno-Karabah, acordul de încetare a focului mediat de Rusia

În anii de după încetarea focului din 1994, care a pus capăt războiului de atunci, forțele azere și armene au continuat ciocnirile dintre ele, dar au fost în general incidente răzlețe.

Statutul nerezolvat al regiunii a plasat-o într-o categorie cunoscută de experți drept „un conflict înghețat”, unde Rusia joacă un rol central, când perpetuând, și când atenuând tensiunile, în funcție de interesele ei de moment.

La fel ca în alte conflicte îngheţate, precum cel din regiunea transnistreană, Rusia a desfășurat trupe în Nagorno-Karabah ca forțe de menținere a păcii.

Moscova are legături economice substanțiale cu ambele țări și le vinde amândurora arme masiv.

Grupul Minsk este mort, așa se pare...
Matthew Bryza

Pentru rezolvarea diplomatică a acestui conflict a fost creat aşa numitul grup de la Minsk, o inițiativă la care participă Franța, Rusia și Statele Unite, sub egida Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

Formarea acestui grup implica ideea că aliații NATO - Franța și Statele Unite - aveau un rol strategic de jucat într-o regiune pe care Moscova o consideră încă o parte a sferei sale de influență.

Odată cu noul acord de pace, Rusia își desfăşoară 1.900 de militari pe teren și poate scoate afară din această regiune Parisul și Washingtonul, o dată și pentru totdeauna, scrie Mike Eckel.

Conform textului publicat de Kremlin, precum și remarcilor purtătorului de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, forțele de menținere a păcii din Turcia nu vor mai fi desfășurate în regiune, în ciuda a ceea ce președintele azer Ilham Aliev a sugerat că se va întâmpla.

„Da, Grupul Minsk este mort, așa se pare”, crede Matthew Bryza, fost ambasador în Azerbaidjan în anii 2010 - 2012. „Rusia a umplut vidul. La fel ca Turcia, de altfel”.

Armenia în criză după armistițiul din Nagorno-Karabah
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:01:06 0:00

O opinie similară are și Richard Giragosian, directorul Centrului Regional de Studii din Erevan, care a declarat că înțelegerea la care s-a ajuns este de fapt una strict rusească, punând complet în umbra tarile occidentale.

„Condițiile acestui nou acord îi oferă Rusiei cel mai important dintre obiectivele Moscovei - o prezență militară dominantă pe teren”, a spus Giragosian.

„Lipsa anterioară a oricărei prezențe militare directe în Nagorno-Karabah a fost unul dintre cele mai distinctive aspecte ale conflictului din această regiune, contrastând puternic cu orice alt conflict de acest fel din spațiul fost sovietic. Și absența a iritat mult timp Moscova”, crede expertul de la Erevan.

Acordul cimentează câștigurile majore pe câmpul de luptă de către forțele azere. Baku va controla aproximativ 40% din regiune, precum și toate cele șapte teritorii înconjurătoare, care fuseseră deținute anterior de forțele armene.

Înainte de sfârşitul lunii septembrie, când a izbucnit această fază foarte dură a conflictului, forțele susținute de armeni au controlat întreaga regiune Nagorno-Karabah, plus părți din șapte districte înconjurătoare - teritoriu care însemna aproximativ 13% din întreg teritoriul azer.

Acum, acordul prevede că Azerbaidjanul va controla o parte importantă din teritoriul pe care l-a pierdut la începutul anilor '90.

De asemenea, Moscova și-a atins și un alt obiectiv, a spus Richard Giragosian: exercitarea de presiuni asupra premierului reformist de la Erevan, Nikol Pașinian.

Linia de politică externă independentă a lui Pașinian a supărat fără îndoială Kremlinul, de când a venit la putere în 2018, într-o așa numită Revoluție de catifea - genul de schimbare politică care a provocat mereu neliniște la Moscova.

„Astfel, Rusia nu numai că va menține Armenia pe orbita rusă, dar îi va limita și mai mult opțiunile și orientarea în căutarea unor relații mai strânse cu Occidentul”, a spus expertul de la Erevan.

Unii analiști cred însă că există posibile capcane pentru Rusia.

Unul dinte ei este Mark Galeotti, un observator politic, expert în agențiile de securitate rusești. El crede că „desfăşurarea de soldați în Nagorno-Karabah înseamnă o povară suplimentară pentru armată și trezorerie. Cu siguranță, Rusia își asumă un rol în geopolitica regiunii, dar aceasta era oricum o parte a lumii dominată deja de Rusia”, a scris Galeotti, într-un comentariu publicat în Moscow Times. „Atunci când trebuie să-ți intensifici implicarea într-o zonă pentru a-ți păstra poziția, acest lucru nu pare un semn de progres”, crede expertul de la Londra.

Forțe militare rusești de menținere a păcii, în drum spre Nagorno-Karabah, 10 noiembrie 2020
Forțe militare rusești de menținere a păcii, în drum spre Nagorno-Karabah, 10 noiembrie 2020

Steven Mann, care a fost și el co-președinte al Grupului Minsk la mijlocul anilor 2000 și s-a retras din diplomația americană în 2009, a declarat postului nostru de radio că, în opinia sa, câștigătorul clar al acestei înțelegeri a fost Azerbaidjanul, având în vedere victoriile sale pe câmpul de luptă.

În ceea ce privește Rusia, rolul său de lider în consolidarea acordului de pace nu a fost o surpriză, iar desfășurarea forțelor de menținere a păcii nu reprezintă un câştig major pentru Moscova, având în vedere dominația sa de lungă durată în regiune, consideră Steven Mann.

„Rusia a fost întotdeauna puterea militară dominantă, așa că nu cred că desfășurarea forțelor de menținere a păcii schimbă acest fapt general”, a declarat Steven Mann pentru Europa Liberă.

„Resping ideea că Rusia are drepturi speciale asupra fostelor sale republici. Sunt țări independente, au dreptul de a-și alege propriile politici. Dar, sincer, dacă vrei ca cineva să desfășoare forțe de menținere a păcii, singura țară din zonă care o poate face este Rusia”, consideră el.

Pentru Aleksandr Baunov, analist la centrul Carnegie de la Moscova, președintele de la Baku a fost mai abil.

„Printre fostele state sovietice, Azerbaidjanul a fost întotdeauna un exemplu al modului de a urma o politică externă care este în totalitate independentă de Rusia, menținând în același timp o relație bună cu Moscova și Putin”, a scris el într-o analiză publicată pe 8 noiembrie.

XS
SM
MD
LG