Linkuri accesibilitate

Lilian Guzun: Încercăm să ne adaptăm la noua „normalitate” anormală


Lilian Guzun

Rubrica „Jurnal săptămânal”, la Europa Liberă.

Născut la 27 septembrie 1977, în Novosibirsk, Rusia. O parte din copilărie și-a petrecut-o în satul Antonovca, Cantemir, de unde împreună cu părinții s-a mutat ulterior la Chișinău. Absolvent al Academiei de Studii Economice, diplomă de Master în Finanțe. În anii 2009-2011 obține diploma în Commercial Banking, ABA Stonier Graduate School of Banking, Pennsylvania University. Ultimii cincisprezece ani a activat în domeniul financiar, în peste 25 de țări, printre care Mexic, Georgia, Pakistan și Indonezia. În prezent, deține funcția de CEO, în organizația de creditare nebancară „Iute Credit”.

LUNI

Așa cum o fac de ani buni, în fiecare zi a săptămânii, m-am trezit la șase. Primul lucru „pe listă”, căci, cum se știe, orice manager sau CEO are, cum să nu?, o listă, este să intru în camera fiicei mele și să o sărut pe frunte. De regulă, doarme strâns și nu-și dă seama nici când intru, nici când ies din cameră. Însă, de data aceasta, probabil pentru că eram ușor nebărbierit, a tresărit doar puțin și a adormit, la fel de dulce, înapoi. După, mi-am făcut o cană mare de ceai, mi-am deschis laptopul și am citit știrile. Iarăși noi cazuri de COVID, iarăși persoane decedate, iarăși cifre înspăimântătoare. Încercăm să ne adaptăm, pe cât putem și din toate privințele, la noua „normalitate” anormală.

Ies devreme din casă. De obicei, ajung printre primii la birou, să dau un exemplu bun colegilor mei. Deși îmi place enorm și cu greu îmi imaginez viața fără, ascult muzică, cu mici excepții, doar când conduc. Din păcate, nu am prea mult timp liber, aș spune că spre deloc, iar acela pe care îl am încerc să-l dedic familiei și celor dragi. Uneori, mă simt cumva vinovat. Este cel mai mare sacrificiu. În fine, astăzi am avut Queen în playlist. Vocea lui Freddie te poate încărca cu suficientă energie cât pentru zece zile de luni.

Când ajung la birou, îmi mai fac un ceai și mă pun pe muncă. Este un uriaș clișeu, cred că din filmele americane din anii 2000, că zilele într-un oficiu sunt repetitive, plictisitoare și că te transformă, cum zice rusul, într-un офисный планктон. De fapt, fiecare zi îți pregătește ceva nou, fie că vorbim despre fețe, planuri și chiar proiecte.

Seara, acasă, am mai dat câteva mailuri și telefoane, adică mi-am continuat activitatea pentru a atinge cele 12-14 ore de muncă fără de care performanța pleacă la alții. Într-un târziu, ne-am uitat cu toții la un film animat. Medea a adormit lipindu-și capul de umărul meu... A trebuit să o duc cu grijă în brațe în camera ei, să o așez în pat și să o acopăr cu plapuma. Noapte bună, copilă dragă...

MARȚI

Diminețile mele arată la fel. Este o rutină cu care deja m-am obișnuit și am acceptat-o de ceva timp. Nici nu a fost prea greu, este o mare bucurie că am oportunitatea să practic ceea ce îmi place. Chiar mai important, o practic în țara pe care o iubesc și care reușește să mă uimească pe zi ce trece. Și asta după ce soarta m-a purtat pe aripile meseriei, timp de 15 ani, pe patru continente și în 25 de țări, care mai de care, muncind pentru o companie americană, mai exact un holding financiar. Am observat, mai ales în ultimul timp, că Moldova e subapreciată, uneori chiar subestimată de anumite persoane care nu au cum să facă niște elementare comparații. Întorcându-mă acasă, mi-am dat seama că la unele capitole suntem superiori multor țări în care am activat ani de zile.

Sunt foarte multe țări unde chiar nu sunt drumuri. Sunt foarte multe țări unde persoana când are o pereche de încălțăminte, deja se consideră din clasa medie. Nu în ultimul rând, noi avem un tineret foarte talentat, care cunoaște rusa, româna, engleza, franceza, spaniola. În majoritatea țărilor personalul vorbește o limbă, două maximum. A cunoaște trei limbi deja e un atu. Anume de aceea multe companii internaționale deschid oficii în Moldova, pentru că poți forma o echipă tânără și foarte calificată cu ușurință. Altă problemă este mid-managementul, managementul de top al companiei. Aici e nevoie de investit!

Dar evident avem și multe defecte...

O simplă retrospectivă, o simplă alegație și iată-mă deja la volanul mașinii.

În dimineața aceasta, playlistul mi-a „pregătit” Nirvana. A fost interesant să ascult Heart-Shaped Box și să trec pe lângă circ. Când eram, cum să zic, ceva mai tânăr, împreună cu câțiva prieteni, ne luam chitarele și cântam exact Heart-Shaped Box, Lithium sau Smells Like Teen Spirit în subterana de la circ. Tineri și neliniștiți, cu plete colorate în stilul idolilor noștri hard rock și, cum să nu, cercei în urechi, spre disperarea părinților. Bineînțeles, aveam așezate pe jos husele chitarelor și făceam și ceva bani, chiar dacă cele mai multe persoane treceau pe lângă, privindu-ne cam ciudat. La sfârșitul zilei, împărțeam banii egal, frățește. Pot zice, în glumă, sigur, că a fost un prim exercițiu antreprenorial. Fiecare dintre noi are, cu siguranță, asemenea experiențe. Important e ca primii bani, primele afaceri ale noastre, ale tinereții noastre să fi fost legate de ceva nu doar legal, ci și apropiat sufletului, de ceva care te inspiră și te ajută să te regăsești. În orice caz, mi-am amintit și de una dintre zilele mai triste din viața mea, ziua în care am aflat că a murit Kurt Cobain, un adevărat idol al generației mele.

Câteva zile pe săptămână merg la sala de sport, azi e una din ele, voi avea grijă să fiu precaut și să respect toate măsurile de siguranță pe care ni le-a impus noua „normalitate” anormală.

Consider că poți învăța din orice eveniment neplăcut, iar pandemia mi-a demonstrat încă o dată acest lucru. Nu doar echipa companiei noastre a deprins multe în ultimul an, ci și clienții noștri. Toată lumea a devenit mult mai responsabilă și mai calculată, două valori foarte importante pentru mine și spre care am tins și tind de-a lungul întregii mele maturități.

În timpul pauzei de masă, am sunat-o pe mama. Chiar dacă știe și fără să-i repet de atâtea ori, am rugat-o să aibă grijă de ea și tata, să nu se expună virusului.

MIERCURI

A fost o dimineață mai ieșită din comun. În loc să intru eu în camera Medeei, a intrat ea și s-a cuibărit între noi. Îngrijorat, am întrebat-o dacă s-a întâmplat ceva. Mi-a spus că a venit „pur și simplu”.

Cel mai dulce “pur și simplu” auzit vreodată… sunt nemărginit de îndatorat primăverii, în acest anotimp am primit un DA din partea soției mele, astfel viața a căpătat mai mult sens și mai multe culori.

În drum spre muncă, ascultând muzica anilor 80, mi-am planificat ziua de miercuri. La birou, trebuie să vorbesc cu foarte multe persoane, fie ele colegi sau parteneri de afaceri. Îmi place să glumesc că, în felul acesta, îmi „achit datoriile” pentru un accident din copilărie, atunci când, între vârsta de doi și patru ani, rămăsesem efectiv mut. De atunci, tot încerc să compensez.

Mă uit foarte rar la filme. Cam din același motiv pentru care nu ascult prea des muzică – lipsa de timp. Cu toate acestea, astăzi am revizionat Once Upon a Time in America, un film superb, la care țin mult, cu Robert De Niro, James Woods și Elizabeth McGovern. Am și o colecție de filme de până la 90 pe care le vizionăm mai ales de sărbările de iarnă. Puțini știu, de exemplu, că filmul „Moscova nu crede în lacrimi” al regizorului Vladimir Menșov, apărut în 1979, a luat Oscarul peste doi ani, în 1981, la capitolul film internațional. Apreciez efortul protagonistei Ecaterina Tihomirova care prin tenacitate, efort supraomenesc a reușit să se realizeze pe plan profesional și, ulterior, personal. Aceste gânduri matinale nu au nicio relevanță, la prima vedere. În realitate, însă, ele îmi ajută să fiu corect cu colegii mei, cu întreaga echipă, pentru că oriunde și oricând un bun manager se bazează în primul și în primul rând pe cei care implementează proiectele și poartă pe umerii lor greutatea afacerii.

JOI

Astăzi am reușit și am trecut prin câteva materiale din proiectul pe care l-am demarat acum câteva luni, anume „Generația Inteligenței Financiare”. Întotdeauna am crezut că este important să învățăm cum să gestionăm cât se poate de corect banii, dar și să conștientizăm adevărata lor valoare, iar în era digitalizată de astăzi, când avem acces la tot felul de tutoriale pe YouTube sau la e-books, este mult mai simplu să o facem. Noua generație are un mare privilegiu pe care generația mea nu l-a avut. Dacă un astfel de proiect ar fi existat în copilăria sau în adolescența mea, cu siguranță că aș fi salvat foarte mult timp și aș fi învățat mult mai multe.

Cel mai drag „student” al meu este Medea. Prin diferite modalități, încerc să o învăț de pe acum valoarea banului și cum poate fi dobândit și cheltuit corect. Împreună, citim cărți pentru copii care dezvoltă aceste capacități. Chiar recent am recitit împreună cartea lui Spencer Johnson, Cine mi-a luat cașcavalul, din care, recunosc, am învățat și am reactualizat și eu câte ceva. De asemenea, ne-am uitat azi la video-ul animat Cunoaște sensul banului cu Emi și unciul Matei. Sper că l-a găsit foarte informativ și că a deprins de acolo câteva cunoștințe.

Nu e unicul proiect social la care participăm. Și nu e ultimul. Crezul meu e ca businessul de orice dimensiuni trebuie să se implice în proiecte sociale, în special în dezvoltarea inteligenței, în instruirea multilaterală a Generației Z. Cooperarea, implicarea nu pot să nu dea roade.

VINERI

Chiar dacă pentru mine ca și pentru mai toți oamenii de afaceri săptămâna lucrătoare nu se termină vinerea, oricum ceasul biologic dă de știre și dis-de-dimineață te gândești și la lucruri obișnuite, lumești, cum ar fi să ajungi seara acasă și să te relaxezi puțin cu mașina de tuns iarba, punând în ordine gazonul trecut prin exigențele iernii. E deja aprilie, e timpul să facem primele corecții. Această pandemie ne-a adus cu picioarele pe pământ nu doar la figurat, ci și la propriu, astfel încât un fir de iarbă, o floare răsărită a ajuns a fi o alinare, o apropiere de natură și de rădăcini. De aceea le spun mereu colegilor – aveți grijă nu doar de voi, ci și de cei dragi, de cei apropiați. Vaccinați-vă, protejați-vă, doar așa putem merge înainte fără a suferi pierderi colosale.

Mi-am amintit de sezonul ierbii și de pandemie și mă gândesc deja că vara aceasta vom merge în Codrii Moldovei. Compania noastră are mai multe modalități de a stimula angajații, una dintre care e și „Visit the world” ceea ce înseamnă ”Vizitează lumea”. O dată în an, douăzeci la sută din echipă, cei mai buni, alegem o anume destinație și mergem în acea țară pentru câteva zile. O zi o dedicăm vizitei unui mare jucător internațional de la care vrem să învățăm. Astfel, în 2019 am fost în Barcelona, la oficiul Amazon. Doi ani în urmă am fost în Germania la oficiul Porsche. Iar anul acesta, din cauza pandemiei, ne vom redescoperi țara și plaiurile natale, vom merge în Codrii Moldovei unde vom îmbina plăcutul cu utilul.

Se apropie vertiginos 25 aprilie, e ziua de naștere a zeiței mele Medea. În mitologia greacă, Medea înseamnă gând, intenție. Se zice că tocmai ea ar fi fost întemeietoarea medicinei. Mă gândesc la un cadou special pentru ea, la ceva care să o reprezinte, să o ajute să înțeleagă mai bine ce e bine și ce e rău. Cineva mi-a recomandat Dictionarul de cuvinte, expresii, citate celebre. Cred că e o opțiune bună și Medea se va bucura!

XS
SM
MD
LG