Armistițiul – confirmat în partea palestiniană atât de Hamas cât și de către Jihadul Islamic – a fost mediat de Egipt, iar nu de SUA. Este revelator că el survine imediat după vizita la Paris a președintelui egiptean Abdel Fattah Al-Sissi, de unde, împreună cu Emmanuel Macron, totul a fost discutat într-o videoconferință cu regele Abdallah al II-lea al Iordaniei. Participarea Iordaniei era importantă, deoarece regele Abdallah este în mod legal „gardianul și protectorul” locurilor sfinte din Ierusalim ale musulmanilor, în primul rând moscheea al-Aqsa.
«Războiul cuvintelor»
«Războiul cuvintelor» poate provoca distrugeri simbolice la fel de grave ca un bombardament. Le Soir, la Bruxelles, oferă un adevărat studiu semantic în marginea conflictului israelo-palestinian, explicând în ce fel cuvintele folosite pot influența decisiv percepția unei situații atât de complexe.
Căci nu e același lucru dacă presa vorbește despre un «conflict armat», un «război», sau despre simple «ostilități». Dreptul de a se apăra de atacuri teroriste pentru unii, sau dreptul de a ataca pentru a se apăra, din perspectiva celorlalți? Expresia «lovituri israeliene» sau cea de: «bombardamente distrugătoare» nu suscită aceeași emoție. Și totuși, în ambele părți este vorba de bombe care ucid, chiar dacă intensitatea tirului nu e aceeași.
În partea israeliană, de pildă, se folosește de preferință termenul «teroriști» pentru a vorbi despre palestinieni, sau cel puțin despre luptătorii palestinieni. Dar cum trebuie numiți atunci palestinienii care trăiesc în Israel? «Arabi israelieni» sau palestinieni de naționalitate israeliană? E vorba acolo de noțiuni și perspective diferite.
Un armistițiu, odată cu „sfârșitul iluziilor”
Actualul conflict reînnoit a mai adus cu sine și „sfârșitul iluziilor”, cum o reamintește săptămânalul francez Courrier International, care oferă în traducere cele mai bune articole ale săptămânii din presa de pe întreaga planetă și care are în ultimul număr un întreg dosar despre conflictul israelo-palestinian.
Astfel, un articol preluat de pe site-ul libanez Daraj, în numărul deja tipărit și apărut înainte de anunțarea încetării focului, estimează că Hamasul a eșuat în misiunea pe care și-o atribuie singur, de apărător al poporului palestinian, deoarece în loc să transforme în revoltă pacifică, într-o nouă Intifada, nemulțumirea inițială cauzată de expulzarea unor familii arabe din Ierusalim, islamiștii au făcut din asta un război tactic al rachetelor trase prin computer, în care ambele părți s-au arătat gata de abuzuri nediscriminate împotriva civililor din tabăra adversă.
Altfel zis, în loc să se arate victime, liderii islamiști palestinieni s-au plasat pe același nivel cu armata israeliană, fără a avea aceleași mijloace tehnice și militare, dar cu aceeași nepăsare pentru civili.
De aceea, nu este de mirare că armistițiul e prezentat de fiecare ca o victorie. Israelul afirmă că și-ar fi atins obiectivele militare, dar, cum scrie Washington Post, Hamasul se mândrește deja că a obligat puternica armată israeliană să accepte o încetare a focului.
Adevărul este, continuă Washington Post, că după ce a tras peste 4.000 de rachete în 10 zile asupra teritoriului Israelului, Hamasul își poate atribui un fel de victorie în ochii țărilor arabe vecine și ai tuturor dușmanilor Israelului: faptul că a rezistat fără să se prăbușească în fața mașinăriei de război israeliene, fără păs pentru victimele civile (cu totul, Gaza a înregistrat cel puțin 230 de morți, iar Israelul 12, toți civili).
Conflictul a mai scos la lumină și tot cea ce nu funcționează în ambele tabere. În Israel, faptul că după doi ani de uneltiri în culise, trădări și manipulări politice, țara tot nu are un guvern stabil; în partea palestiniană se vede limpede criza de legitimitate prin care trece bătrânul președinte Mahmoud Abbas, în Cisiordania, care nu are nicio autoritate asupra Hamasului din Gaza și care a fost nevoit să anuleze primele alegeri palestiniene în mai bine de 15 ani, deoarece se teme că ele ar aduce victoria definitivă a islamiștilor.
Apoi, experții văd foarte bine că încetarea focului nu readuce în niciun fel situația acolo unde ea era înainte și că acum totul poate reizbucni în orice moment, mai ales după ce s-au văzut limpede ezitările administrației Biden de a-și asuma rolul de arbitru (și asta în ciuda faptului că Joe Biden a salutat încetarea focului printr-un discurs de patru minute ținut la Casa Albă).
O altă victimă a conflictului este și vechiul proiect de creare a două state, unul lângă altul Israel și un stat palestinian. Cum o scrie Tareq Baconi în London Review of Books, conflictul și greva generală din teritoriile ocupate au arătat că palestinienii rămân un singur popor și că nu vor mai putea fi împărțiți între «arabii israelieni» și palestinieni dintr-un stătuleț separat.
“Decenii de-a rândul, israelienii s-au obișnuit cu idea că pot “aranja”, fie și brutal, relția lor cu palestinienii, în loc să-i găsească o soluție” estimează și Yousef Munayyer în New York Times. Acum, „israelienii văd că palestinienii nu sunt “acolo, undeva” (over there), ci peste tot împrejurul lor.”
În sfârșit, pentru că am început cu cuvinte să sfârșim această revistă a presei cu cuvinte: Le Monde scrie cum cea mai mare librărie din Gaza a fost lovită de bombe ieri, înainte de armistițiu, iar zeci de mii de cărți au dispărut în flăcări. Este vorba de librăria Samir Mansour, templul îndrăgostiților de carte din Gaza, unde se găseau cărți de literatură din toată lumea.
La fel, în Gaza, pe lângă parte din infrastructură, a mai fost distrus și singurul centru în care se efectuau testările Covid.
Pașaport pe frontul pandemiei
Și, în sfârșit, pentru că am ajuns pe un alt front, pe cel al pandemiei, în vreme ce se negocia încetarea focului în Gaza Uniunea Europeană a ajuns în sfârșit la acordul definitiv în legătură cu Certificatul Covid digital (“EU Digital COVID Certificate”). Rezultatul pozitiv al negocierilor între Consiliu și parlamentul European a fost anunțat de comisarul european Didier Reynders, care a spus că e fericit de rezultat, deoarece asta va salva, cel puțin parțial, vara turistică în Europa.
Cele 27 de țări membre vor putea însă să interpreteze realitatea pașaportului și să impună anumite restricții. Apoi, „pașaportul Covid” nu dă dreptul persoanelor vaccinate cu un seruri nerecunoscute de Agenția Europeană a Medicamentelor (EMA) să circule liber prin Europa. Asta înseamnă că în cazul acelor maghiari, să spunem, care au primit vaccinuri rusești sau chinezești, va depinde doar de țara de destinație să îi accepte sau nu, chiar dacă este vorba de cetățeni ai UE, iar în cazul Ungariei ai spațiului Schengen.
