Demersul Marianei Neț părea, din start, riscant: autoarea își propunea să examineze, în paralel, evoluția a două orașe îndepărtate în spațiu, New York și București, luând drept repere cronologice anii 1865 și 1914, dar cu o focalizare mai insistentă pe anul 1900.
Cartea intitulată Au fost odată două orașe (editura Corint, 2021) este o reușită cu atât mai remarcabilă cu cât, deși este rodul unor cercetări specializate, poate interesa un public mult mai larg. Își dau întâlnire, în acest volum, istoria factuală, sociologia, semiotica, istoria mentalităților, într-o sinteză convingătoare, cititorului fiindu-i oferite o sumedenie de informații fără ca abundența lor să fie fastidioasă.
Cartea începe prin a arăta cum erau prezentate cele două orașe în ghidurile din epocă. Aflăm, cu această ocazie, date despre transportul public, despre apariția telefoanelor, a cinematografelor, despre utilizarea luminii electrice etc. Evident, orașul american e în plină expansiune și devine rapid o metropolă modernă, Bucureștiul rămâne o vreme un oraș al contrastelor, chiar dacă e tot mai mult un oraș cosmopolit și dornic să ia drept model marile capitale europene. O altă secțiune a cărții are în vedere ceea ce autoarea numește autoreflectare – imaginea orașului în ficțiune, în picturi, fotografii, cărți poștale, în note de călătorie etc. Mariana Neț inventariază și decodifică semnele orașului. Din capitolul despre „sunetele newyorkoze” aflăm când au fost înființate Filarmonica, Opera, care erau sălile de concert în vogă ș.a.m.d. Bucureștiul evoluează de la zgomotele specifice vieții patriarhale la zgomotele urbanizării, se înființează și aici o Societate Filarmonică, o Operă, se construiește Ateneul Român. Savuroase (et pour cause !) sunt paginile consacrate gastronomiei. La New York – restaurantele de lux Delmonico’s, apoi înmulțirea restaurantelor ce reflectă caracterul multietnic al populației (restaurante italienești, chinezești, evreiești etc.). Întrebarea dacă există o bucătărie americană rămâne deschisă. La București, Casa Capșa reușește performanța să dobândească o faimă europeană dar foarte multe sunt „localurile de consumațiune”, berăriile,cafenelele, terasele, grădinile, despre care ne facem o imagine mai ales din textele lui Caragiale. Luăm cunoștință, în sfârșit, de „mirosuri” și de „maniere”, în fapt de ceea ce ține de canalizare, salubrizare, apă potabilă, parcuri, grădini precum și de codurile de conduită.
Să adaug că ilustrațiile, obiect al unor comentarii pătrunzătoare, servesc admirabil textul. Scrisă alert, fructificând o documentație impresionantă, exploatând inteligent o ipoteză de lucru ce se dovedește fertilă, cartea Marianei Neț ne oferă o lectură pasionantă.
