Linkuri accesibilitate

Scrisorile din perioada comunistă, „o adevărată comoară pentru istorici”


Georg Hromadka (colaj, file din dosar - CNSAS)

Profund îngrijorită, soţia deţinutului social-democrat Georg Hromadka scrie unui înalt demnitar de partid şi de stat în 1948 şi 1950 (II)

Dispariţia social-democratului Georg Hromadka a determinat-o pe soţia sa, Maria Hromadka, să-i scrie, în noiembrie 1948, înaltului demnitar de partid şi de stat, Alexandru Moghioroş.

Scrisorile din perioada comunistă, „o adevărată comoară pentru istorici”
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:03:58 0:00
Link direct

Au trecut multe săptămîni, iar de la Bucureşti n-a sosit niciun răspuns. Fără a o informa pe Maria Hromadka, se cere Securităţii lămuriri privitoare la situaţia celui reţinut. Într-un referat, întocmit de Securitatea din Oraviţa (datat 25. 11. 1948), se spune că Hromadka a fost reţinut la solicitarea „Preşedinţiei Consiliului de Miniştrii – Serviciul Special de Informaţii” pe motiv că ar fi acţionat alături de alţii ca om de încredere al inginerului Popp (fost director al Uzinelor din Reşiţa). În acelaşi referat se mai precizează că „a dus o acţiune de desmembrare în rândurile muncitorilor”. Totodată se precizează că „o activitate concretă pentru desmembrarea muncitorilor” trebuie „lămurită” (cf. ACNSAS, P 600, vol. 13, ff. 168-169).

Pe data de 4 aprilie 1950, Maria Hromadka îi scrie din nou lui Maghioroş. În această scrisoare disperată, ea se plînge că nu i s-a răspuns şi că nu ştie nimic despre soarta soţului arestat.

„După 16 luni de aşteptare mă adresez din nou Dvs., rugându-vă insistent să-mi ajutaţi, deoarece eu nu mai pot să suport mai departe această viaţă.

Toate încercările mele să obţin o autorizaţie pe baza căreia aş putea să văd pe soţul meu, sau cel puţin să-i trimit medicamente şi alte necesităţi, au rămas zadarnice. Ştiu numai că se găseşte la Penitenciarul Jilava şi că a ajuns acolo nevinovat.”

În final, soţia disperată scrie: vă rog din tot sufletul” să mă ajutaţi să fiu şi eu arestată şi adusă la soţul meu, ca să-l văd şi să ştiu că mai trăieşte”. (ACNSAS, P 600, vol. 13, f. 172.)

Transferat de la Oraviţa la Timişoara şi de acolo la Bucureşti, Hromadka a fost anchetat împreună cu alţi sindicalişti şi social-democraţi din Reşiţa. Li se pregăteşte un proces politic, în cursul căruia aproape toţi cei implicaţi sînt acuzaţi de „uneltire contra ordinii sociale”. Lui Hromadka i se reproşează că ar fi dus o activitate de dezbinare a muncitorilor şi de „netezire a terenului pentru sabotaje”, iar împreună cu Iosif Musteţiu ar fi organizat „grupe de şoc” (ibidem, vol 1, ff. 2-22).

„Aceşti duşmani de moarte ai socialismului nu au voit să ţină seama de dezvoltarea firească a omenirii, că vremea orânduirii capitaliste a apus şi că noua lume s-a născut, creşte şi se dezvoltă vertiginos”, se spune în referatul pregătit pentru proces (ACNSAS, P 600, vol. 2, ff. 2-23, aici f. 3).

Georg Hromadka (Foto: CNSAS)
Georg Hromadka (Foto: CNSAS)

Din numeroasele declaraţii şi depoziţii ale arestaţilor se desprinde că acuzaţiile erau pure invenţii ale anchetatorilor. Referindu-se la aşa numitele „grupe de şoc”, Hromadka şi liderul sindical Musteţiu arată că era vorba despre formarea unor grupe muncitoreşti, cu scopul de a apăra liderii sindicali şi personalul administrativ al uzinelor din Reşiţa. Înfiinţarea grupurilor a fost determinată de faptul că în urma situaţiei materiale deplorabile, angajaţii au protestat violent. Coordonarea acestor grupuri i-a fost încredinţată muncitorului Franz Klein şi nu lui Hromadka, precum insinuiază anchetatorii. (Cf. Declaraţia lui Musteţiu din 15 iulie 1958, ACNSAS, P 600, vol. 1, ff. 464-470). În timpul anchetei s-a încercat, de asemenea, să se demonstreze că „grupurile de şoc” ar fi urmat să participe la răsturnarea armată a noului regim, executînd ordinele liderului Partidului Social-Democrat - Independent, Constantin Titel Petrescu (1888-1957).

Partidul Social-Democrat Independent s-a creat în 1946 în urma unei sciziuni, determinată de refuzul lui Titel Petrescu de a colabora cu aripa pro-comunistă. Social-democraţii reşiţeni au decis să nu urmeze niciuna din cele două aripi şi să facă o politică independentă. Această decizie este confirmată şi de adepţii lui Titel Petrescu, arestaţi şi condamnaţi în ianuarie 1952.

„Organizaţia Reşiţei după sciziune a făcut o politică independentă, nu a aderat nici la noi şi nici la cealaltă ramură a lui Rădăceanu”, a declarat secretarul general al PSD-I, Adrian Dimitriu, în ianuarie 1952,
în timpul procesului (ACNSAS, P 120, vol. 1, ff. 87-88, aici f. 88). Asta susţine şi Titel Petrescu într-o declaraţie din 1952 (ibidem, ff. 85-86).

Hromadka va fi condamnat, în iunie 1951, la 20 de ani de închisoare (Proces verbal, ACNSAS, P 600, vol. 1, ff. 2-22 şi Referat introductiv, vol. 2, ff. 2-23.)

Va fi eliberat în aprilie 1956. Ulterior lucrează la ziarul Neuer Weg din Bucureşti şi va fi reabiltat în 1969 (ACNSAS, P 600, vol. 2, Bl. 433). Urmărirea Securităţii continuă, chiar şi după o călătorie în RFG, în 1980, cînd se decide să nu se mai întoarcă în ţară. Hromadka a murit în 1985 în localitatea Singen, din RFG.

Addenda

[25 noiembrie 1948. Referat întocmit de căpitanul de Securitate D.C. Sican privind lămurirea situaţiei lui Georg Hromadka, iniţiată după solicitarea exprimată de Maria Hromadka în scrisori trimise autorităţilor]

D.G.S.P.[1] 25 Noemvrie 1948

113 ----

Arhiva de dosare a fostei Securități la CNSAS
Arhiva de dosare a fostei Securități la CNSAS

REFERAT

În conformitate cu ordinul rezolutiv pus pe cererea numitei HROMADKA MARIA, din Reşiţa, care solicită clarificarea situaţiei soţului său, aflat reţinut la Serv. Judeţean de Securitate Oraviţa, am onoare a referi:

HROMADKA GHEORGHE – născut la 6 Iulie 1911, la Lupeni, Hunedoara, fiul lui Francisc şi al Rozaliei, căsătorit, fără copii, funcţionar la U.D.R., cu ultimul domiciliu la Reşiţa, str. Griviţa Nr. 1.[2]

A făcut parte din Organizaţia Tineretului Socialist din 1929, până în anul 1930.

Din anul 1930, până în anul 1932, a fost membru P.S.D., când a fost exclus.

Din anul 1936 până în anul 1939, a fost din nou membru P.S.D., iar apoi din anul 1939 până în în 1942, când a fost arestat, a fost membru P.C.R.

După 23 August 1944, a fost membru în P.S.D., devenind membru P.M.R. după contopirea partidelor.

La 6 Iulie 1948 a fost reţinut de către organele D.R.S.P.-Timişoara, la ordinul acestei Direcţiuni Generale, care fusese solicitată în acest sens de către Preşedinţia Consiliului de Miniştrii – Serviciul Special de Informaţii.

Reţinerea susnumitului a fost motivată de faptul că din declaraţiile unor elemente implicate în grupul Al. POPP rezultă că susnumitul împreună cu MUSTEŢIU şi GRABOVISCHI erau oameni de încredere ai inginerului AL. POPP şi a dus o acţiune de desmembrare în rândurile muncitorilor.

Consultând dosarul cu declaraţiile grupului AL. POPP s-a stabilit că HROMADKA GHEORGHE este de numiţii FĂRCĂŞESCU ILIE (decl. 1 Iunie 1948), ROMULUS DRAGOESCU (decl.din 29 Mai 1948 şi 13 Mai 1948), D. RĂDULESCU (decl. din 18 Mai 1948 şi interogatoriul din 14 Mai 1948) ca unul care făcând parte din conducerea P.S.D. a consimţit

f. 168

la comprimări în favoarea Direcţiunei, a păstrat strânse legături cu inf. AL. POPP şi a căutat legătura cu C. TITEL PETRESCU.

Concluziuni şi Propuneri

Din cele de mai sus nu rezultă o activitate concretă pentru desmembrarea muncitorilor din partea numitului HROMADKA GHEORGHE, totuşi trebuieşte lămurită natura legăturilor pe care acesta le-a avut cu ing. AL. POPP şi cu MUSTEŢIU şi GRABOVSCHI.

În acest sens propun ca întreaga lucrare să fie predată Direcţiunei V care urmează a da instrucţiuni de anchetă D.R.S.P.-Timişoara.

(ss) CĂPITAN DE SECURITATE, D.C. Sican

f. 169

ACNSAS, P 600, vol. 13, ff. 168-169

[4 aprilie 1950. O nouă scrisoare adresată de Maria Hromadka lui Alexandru Moghioroş, în care se plînge că nu i s-a răspuns şi că nu ştie nimic despre soarta soţului arestat]

Tovarăşul Moghioroş,[3]

După 16 luni de aşteptare mă adresez din nou Dvs., rugându-vă insistent să-mi ajutaţi, deoarece eu nu mai pot să suport mai departe această viaţă.

Toate încercările mele să obţin o autorizaţie pe baza căreia aş putea să văd pe soţul meu, sau cel puţin să-i trimit medicamente şi alte necesităţi, au rămas zadarnice. Ştiu numai că se găseşte la Penitenciarul Jilava şi că a ajuns acolo nevinovat.

Am o rugăminte mare către Dvs., Tov. Moghioroş şi vă rog ca om şi ca tovarăş să-mi ajutaţi să ajung la soţul meu, ca să ştiu cel puţin că mai sunt căsătorită şi căsnicia mea mai există.

Dacă ar fi posibil să-mi ajutaţi ca să primesc un serviciu la locul unde se găseşte el, sunt contabilă, dar orice altă muncă mi-ar conveni, numai să fiu în apropierea lui şi să am posibilitatea să-l văd din când în când.

Sau dacă nu există altă posibilitate, vă rog din tot sufletul să-mi ajutaţi să fiu şi eu arestată şi adusă la soţul meu, ca să-l văd şi să ştiu că mai trăieşte.

Fac acest apel la Dvs. cu o ultimă speranţă disperată că nu veţi refuza rugămintea mea de a mă ajuta, înţelegând situaţia mea nenoricită.

Reşiţa, la 4 Aprilie 1950

(ss) Hromadka Maria[4]

ACNSAS, P 600, vol. 13, f. 172

Adnotări

[1] Documentul dactilografiat cuprinde 2 pagini. Pe document este scris cu creion albastru: „S I”. În stînga paginii se află menţiunea scrisă cu un creion:”26 XI 1948. Tov. Dulgheru. Rezultatele cercetărilor de la Timişoara. D.O. – semnat indescifrabil”.

[2] Pasaj subliniat cu un creion roşu.

[3] O pagină dactilografiată. Deasupra formulei de adresare cineva a scris cu cerneală neagră „Referat”, iar cu creion verde D 5 [Direcţia a 5-a] 8 IV 950.” Cîteva greşeli din acest document au fost corectate tacit, celelalte particularităţi ortografice şi stilistice au fost păstrate.

[4] În stînga semnăturii, notat cu un creion roşu: „13.4.950, Tov. Cp. [nume indescifrabil, urmat de două cuvinte ilizibile şi o semnătura indescifrabilă].

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG