Linkuri accesibilitate

Ecaterina Locoman: „Planificăm și visăm la călătoria spre Moldova, la bunici...”


Ecaterina Locoman

Ecaterina Locoman: Născută în comuna Pepeni, r-nul Sîngerei. A absolvit liceul teoretic Alexandru Agapie din Pepeni, și-a continuat studiile de licență la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la USM. În anii studenției, a fost reporter pentru Radio Europa Liberă, apoi după absolvirea facultății, a lucrat ca specialist în comunicare pentru un proiect finanțat de USAID. Și-a continuat studiile la Universitatea Carolină, din Praga, și a obținut diploma de Magistru în Economie și Finanțe. A urmat apoi studiile la doctorat în științe politice în Statele Unite ale Americii. Actualmente este lector superior în Studii Internaţionale la Universitatea din Pennsylvania din SUA. Domeniul principal de cercetare este politica externă a țărilor din Europa Centrală și de Est.

Luni

Mă trezesc devreme. Începe penultima săptămînă din semestrul de primăvară, una dintre cele mai aglomerate perioade ale anului universitar. Pregătesc și iau micul dejun și ies din casă cît mai rapid, înainte să se trezească prințesa, fetița noastră de 5 anișori. Știu că îmi va reproșa cînd voi veni seara acasă, „Mami, tu de ce ai fugit dimineață, ca și o veveriță?” Dar dacă mă prinde acasă, tare grea e despărțirea. Vrea să o țin în brațe, să o mîngîi și „să ne iubim,” așa cum îi place ei să îmi spună. Cînd a fost declarată perioada de carantină în SUA, grădinița s-a închis și a trebuit să organizăm un regim de activități acasă. Avem noroc de tati, care este foarte devotat procesului educațional. Chiar și după ce grădinița s-a deschis, am decis să o ținem pe prințesă acasă, pentru a micșora riscul de infectare.

Multe sarcini pe agendă mă așteaptă la birou. Chiar dacă perioada de carantină continuă, campusul universitar este deschis pentru profesori și studenți. Purtatul măștilor este obligatoriu și săptămînal trebuie să facem testul Covid cu saliva.

Studenții din anul I au prezentat planuri de cercetare pentru tezele de masterat. Lucrez cu trei echipe de studenți, care au prezentat proiecte foarte ingenioase. Unii vor să studieze rolul investițiilor private în asigurarea locuințelor publice în Brazilia și Singapore, alții sunt interesați să afle de ce unele brand-uri mari de producători de haine din Peru sau Suedia adoptă practici durabile de protecție a mediului înconjurător, iar alte companii, localizate mai ales în Asia, nu. La ora 4, particip la o întîlnire virtuală cu toți studenții anului I: au multe întrebări, în special sunt interesați să afle dacă vor avea voie să călătorească în timpul verii pentru a efectua cercetări în teren. Universitatea, are, însă, reguli stricte: călătoriile internaționale vor fi permise doar din luna august și doar către anumite țări, care au reguli stricte anti-Covid și o rată înaltă de vaccinare.

Seara vin acasă și sunt plăcut surprinsă să găsesc cina pregătită și masa aranjată. În timpul ritualului dinainte de somn, în timp ce strîngem jucăriile, o punem pe purcelușa Olivia la somn și ne spălăm pe dinți, învățăm cu Georgiana cîntecelul „Vine primăvara pe dealuri și cîmpii” din îndrăgitul film românesc, „Veronica”. După băiță și multe îmbrățișări, în timp ce o învelesc pe micuța în pat, mă întreabă: „Mami, dar cum voi alerga eu desculț în grădina la bunica cînd vom merge în Moldova?” Nu am fost acasă în Moldova de aproape trei ani. Unul din subiectele noastre preferate de discuție este să planificăm și să visăm la călătoria spre Moldova, la bunici...

Marți

Azi predau și am reușit să mă strecor din casă din nou înainte să se trezească micuța. Semestrul acesta mă întîlnesc cu studenţii online. Am studenți care vin din cele mai diverse colțuri ale lumii: Brazilia, Franța, Norvegia, Vietnam, Myanmar, China, Canada. Diversitatea locurilor de unde vin și a experienței lor profesionale îmbogățesc discuțiile noastre săptămînale. Cursul, intitulat International Order-Making se focusează pe teoriile relaţiilor internaţionale și cei mai importanți factori care creează sau perturbă ordinea internațională.

De la începutul semestrului am vorbit despre rolul religiei în societate, și felul în care Dumnezeu a fost primul care a creat o anumită ordine în lume. Am discutat mai apoi despre rolul suveranității statelor și a luptei dintre politic și religie în stabilirea unei noi ordini internaționale. Ultima parte a cursului, ne-am focusat pe factorii care perturbă ordinea internațională: războaiele, revoluțiile, loviturile de stat, pericolul dezinformării și al știrilor false promovate de anumiți actori politici, schimbările climaterice și pericolul lor pentru viitorul umanității.

În tema de azi ne-am focusat anume pe rolul femeilor în politica internă și internațională a statelor. Sunt femeile lideri politici mai buni decît bărbații? De ce le este atît de greu femeilor să ajungă în poziții de lideri și care sunt consecințele faptului că în majoritatea statelor din lume, bărbații sunt cei care adoptă legi și impun reguli. O dezbatere interesantă între studenți: unii sunt de părere că femeile și bărbații sunt diferiți de la natură, și e OK dacă femeile preferă să rămînă acasă și să aibă grijă de copii. Alții din contra, argumentează că diferențele dintre genuri sunt exacerbate de tradiții și practici sociale învechite, fetele fiind descurajate de la vîrste fragede să învețe, să adopte profesii care să le ofere independența financiară sau să se mulțumească cu îndeletniciri istoric rezervate pentru femei, care de obicei nu sunt atît de prestigioase și sunt plătite mult mai puțin.

La sfîrșitul zilei de lucru, m-am bucurat să petrec timp cu soțul și cu prințesa noastră pe campus. Am admirat narcisele frumos înflorite, lalelele de diferite culori, cireșii japonezi doldora de flori roz. Veverițele aleargă vesele de pe un copac pe altul. Am uitat să luăm azi covrigi să le servim: e un adevărat spectacol să le arunci covrigi și să le vezi cît de dibaci ronțăie bunătățurile dulci. Am strîns cu Georgiana păpădii și am făcut o coroniță.

Oboseala de peste zi e mai ușoară parcă atunci când acasă găsesc ciorbă cu varză și sfeclă roșie, pregătită din timp de soț și numai bună de savurat cu o mămăliguță caldă.

Miercuri

Prințesa a fost mai rapidă decît mine azi: s-a trezit înainte să ies din casă, în timp ce eu încă eram la bucătărie. „Mami, tu te-ai trezit? Azi vreau să mă îmbraci tu!”, îmi strigă din cealaltă cameră. Ne uităm cu soțul unul la altul și zîmbim: soțul de obicei este mai sever și insistă ca ea să fie mai independentă. Să își selecteze singură hainele, să își facă singură rutina de dimineață. Cînd sunt eu acasă, însă, îi place să se alinte micuței: întrucît mă simt vinovată că lucrez ore lungi la birou și petrec cu ea timp mai puțin acasă, eu sunt mai tolerantă și îi îndeplinesc micile capricii. O ajut să se îmbrace, îi pieptăn părul și îmbrățișate luăm micul dejun.

Mă însoțesc amîndoi pe campus: azi Georgiana nu a uitat, a luat covrigi pentru veverițe și semințe pentru păsărele. O îmbrățișare de rămas bun în fața oficiului. „Succes, drum bun și cu Doamne Ajută să ajungi acolo!” îmi striga micuța - mesajul ei tradiţional cînd ne luăm rămas bun, în timp ce eu deschid ușa și mă pregătesc să urc cele patru etaje spre birou.

Răspund la email-uri. O îndeletnicire mai puțin plăcută: înștiințez studenții care nu au trimis proiectele de cercetare pînă la data limită și îi anunț că, din păcate, vor avea anumite penalități la nota finală.

Mă pregătesc pentru cursul de a doua zi. Citesc și notez comentariile studenților online: înainte de fiecare oră, studenții scriu cîte o postare pe tema anunțată.

Vorbesc cu mama și cu tata. Mă bucur să îi văd zîmbitori și plini de energie. În timpul iernii, vorbeam în fiecare zi. Odată cu venirea primăverii, însă, părinții sunt ocupați cu grădina, via, ograda și vorbim un pic mai rar. Dar de fiecare dată cînd vorbim – îmi oferă foarte multă bucurie. Dorul este mare, și din partea lor, și din partea noastră. Dar le sunt recunoscătoare părinților pentru că de mică m-au încurajat să învăț, să tind spre noi orizonturi. Nu au insistat să mă oprească acasă, lîngă ei, mezină fiind, să le fiu de ajutor la bătrînețe. Din contra, au fost susținători aprigi ale tuturor inițiativelor mele academice și profesionale. Sper și eu să îmi educ copiii în același spirit de dăruire de sine și așteptînd nimic în schimb.

Seara gătesc varză cu cartofi, morcovi, asparagus și zucchini. Cea mică pescuiește doar cartofii și morcovii din farfurie și mă anunță că morcovii cruzi nu îi plac, dar așa copți sunt delicioși!

Înainte de somn, insistă să citim împreună o cărțulie pentru copii pe care a îndrăgit-o foarte mult: „Llama, Llama Misses Mama” despre o lamă care merge la grădiniță pentru prima dată și e tristă cînd mama pleacă și o lasă cu o nouă învățătoare, copii noi și jucării ciudate. Dar cum încetul cu încetul se obișnuiește, își face prieteni noi și noul loc și oameni nu i se mai par străine. Numai că fetiței mele îi place să schimbe un pic textul cărții și în loc de lama, peste tot înlocuiește cu Georgiana, Georgiana, căreia Îi este dor de Mama...

Joi

Zi de predat. Tema de azi este diferențele dintre liberalism și conservatism și care sunt pericolele acestor ideologii cînd anumiți actori politici adoptă versiunile lor extreme. Discutăm despre diferențele acestor ideologii în SUA versus în țările europene și mai ales ne focusăm pe marea divergență dintre conservativi și liberali în SUA și riscurile acestui conflict asupra stabilității strategice a Statelor Unite ca putere mondială, dar și stabilității interne a țării. Studenții sunt anume interesați ce soluții există pentru a micșora aceste disensiuni.

Acasă Georgiana mă anunță bucuroasă că a vorbit cu buneii, cu toți unchii și nanii din Moldova, Franța și Marea Britanie. Are un ritual în fiecare zi de a-i suna pe toți și a le citi cărți, recita poezii sau cînta cîntecele. Le sunt recunoscătoare buneilor și unchilor pentru răbdarea și entuziasmul cu care comunică cu ea și mă bucur că astfel ținem legătura cu oamenii dragi, și ea știe că avem familie mare și că toți o iubesc, chiar dacă suntem departe.

Pregătim împreună brînzoaice, îi place mult să adune ingredientele în bol, să pună sare, zahăr și mai ales să se joace cu aluatul, făcînd biluțe în timp ce eu le prăjesc în tigaie. Mîncam cartofi și pește sărat din țările Baltice – suntem tare norocoși că în orașul unde locuim, este magazin cu produse alimentare din Europa, și anume din fostele țări sovietice, inclusiv din Moldova. De fiecare dată cînd mergem acolo – e de parcă am fost acasă. Covrigii și turtele dulci de la „Franzeluța”, ciocolatele de la „Bucuria”, sucurile de la „Orhei-Vit”, mierea de albine și dulcețurile din fructe cu gust de ”acasă” nu lipsesc din frigiderul nostru.

Înainte de somn, Georgiana pronunță cîteva cuvinte cu sunetul „R” și bucuroasă ne demonstrează că pronunță sunetul correct: „rață” în loc de „lață”, „România” și „rodie.” E o bucurie să o vedem cum tinde spre cunoștințe noi.

Vineri

„Mami, is it Friday today?” – se trezește Georgiana cu această întrebare. De luni tot numără zilele săptămînii, în română și în engleza și tot calculează cînd este vineri. De ceva timp mi-a spus că vrea să poarte cercei. I-am explicat că pentru a purta cercei, e nevoie mai întîi ca tanti sau nenea doctor să facă găurele în urechi și că s-ar putea să o doară. Auzind ca e vorba de durere, o perioadă nu a mai vorbit de cercei. I-am spus că atunci cînd va simți ea că e gata pentru găurele în urechi, vom face programare la medic și va avea cercei. Săptămîna trecută m-a anunțat solemn: „Mami, eu sunt gata pentru cercei!” Așa cum i-am promis, am făcut programare la medic și azi mergem să punem cercei.

În drum spre medic, tot striga: „Eu sunt curajoasă!” A fost, într-adevăr curajoasă, a strigat „Ouch!„ de fiecare dată cînd medicul a făcut găurele la fiecare ureche (așa i-a spus medicul să strige), au curs și cîteva lacrimi, dar pînă la urmă am ieșit din cabinetul medical cu zîmbete pînă la urechi.

La birou, pregătesc materialele pentru ultima lecție din acest semestru, programată pentru săptămîna viitoare cînd vom face totalurile: încotro se îndreaptă lumea și la ce fel de ordine internațională să ne așteptăm în următorii ani? Pregătesc și întrebările pentru examenul de la sfîrșit de semestru.

Mîine timpul promite să fie frumos, cu soare. Planificăm să mergem la un picnic într-o grădină publică cu cîțiva prieteni. Acasă mă apuc de zor să frămînt aluat și să fac plăcinte ca la mama acasă: am descoperit de ceva vreme că cea mai bună metodă de a mă relaxa după o săptămînă de lucru este să petrec timp la bucătărie, gătind mîncăruri tradiționale de acasă.

Seara sper să am puțin timp să ofer ceva timp lecturii, citesc acum o carte care îmi place foarte mult: Homeland Elegies, scrisă de Ayad Akhtar, în care autorul descrie experiența lui de a crește și trăi în America, ca și musulman, înt-o familie de medici originari din Pakistan. În ea, autorul descrie felul în care sentimentele anti-musulmane s-au intensificat în SUA după atacurile teroriste de la 11 Septembrie, 2001. Îmi amintește despre atitudinea similară de sentiment anti-asiatic declanșat recent din cauza virusului.

XS
SM
MD
LG