Situația de la Penitenciarul pentru minori de la Goian revine în atenția publică într-o lumină alarmant de proastă, după ce ani în urmă era descrisă ca exemplară, cu un „program de detenție prietenos copiilor și orientat spre evoluția lor”.

În urma unor recente vizite la penitenciarul pentru minori din Goian, Avocata Poporului pentru drepturile copilului Maia Bănărescu a fost surprinsă să descopere cât de mult sunt nesocotite în ultimul timp cele mai elementare drepturi și necesități ale copiilor aflați în custodia acestei instituții. Discuțiile cu ei au scos la iveală o realitate în degradare. De care minorii de acolo nici măcar nu au cui se plânge. Sau nu știu că s-ar putea plânge.

Maia Bănărescu: „Monitorizarea respectării drepturilor copilului în sistemul penitenciar a fost și rămâne una din prioritățile mele în calitate de Avocat al poporului pentru drepturile copilului și monitorizarea se efectuează, practic, lunar. Eram eu prezentă, colegii mei mergeau în penitenciare și eram chiar, hai să zicem, permanent în penitenciare cu discuții cu copiii despre drepturi, cu problemele lor, primeam adresări de la copii. Dar odată cu pandemia și cu restricțiile ei s-au introdus acele interziceri de a intra în penitenciar și, desigur, ne-am conformat și le-am respectat și, practic, din martie 2020 noi nu am făcut nicio vizită de monitorizare la Penitenciarul nr. 10, doar la nivel de sistem cu Ministerul Justiției cu Agenția Națională Penitenciară monitorizam și respectarea drepturilor ce ține de întrevederi, și facilitarea de mai multe posibilități pe Skype sau altă rețea de socializare, asigurarea acestor întrevederi cu familia, discuții prin telefon, mărirea numărului condițiilor, monitorizarea îmbolnăvirilor și măsurilor pentru a evita răspândirea virusului. Deci, monitorizarea se făcea de la distanță.”

Europa Liberă: Și câte s-au schimbat în acest an?

Maia Bănărescu: „Ceea ce am văzut noi acolo, pe mine personal fiind permanent pe parcursul a cinci ani m-a șocat, deoarece am văzut o degradare a tot ceea ce a fost până în 2020, inclusiv în context cu copiii. Mă refer, în primul rând, la copii, evident, s-au schimbat, unii copii deja au ieșit din sistemul penitenciar pentru minori, fie că au trecut la adulți, fie că deja și-au ispășit pedeapsa și au mers acasă, sunt și copii noi, dar numărul este în creștere și asta este vorba de problemele noastre, ale societății.

Am văzut copii pe jumătate dezbrăcați, nu erau îmbrăcați conform sezonului, mai bine au fost îmbrăcați copiii care au susținere din familie. Ca să înțelegeți, am găsit și copii îmbrăcați doar în niște tricouri și șorturi scurte și majoritatea erau încălțați în șlapi, cu toate că nu era chiar atât de cald.

Condițiile în veceuri sunt dezastruoase, e murdărie, și nu de aceea că nu se face curățenie, ci fiindcă ele sunt depășite de timp. S-a schimbat mult și în celule, sunt pereți crăpați, deteriorați, cade tencuiala, copiii au vorbit că lipsește acea iluminare pe coridor, inclusiv la veceu atunci când merg la baie după stingere, după ora 22.

Am rămas neplăcut surprinși de hrana pentru copii. Da, ea este de calitate, aici nu putem spune, că nu suntem acei care am luat și calitatea, la prima vedere am văzut și acel terci, și acel felul întâi și peștele care era bine prăjit, dar cantitatea care i se dă unui copil și acel meniu care li se dă tinerilor, ei, totuși, sunt tineri în creștere și de la vârsta de 15 ani până la 18 ani ei trebuie să beneficieze de un meniu mai sănătos și care să corespundă dezvoltării lor. Ce am văzut noi, bucata ceea de pește, gramajul cela care era nici pe departe nu corespunde ca să aibă o sațietate copiii.

Despre asta au vorbit și ei, că terciul cela de dimineață, de la ora 8, care li se servește, o cană de lapte și 2-3 bucățele de pâine cu unt e puțin și până la ora 12 nimic, felul doi și la ora 18 mai primesc o cină și asta este tot meniul unui copil.

De fructe nici vorbă, copiii au vorbit despre aceea că au uitat cum este gustul unui măr, nu mai vorbim despre acele saltele, acele condiții de igienă despre care copiii s-au plâns că au avut și reacții, erupții pe piele din cauza mizeriei care este acolo.”

Europa Liberă: Vorbind despre vremuri pre-pandemice, în 2013 se vorbea despre Penitenciarul de la Goian într-o lumină pozitivă, bunăoară, presa scria că închisoarea a fost renovată după cerințele europene și aici citez: „Copiii au un program de detenție prietenos, orientat spre evoluția copilului”, se menționa pe atunci. Ce s-a schimbat? E vorba de o deteriorare cu trecerea timpului sau e pandemia, sau e ceva mai mult?

Maia Bănărescu: „Perioada precedentă, 2014-2015, chiar și 2016, când am luat eu mandatul și am făcut vizitele permanente care erau, a fost în perioada aceea proiectul NORLAM, care era exact cu scopul de a crea condiții unui penitenciar pentru minori ca să corespundă standardelor internaționale și era bazat pe problema de ocupație, formarea copilului, deprinderile de viață, pregătirea pentru reintegrare în societate. Acum doi ani, proiectul s-a închis și a plecat din Republica Moldova, iar statul nu a fost capabil să preia finalitatea acestui proiect, nu a fost capabil să continue ceea ce s-a stabilit și ceea ce deja funcționa, copiilor mai puține meserii li se pun la dispoziție, și nu ceea ce ar dori ei.

În afară de câteva meserii pe care copiii au parte să le învețe altele nu sunt, este desigur asigurat procesul educațional, dar pe timp de pandemie a avut și el de suferit, nu întotdeauna era acea legătură calificată, calitativă. De exemplu, copiii ne-au vorbit că nu au făcut niciodată lecții de istorie, pentru că nu au avut profesor și copiii nu sunt antrenați în alte activități, ceea ce este destul de grav.

La fel a fost pus un sistem foarte bun de întrevedere și menținere a legăturii cu familia, ceea ce este foarte important, dar și la acest capitol statul nu a fost capabil să asigure continuitatea acestui proiect, iar acesta este unul din motive și eu îl văd cel mai important, pentru că a fost bine atât cât a fost proiectul, a plecat proiectul, suportul financiar extern s-a finalizat cu predarea a ceea ce s-a obținut statului și cu statul mai departe am ajuns la situația care este astăzi, pe care eu o consider dezastruoasă.

Am găsit copiii care nu știu nici câți ani stau, pentru ce, care este dreptul lor procedural, ce trebuie să facă mai departe, unde merg, au voie de contestare sau nu au voie de contestare, ce li se întâmplă dacă încalcă regulile și au multe rapoarte de încălcare a disciplinei de executare, când pot să apeleze în instanța de judecată, dreptul la apărare copiilor le-a fost încălcat atât în perioada de urmărire penală, cât și în perioada care se află în penitenciar.

Dacă să facem o caracteristică a drepturilor, practic, toate drepturile le sunt încălcate, îndeosebi dreptul la sănătate. Sunt copii cărora le este contraindicată lactoza, dar medicii nici nu cunosc acest lucru, nu sunt prezentate actele; avem copii care suferă de boli mintale și nu-și continuă tratamentul. Deci este grav și la capitolul sănătate nu putem vorbi despre respectarea drepturilor copilului în detenție în Penitenciarul Goian.”

Europa Liberă: Ați menționat anterior numărul de copii. Ca să fac o precizare, actualmente la Penitenciarul pentru minori de la Goian sunt deținuți 35 de copii. E mult, e puțin? E bine știut că în multe dintre închisorile din Republica Moldova există problema suprapopulării prin care frecvent se explică condițiile de trai care lasă de dorit, dar și încălcările la capitolul drepturilor omului. E cazul și aici?

Maia Bănărescu: „Nu, pe departe, nu. Capacitatea Penitenciarului nr. 10 este de peste 60 de locuri, noi vorbim de 30 și ceva, maximum s-a ajuns la 37-38 de copii care își ispășesc pedeapsa cu închisoarea. Problema este destul de serioasă și nu înțeleg de ce se tergiversează, așa și nu am niciun răspuns care să mă convingă că este o problemă ce ține de construcția unui bloc nou, practic alăturat celui de la Goian, unde trebuie să fie transferați copiii care sunt în faza de urmărire penală, pentru că ce se întâmplă cu copiii ceilalți este și mai dramatică situația. Recent am fost la Penitenciarului nr. 17 și am vizitat 5 minori care se află acolo, care sunt în faza de urmărire penală, niște condiții greu de închipuit.

Este greu de închipuit că niște copii pot să fie deținuți în astfel de condiții.

Avem un copil cu diabet zaharat care este hrănit cu același meniu ca și toți deținuții, dar el ar trebui să aibă un regim special. De mulți ani luptăm, și nu numai eu ca Avocat al poporului, dar și alți colegi din societatea civilă ca să fie transferați toți copiii din acele 5 penitenciare care au statut de izolator de urmărire penală în acel bloc nou al Penitenciarului nr. 10 și nimic nu se întâmplă în segmentul penitenciar al Republicii Moldova, indiferent că sunt minori, că sunt adulți este o problemă, dar nu vorbim de suprapopulare în Penitenciarul nr. 10. Chiar și în urma acelui transfer al tuturor copiilor din alte penitenciare cu statut de izolator penal, pentru că în general în sistem sunt maximum 60 de copii care sunt fie în urmărire penală și nu au pedeapsă definitivă, fie că sunt aceștia din Goian care își ispășesc deja pedeapsa în baza unei sentințe definitive.”

Europa Liberă: Dar cum vă explicați această lipsă de atenție din partea autorităților față de acești minori din sistemul penitenciar din Republica Moldova?

Maia Bănărescu: „Toți vorbesc despre lipsa mijloacelor financiare pentru a asigura condiții bune de detenție, și nu numai fizice, dar și pentru respectarea dreptului la educație și dreptului la sănătate, dar nu este numai problema financiară. Mai mult, vreau să zic că noi despre problema sistemului nu vorbim de mult despre ceea ce ține de justiția juvenilă, noi vorbim despre faptul că chiar și aceeași educație se finalizează cu nivelul gimnaziului. De aceea zic că ei nu au posibilitate să acceadă la nivelul liceal, iar asta vorbește despre atitudine mai mult, pentru că se consideră că dacă ei sunt copii care își ispășesc pedeapsa, deja pentru comportamentul lor le ajunge și acel gimnaziu, dar copiii sunt destul de dornici, din cei 30 sunt și copii care ar continua studiile și în treapta liceală. Deci nu este problema doar a lipsei de mijloace financiare, dar este și de atitudinea noastră față de acești copii luați drept criminali de la început, imediat ce pășesc pragul unei instituții penitenciare li se pune acest statut probabil pentru mulți ani înainte și după ce părăsesc instituțiile penitenciare.

Am observat și atitudinea societății noastre după comentariile pe care le-am avut după plasare. Erau unele comentarii groaznice, că le ajunge un pahar de apă și o pâine etc. Păi, aceștia sunt copii și nu trebuie să-i blamăm și să avem această atitudine discriminatorie, au avut și ei o viață în care au fost lăsați fără atenție, statisticile și analizele ne demonstrează de unde vin acești copii.

Da, avem și copii care vin din familii bune, dar au avut o încercare și s-a întâmplat să fie la un moment nepotrivit într-un loc nepotrivit, nu întotdeauna este un comportament criminal, ci este o totalitate de circumstanțe că au ajuns copiii acolo. Deci, nu putem să avem o atitudine generală față de toți copiii, în general față de copii trebuie să avem o atitudine discriminatorie, să-i privim ca pe niște copii la vârsta adolescenței și să ne gândim cum să-i integrăm în societate. Doar orice pedeapsă ce înseamnă? Asta înseamnă educare pentru reintegrare în societate.”

Europa Liberă: Ați subliniat cu mai multe ocazii problemele la capitolul educațional și pe lângă faptul că mulți dintre acești tineri nu-și pot continua studiile de liceu, ei nu au nici acces la studii profesionale. Deși se pare că sunt dornici să învețe, ați menționat în acest comunicat recent că ei și-ar dori să urmeze cursuri de lăcătuș auto, mecanic, sudor auto, care însă nu sunt în prezent organizate la penitenciar. În aceste condiții, ce viitor îi așteaptă la ieșirea din închisoare?

Maia Bănărescu: „Dacă ar fi și aceste meserii pe care copiii și le doresc, desigur că ar fi respectat dreptul copilului să-și ia meseria pe care și-o dorește, dar și cu meseriile acestea care sunt puse la dispoziție haideți să admitem că ar putea să aibă o muncă când ar fi în libertate, dar în afară de acea meserie pe care o are, copilul care deja și-a ispășit pedeapsa și a revenit în comunitate are foarte multe alte impedimente, foarte des acești copii vin în familii socialmente vulnerabile, unde se consumă alcool, unde este violență, nu-i așteaptă nimeni, nu-i așteptăm cu locuri de muncă, nu-i așteptăm cu niște reabilitări serioase și în timpul ispășirii pedepsei, și după ce își ispășesc pedeapsa. Aceste circumstanțe îi fac pe o bună parte dintre copii să recidiveze.”

Europa Liberă: Deci, crește riscul recidivelor?

Maia Bănărescu: „Da. Și cu meseriile acestea s-ar descurca copii, doar să fie locuri de muncă și să avem noi interesul să-i susținem ca să se angajeze la muncă, pentru că probațiunea noastră, cu regret, în general, experții vorbesc că nu avem probațiune juvenilă care ar trebui să susțină tinerii și, în general, toate persoanele care iese din locuri de detenție, dar eu aș zice că tinerii care iese din locuri de detenție în special ar trebuie să fie susținuți. Însă atât lipsa probațiunii, cât și a locurilor de muncă le joacă festa copiilor și ei recidivează, cu regret.”

Europa Liberă: A existat vreo reacție a autorităților după ce ați făcut publice aceste concluzii?

Maia Bănărescu: „Reacția autorităților este de genul că „am luat act și le vom îndeplini cu primele ocazii și posibilități financiare”, pentru că astfel de recomandări eu le fac ocazional la toate rapoartele și vizitele care se încheie cu rapoarte, rapoartele mele anuale. Organizăm și ședințe comune în care discutăm, și nu este numai o ședință, și urmează să organizez încă o ședință cu autoritățile responsabile.

Mă refer la Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Finanțelor, care trebuie să aloce finanțe, voi mări și numărul de participanți, inclusiv din guvern și alte autorități să vadă situația reală și voi invita și reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale să facem o discuție într-o componență mai largă, pentru că discuțiile doar cu specialiștii și reprezentanții sistemului dau puțin rezultat, deoarece dacă vedem că nu sunt schimbări, dar, dimpotrivă, situația se înrăutățește, asta ne vorbește despre atitudine și care sunt posibilitățile sistemului penitenciar, pentru că despre asta a vorbit recent chiar însuși fostul director interimar, despre probleme foarte mari în sistemului penitenciar, foarte mari, despre care noi nici nu ne dăm seama. Elementar am găsit copiii dezbrăcați, pentru că statul nu-i asigură cu haine și fiind în Penitenciarul nr. 17, acolo se dețin și persoanele judecate pe viață, la fel nu au primit de la stat, totul este din contul lor. Eu ca avocat al poporului nu sunt satisfăcută în general de asigurarea sistemului penitenciar, îndeosebi în segmentul copiilor situația este și mai drastică, totuși sunt minori și ar trebui să aibă condiții mai bune decât alte instituții penitenciare, dar ele sunt practic la fel. Urmează să vedem ce facem, ce obținem după această ședință pe care vreau s-o fac într-o componență mai largă decât doar cu reprezentanți ai autorităților publice.”