Linkuri accesibilitate

Relativizarea istoriei: închisorile comuniste, legionarii și (din nou) Securitatea


Octav Bjoza

Istoria recentă rămâne adesea relativă în România. Linia dintre simpatizanții sau membrii mișcării legionare și luptătorii anticomuniști din anii 50 a rămas pentru unii destul de subțire. O parte dintre cei care au trecut prin închisorile comuniste, deși au fost acuzați de legionarism, fuseseră doar simpatizanți sau nici măcar atât, ceea ce produce confuzii ulterioare, mai ales în cazurile în care nu există alte dovezi, decât cele ale anchetatorilor comuniști sau ale Securității. Din documentele acestora se trag concluzii și în zilele noastre și, la fel ca în perioada stalinistă, fiii pot fi vinovați pentru ce au făcut tații lor.

Demiterea lui Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România, care deținea un post de subsecretar de stat în guvern are loc pe fondul acestei relativizări, dorite de puținii supraviețuitori ai închisorilor comuniste.

Totul pornește însă de la modificarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945. Modificarea a transformat acest decret în Legea 232/2020, document care îi nemulțumește pe foștii deținuți politici.

Asociația Foștilor Deținuți Politici a trimis un comunicat de presă împotriva acestei Legi.

În textul comunicatului, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR) începe cu precizarea că „nu contestă existenţa Holocaustului în România „ciuntită”!” și că „singurul lucru care poate fi discutat constă în dimensiunile Holocaustului, cu precizarea că o astfel de dezbatere nu ar scuza cu nimic ororile săvârşite asupra etniei evreilor – şi nu numai”.

Acest preambul a dus la demiterea lui Bjola fiindcă, după cum a spus premierul Florin Cîțu „au fost puse în discuţie dimensiunile Holocaustului”. În plus, comunicatul AFDPR încearcă să pună „pe umerii comunităţii evreieşti aducerea comunismului în România”, ceea ce potrivit șefului guvernului de la București ar fi mai mult decât „o încercare de a mistifica istoria”: „este chiar un gest periculos”.

Foștii deținuți politici cer, de fapt, o relativizare a lucrurilor, o trecere a liniei subțiri care îi desparte pe eroii anticomuniști din închisorile anilor 50 de legionarii care au avut de suferit în aceleași închisori, aflați uneori în aceleași celule.

Foștii deținuți politici, sub semnătura președintelui lor, Octav Bjoza solicitau de fapt modificarea noului text de lege care precizează că „prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanității sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfăşurat o activitate fascistă sau legionară în cadrul unei organizaţii sau mişcări de acest fel, PRECUM ŞI COPIILOR ACESTORA” (subl. AFDPR) şi a articolului următor, potrivit căruia „Agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a Municipiului Bucureşti, ÎN BAZA SESIZĂRILOR primite sau din proprie iniţiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor acestei legi (…)”.

Comunicatul AFDPR mai vorbește despre „ignoranţă”, „amnezi”, „relele intenţii” și subliniază că regimul comunist „ilegitim şi criminal”, prin aşa-zisele „Tribunale ale Poporului”, „au trimis la moarte sau la ani grei de temniţă şi lagăre de exterminare, prin bătăi, înfometare şi munci silnice, tot ce a avut acest popor mai demn, mai sfânt, mai bine pregătit profesional”.

Foștii deținuți politici insistă că toată viața copiii lor au avut de suferit din cauza tratamentelor inumane de care au avut parte părinții lor și că măcar la 31 de ani de la căderea regimului ar trebui să primească „unele reparații morale și materiale, indiferent de faptul că părinții lor au fost „criminali de război”, „naziști”, „legionari” sau comuniști: „acum, după 80 de ani, să nu ne mai lăsăm bântuiți de stafiile acestora și împreună, indiferent de etnie, culte sau politici, să veghem ca astfel de fapte să nu se mai petreacă în această țară”.

Liga Studenţilor din Iaşi afirmă că gestul premierului Florin Cîţu privind demiterea lui Octav Bjoza din funcţia de subsecretar de stat „vine la solicitarea unor consilieri din cadrul Partidului Naţional Liberal şi al Administraţiei Prezidenţiale care doresc să impună un monopol politic şi personal asupra memoriei rezistenței anticomuniste". Studenţii solicită repunerea lui Bjoza în funcţie şi fac apel la societatea civilă să se solidarizeze şi să ia apărarea foştilor deţinuţi politici şi luptători anticomunişti.

De asemenea, Fundaţia Corneliu Coposu îl roagă pe șeful executivului român să-l repună în funcţie pe Octav Bjoza, demis din funcţia de subsecretar de stat, despre care afirmă că „reprezintă suferinţa şi jertfa celor care au luptat împotriva terorii comunisto-bolşevice”.

Deputatul PNL Florin Roman spune, pe de altă parte, că demiterea lui Octavian Bjoza este „o eroare” şi că mulţi arată cu degetul spre Florin Cîţu, însă „cei care au luat această decizie sunt, ca de obicei, în spatele cortinei” şi „iau decizii politice şi le înmânează, în plic, premierului”.

A început să circule și o petiție semnată de diferite persoane, mai mult sau mai puțin onorabile, pentru susținerea liderului AFDPR. Alianța pentru Unirea Românilor încearcă să se afirme și aici pe note naționaliste, cum o face și PSD.

Bjoza are 83 de ani, în 1958 a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică și confiscarea totală a averii, doar fiindcă făcuse parte din organizaţia anticomunistă „Garda Tineretului Român” din Braşov, care avea drept scop „înlăturarea regimului democrat popular pe calea violenţei”. Octav Bjoza nu a fost legionar, dar spune că a fost marcat toată viața de ceea ce a învățat în închisoare de la reprezentanții Mișcării Legionare:

„De la ei am învățat pentru totdeauna că nimic nu se poate realiza fără morală (…) Tot ei mi-au atras atenția că neamul românesc este bântuit de trădători, de vânzători de țară și au avut dreptate. Din cauza asta îi voi purta în mintea și sufletul meu, câte zile voi avea.”

Octav Bjoza a vorbit de mai multe ori despre admirația pe care o are față de legionari și a participat la diferite evenimente ale acestora în perioada postdecembristă. Cu toate acestea, președintele Klaus Iohannis l-a decorat de două ori, odată la începutul mandatului în 2015 și încă odată în 2019, fiindcă „nu a putut să constate vreun fel de semn de întrebare care ar plana asupra acestuia”.

Există diferențieri clare între simpatia lui Bjoza pentru legionari, declarațiile lui dilematice despre Holocaust și suferințele din închisorile comuniste. Lucrurile nu pot fi suprapuse, păcatele nu pot fi uitate, suferințele trebuie ținute minte.

Toate acestea par foarte îndepărtate, dar România nu și-a rezolvat încă trecutul apropiat. USR, de exemplu, vrea să demonstreze că în acest partid nu sunt fii de securiști așa cum pretinde PSD.

Ministrul Economiei, Claudiu Năsui, a explicat astăzi pe Facebook, proiectul referitor la Registrul lucrătorilor cu Securitatea, care prevede că autorităţile şi instituţiile au dreptul de a fi informate în legătură cu existenţa sau inexistența calităţii de lucrător al Securităţii a rudelor de până la gradul al III-lea pentru persoanele care ocupă funcţii şi demnităţi precum preşedintele României, parlamentar, membru al Guvernului, Avocatul Poporului şi primar. De asemenea, Năsui face publice şi sentinţele de condamnare la închisoare a tatălui său şi a bunicii sale, în replică la acuzaţiile PSD privind legăturile familiei sale cu Securitatea.

La mai mult de 30 de ani de la căderea comunismului, acest proiect ar putea avea cel mult o funcție simbolică, după ce lustrația a fost imposibilă la începutul anilor 90, când România era condusă de persoane care proveneau din rândurile fostului partid comunist și mulți dintre fruntașii partidelor istorice au fost deconspirați colaboratori ai Securității.

XS
SM
MD
LG