E de înțeles, desigur, că după un an de restricții și de sacrificii, multă lume a ajuns la capătul răbdării. Și la noi, ca și în alte locuri, această exasperare s-a tradus și prin manifestații de stradă, protestatarii cerând suspendarea restricțiilor sau reclamând măsuri economice în sprijinul categoriilor sociale cele mai afectate de pandemie. Dacă, până la un punct, astfel de doleanțe sunt firești, lucrurile se complică atunci când protestele vizează obiective aberante sau degenerează în violență. Ceea ce s-a întâmplat în România în ultimele zile ridică mari semne de întrebare și ne obligă să tragem un serios semnal de alarmă.
La București și în alte orașe din țară s-au înregistrat derapaje grave, care depășesc cadrele unui protest legal. Cei mai vocali dintre manifestanți aveau, de fapt, alte ținte. Ei sunt împotriva vaccinării și refuză chiar să creadă în existența pandemiei. În consecință, ei socotesc că trăim într-un regim dictatorial și că suntem victimele unui complot cu ramificații mondiale. Aceste aberații au o răspândire mult mai mare decât se crede, mai ales datorită rețelelor de socializare. Dar ca și cum astfel de enormități n-ar fi fost de ajuns, s-a mers până la a manifesta în fața unor spitale și a-i numi „asasini” pe medici și pe membrii personalului sanitar. Aceste acte halucinante se petrec în condițiile în care secțiile de terapie intensivă sunt pline până la refuz iar medicii depun eforturi disperate pentru a face față valului de îmbolnăviri. Nu mai puțin revoltătoare au fost scandările rasiste și xenofobe ale unor grupuri de manifestanți, la Pitești și la Timișoara de exemplu. Locuința primarului din Timișoara a fost pur și simplu asediată și s-au scandat lozinci de o violență xenofobă intolerabilă.
Nu putem să nu punem în legătură aceste situații penibile cu mesajele antisemite abjecte adresate recent actriței Maia Morgenstern. Societatea românească traversează o criză sanitară și o criză economică la care se adaugă, după cum se vede, o criză morală. Foarte grav este că avem acum un partid parlamentar, AUR, care, deși în mod oficial se delimitează de aceste derapaje, în fapt le încurajează prin discursul liderilor săi, un discurs ultranaționalist și xenofob. Zgomotoși, mereu puși pe scandal, parlamentarii AUR vor să submineze autoritatea statului și să sădească neîncredere în sistemul medical. Și cu cât guvernanții vor da semne de slăbiciune, cu atât mai mult se va agrava confuzia generală și se vor înmulți actele iresponsabile.
