Cum o rezumă o analiză a agenției Bloomberg: cine vrea să facă astăzi afaceri în Afganistan trebuie să-i plătească pe talibani. Militanții islamiști strâng circa 1,5 miliarde de dolari pe an din „taxe”, ceea ce înseamnă cam un sfert din bugetul total al guvernului sprijinit de Occident.
Este genul de detaliu ce arată situația în care se va regăsi Afganistanul imediat după retragerea trupelor SUA și NATO: riscul unei reveniri rapide la putere a talibanilor, după exact două decenii de la invazia occidentală.
Donald Trump decisese să retragă trupele americane pe 1 mai cel mai târziu, ceea ce crease panică nu doar în întregul Afganistan, dar și printre aliații din NATO, care împreună au circa 10.000 de trupe pe solul afgan (de zece ori mai puțin decât în urmă cu un deceniu).
Inițial, sperând într-o anulare a decizie lui Trump de către Joe Biden, secretarul general NATO Jens Stoltenberg anunțase că trupele non-americane ale Alianței vor rămâne în Afganistan. „NATO va pleca din Afganistan când va veni momentul”, a spus el în februarie, în ajunul unei conferințe a miniștrilor apărării din toate cele 36 de țări care participă la misiunea „Resolute Support” din Afganistan.
Era evident că data de 1 mai era doar o dată aleasă la întâmplare. Nedoritor însă să prelungească pre mult o situație pe care toți experții militari o consideră fără ieșire, Biden a anunțat data de 11 septembrie, la exact 20 de ani de la atentatele de la New York din 2001 care au dus la invadarea Afganistanului.
Simbolismul datei aduce un pic de credibilitate retragerii, însă nu înlătură toate îndoielile cu privire la bilanțul celor două decenii de prezență occidentală în această țară.
Șeful de stat major al armatei britanice, Nick Carter, a regretat public decizia Washingtonului: «Nu este retragerea pe care ne-o doream.»
Cu totul, trupele americane de acolo numără azi doar 2500 de oameni, după ce au fost 100.000 în 2011. Dintre ceilalți parteneri din NATO, cei mai mulți militari provin din Germania (1500), Marea Britanie (750), urmate de Italia, România și Turcia, dar și din Georgia, țară asociată cu NATO și ai cărei militari s-au dovedit de o foarte mare eficacitate în operațiuni.
Experții militari știu însă că nimic nu se va schimba în Afganistan fără o implicare a Pakistanului vecin și, politic, etern inamic. Talibanii sunt esențialmente de etnie paștună, iar paștunii sunt mult mai numeroși în Pakistan, unde au propria lor autonomie tribală în Provincia Frontierei de Nord-Vest (Khyber Pakhtunkhwa), decât în Afganistanul propriu-zis. La origine, în anii 1990, talibanii au venit de altfel din Pakistan pentru a prelua puterea, iar din 2001 încoace, Pakistanul reprezintă baza lor de operațiuni, de-a lungul frontierei.
Frontiera dintre cele două țări este de altfel artificială, ea a fost trasată arbitrar de britanici în vremea Imperiului Indiilor (așa-numita „Durand Line”) și e contestată de Afganistan, ceea ce nu ameliorează relațiile între cele două țări.
Pakistanul deține astfel cheia stabilizării Afganistanului, însă n-a arătat niciodată că ar dori să renunțe la această influență care constituie un important atù în regiune. Administrațiile americane succesive au căutat să arate că exercită presiuni asupra Pakistanului, pentru a-l determina să nu mai protejeze talibanii, însă nu au făcut-o foarte convingător.
În urmă cu 20 de ani, începând din 2001 și până în 2005, am asistat personal la reclădirea speranței printre afgani și la revenirea lentă la o viață normală (link aici). Kabulul devenise un oraș mult mai liber decât capitalele țărilor vecine, Islamabad în Pakistan și Teheran în Iran.
Sigur, nu totul va dispărea după retragere. Urmele prezenței occidentale vreme de două decenii vor rămâne. Din cele o mie de miliarde de dolari cheltuiți de SUA în Afganistan, nu totul a mers pe întărirea armatei locale. S-au construit șosele și rețele de telefonie mobilă ultrarapidă. Regiuni întregi ale țării au sărit literalmente din Evul Mediu la tehnologie modernă.
Dar, în același timp, noua generație de talibani este mult mai sofisticată decât predecesorii lor, mulți sunt experți în informatică și fiscalitate și – paradox ironic – vor ști să folosească la maximum infrastructurile create de occidentali pentru a-i combate.
