30 aprilie 1990: fragmente din cele două ediții ale emisiunii „Actualitatea românească”, de la ora 19:10 și de la ora 22:10.
Realizator: Neculai Constantin Munteanu. Colaborează la program: Șerban Orescu, Ion Vianu, Emil Hurezeanu și Nestor Ratesh.
Din sumar: un interviu cu Corneliu Coposu, președintele Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, și un interviu cu Ion Rațiu, candidat la președinția României din partea PNȚCD și a altor partide politice.
Neculai Constantin Munteanu: Sumarul emisiunii de astăzi: O scurtă trecere în revistă a ultimelor evenimente din România ; O declarație de solidaritate cu golanii și manifestanții din Piața Universității; Interviu cu dl Corneliu Coposu, președintele Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD); Un comentariu despre lupta electorală.
La microfon Neculai Constantin Munteanu, golan, împreună cu golanii Șerban Orăscu, Ion Vianu, Emil Hurezeanu într-o „Actualitatea Românească”, astăzi, de 50 de minute.
În ediția a doua a „Actualității Românești”, la ora 22.10, ora României, în afară de una sau două reluări în această ediție, veţi mai putea asculta interviul pe care dl Ion Rațiu, candidat la președinția republicii l-a acordat colegului nostru Nestor Rateș, aflat la București.
Altfel, sunteți informați de la noi, de la radio București, de la radio Timișoara și chiar de la Televiziunea Română liberă de toate câte s-au întâmplat și se întâmplă în România. Au continuat mitingurile electorale și demonstrațiile de protest, nu numai la București și Timișoara, ci și în alte prașe ale țării. Din mitingul FSN-ului de la București, în afara unor figuri patibulare, „fălcoase”, pe care le puteai zări - care dădeau tonul, în primele rânduri, la congresele partidului și la alte manifestări, de dragoste față de cel mai bun iubit fiu al poporului și de savanta lui nevastă -, am mai văzut o lozincă scrisă nu în limba română 02:26, ci în limba revoluționarilor de profesie: „Iliescu nu uita muncitorii toți te vrea!”
Acești muncitori care-l „vrea” pe Iliescu trebuie să fie aceiași „lucrători” și „specialiști în lucrături”, care nu „gândește”, pentru că ei „muncește” și care mai acum câteva luni strigau în gura mare: „Moarte intelectualilor!”.
Evident, Iliescu, Brucan și Roman nu sunt intelectuali. Ei sunt „reprezentanții clasei muncitoare”...
O trecere în revistă a celor mai recente evenimente din România va face în continuare Șerban Orăscu.
Șerban Orăscu: Actuala dezbinare din opinia publică românească nu este una oarecare, precum se întâmplă, mai mult sau mai puțin, într-o democrație cu state vechi de serviciu. Ea este prilejuită de ceea ce o parte a opiniei publice consideră, bazându-se pe argumente foarte plauzibile, drept a fi „calea greșită”, fundamental greșită, pe care merge cealaltă parte a opiniei publice. E vorba, stimați ascultători, de atitudinea față de Frontul Salvării Naționale.
Considerat „cea mai importantă formație politică”, de unii observatori, ba chiar un probabil „câștigător al alegerilor”, Frontul este pentru altă importantă fracțiune a opiniei publice, întemeiată pe certe argumente, o continuare a vechiului Partid Comunist Român. Așa să fie?
În cursul campaniei electorale, dl Ion Iliescu a dat, în orice caz, noi argumente celor care îi reproșează trecutul comunist, ca o proastă premiză de a candida la președinția unui stat democratic (vrem s-a credem).
La conferința sa de presă de vineri seară, dl Iliescu s-a referit, în stilul unui adevărat activist, la posibilitatea ca muncitorii din uzine să facă „ordine” în Piața Universității. Citez: „Noi am făcut eforturi ca să-i reținem pe muncitori pentru că voiau să iasă din uzine și să-i „șteargă” (se înțelege, pe manifestanți) ca un buldozer...” Iată deci reapărută vechea teză comunistă a „dictaturii proletariatului”. Muncitorii chemați, în virtutea rolului lor de clasă conducătoare (se știe cum a folosit des și Ceaușescu această teză) spre a-și impune voința în societate. De buldozerul, care face una cu pământul tot ce întâlnește în cale a făcut uz Ceaușescu împotriva satelor sistematizate, cu șenile blindate în plus, tancurile au acționat din plin în primele zile ale revoluției la Timișoara.
Într-o altă țară, dar, poate, și la noi, asemenea declarații ar fi descalificat politic pe oricine, cu atât mai mult un candidat la suprema magistratură. Iar aceasta nu e totul. Dl Iliescu, candidatul Frontului Salvării Naționale la președinția republicii, s-a pronunțat în cadrul unui recent miting la Călărași, la combinatul siderurgic de acolo, cum că „poate fi democrație și într-un regim totalitar, dacă are parte de un „despot înțelept”. La noi, despotul a fost lipsit de înțelepciune”, a mai declarat dl Iliescu.
Se vede, oare, domnia sa pe sine „despot înțelept” în fruntea României? Pe bună dreptate, scria dl Ilie Păunescu în ziarul „Dreptatea” din 26 aprilie, că ciudata împerechere între democrație, totalitarism și despot înțelept - n-are nimic de a face cu democrația.
Și ca și cum ar mai fi fost nevoie ca Frontul Salvării Naționale să-și exemplifice totalitarismul, actele de violență contra opoziției se succed de la un capăt la altul al țării. Dl Ion Rațiu a fost înconjurat de FSN-iști violenți la Buzău, iar dl Radu Câmpeanu a fost aproape împiedicat să vorbească la Sibiu. Sâmbătă, dl Ion Diaconescu, vicepreședintele Partidului Național Țărănesc, nu a exclus posibilitatea retragerii din cursa electorală a partidului său în cazul în care toate forțele politice de opoziție ajun la un consens în această privință.
De anume procedează Frontul Salvării Naționale în acest fel? Așa cum anunțau ieri din București agențiile de presă, dl Adrian Tănase, secretarul Frontului pentru Probleme Internaționale, era de părere că formația politică pe care o reprezintă va obține la viitoarele alegeri circa 60% din voturi. Dacă chiar în aceste condiții Frontul Salvării Naționale recurge împotriva adversarilor politici la violențe, ce înseamnă asta, dacă nu faptul că vrea să reducă, practic, la tăcere glasul opoziției în viitorul parlament.
Care este reacția opiniei publice românești, în afara centrelor de protest bine cunoscute? După cum s-au arătat ieri de unii vorbitori, la Timișoara, cât și la București, o parte din opinia publică nu este conștientă de ceea ce este important, iar respectiv secundar, în dezbaterea ce confruntă țara. Important este - și de aceasta se îndoiesc doar cei neavizați - să se pună acum bazele unei democrații reale pentru totdeauna.
Or dacă e vorba să-l credem, de pildă, pe un participant la mitingul de la București, sosit de la Iași, „unii concetățeni ai săi continuă să gândească cu stomacul, deși nici acesta nu-i prea plin”. Considerente ca: „Iliescu ne-a dat de mâncare, deci pe Iliescu îl votăm acum, că putem tăia mielul de Paște” nu sunt deloc rare.
În numele unor tari considerente delegații ale partidelor istorice au fost izgoniți - și nu neapărat de oamenii Frontului Salvării Naționale - din sate și uzine, unde vroiau, pur și simplu, să prezinte programul unor reforme - spre avantajul țăranilor și muncitorilor, de altfel. O anumită opacitate politică surprinzătoare stăruie în minți. În timp ce peste tot în Europa de Est, eliberată de comunism, alegătorii au avut până acum o opțiune anticomunistă fără echivoc, votând opoziția în mare majoritate, în România, vechi comuniști - deveniți Frontul Salvării Naționale, dar rămași în continuare „partid de stat” - au șanse, pare-se, să obțină majoritatea pentru ei, potrivit unor sondaje de opinie.
Pe drept cuvânt își mărturisea Doina Cornea, ieri, la Timișoara, dezamăgirea. „Din păcate,- spunea cunoscuta luptătoare pentru drepturi din vremea lui Ceaușescu, mulți dintre concetățenii noștri, fără să-și dea seama, sunt pe cale să-și dea votul unor oameni care au asistat, aproape fără să cârtească, la toate neajunsurile sistemului, ba chiar aplaudând. Oare vrea cu dinadinsul vreun cetățean aș țării noastre să dovedească la 20 mai că pregetă să se despartă de comunism, fie el camuflat sub o formă sau alta? O atare obține ar aduce țării noastre, intern și extern, un imens prejudiciu, poate chiar unul ireparabil. De unde și disperarea cu care tinerii manifestanți, dar și cei vârstnici, de la Timișoara și București, par să spună concetățenilor că acum ori, poate, niciodată au șansa să-și croiască o altă soartă. Aceasta soarta pentru ei și copii lor va fi decisă la 20 mai”.
Neculai Constantin Munteanu: Continuăm cu declarația dlui Ion Vianu, „golan”, Declarație de Solidaritate cu „Golanii” din Piața Universității.
Ion Vianu: Am fost profund indignat să aud declarația dlui Ion Iliescu și anume că participanții la mitingul care se desfășoară fără întrerupere de mai bine de o săptămână în Piața Universității din București și acum și la Timișoara, sunt niște „golani”! Pe acești așa-ziși „golani” noi ii cunoaștem și-i respectăm. Sunt aceiași tineri generoși, care nu au șovăit, în același loc - între Teatrul Național și Universitate - în noaptea de 21-22 decembrie, să-și ofere piepturile lor gloanțelor asasine ale zbirilor lui Ceaușescu. Dacă ei, cei care manifestă azi sunt „golani”, atunci tot așa sunt și sutele de tinere și tineri care au murit în acea noapte de 21-22 decembrie și care sunt înmormântați astăzi în preajma cimitirului Bellu. Dacă diriguitorii provizorii ai României sunt convinși că oamenii care au făcut revoluția merită să fie insultați în acest fel, atunci să o spună și să acopere cu oprobriul lor deopotrivă și pe cei care azi mai sunt în viață, și pe cei care au murit pentru ca România să fie în sfârșit o țară liberă.
Intelectualii, oamenii de cultură și de știință, care sprijină necondiționat cauza revoluției române vor fi de aici încolo foarte mândri să se numere printre „golani”, dacă acest cuvânt este folosit pentru a-i desemna pe cei care se angajează, fără teamă și cu toată dăruirea, pentru a face să dispară urmele rușinoasei rânduieli comuniste.
Neculai Constantin Munteanu: Aflat la București, printre sutele de minute de emisie pe care ni le-a trimis, Emil Hurezeanu, se află și un scurt interviu despre campania electorală, cu dl Corneliu Coposu, președintele Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat, interviu pe care vă invităm să-l ascultați în minutele următoare.
Emil Hurezeanu: Dle președinte Corneliu Coposu, cum apreciați, la această etapă, evoluția procesului electoral din perspectiva Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat din perspectiva președintelui acestui partid?
Corneliu Coposu: Am început și noi campania electorală. Desigur, cu mult cura și cu mult entuziasm, dar în același timp și cu oarecare amărăciune. Amărăciunea noastră este determinată de faptul că nu am reușit să determinăm prin amendamente o lege electorală mai adecvată cu principiile democratice și nu am reușit să îndreptăm fisurile legii care ar putea înlesni mistificarea.
În al doilea rând, amărăciunea noastră este determinată de faptul că nu am reușit să asigurăm prin lege dreptul de vor al tuturor românilor plecați în străinătate, fără deosebire de cetățenia pe care o au, pentru că socotim o îndreptățire legitimă a tuturor celor care simt românește să-și exprime punctul de vedere în legătură cu viitorul României.
În sfârșit, spre deosebire de Front - care are la îndemână toate mijloacele imaginabile, începând cu mijloace de transport, mijloace materiale, posibilitatea de a tipări manifeste, mai are însă și o oficină de dezinformare, de calomniere și în același timp și posibilitatea de a întreține violența în opinia publică, răspândită până în cele mai îndepărtate colțuri ale țării - întâmpinăm destule impedimente în dorința noastră, explicabilă, de a lua legătură cu opinia publică și de a ne face cunoscut programul. Există o administrație, care este compusă din vecile cadre - au fost înlocuiți doar șefii acestor cadre, iar cei care au rămas manifestă un zel deosebit în a aduce servicii actualului regim provizoriu, care girează afacerile curente ale țării. Bineînțeles, așa cum se întâmplă în asemenea cazuri, oamenii care vor să își rezerve situația pe care o dețin și se tem de eventualele consecințe ale manifestărilor lor anterioare - nu totdeauna conforme cu legea și cu obligațiile serviciu - dovedesc un zel deosebit în a-și manifesta adeziunea lor la acest guvern provizoriu de la care așteaptă „mântuire”.
Acest zel se traduce într-o serie de piedici care se pun în calea oamenilor noștri care procedează la organizarea localităților rurale si, în același timp, la dorința de a explica programul nostru lunii de la țară. La oraș, această ostilitate, tradusă în violență și în intimidare, se observă mai puțin. La țară, este însă perceptibilă pentru orice străin care intră într-un sat românesc. Oamenii stau rezervați, stau în expectativă. Am avut situații în care, în anumite comune mai îndepărtate, terorizate de agenți - fie benevoli, fie dirijați ai partidului ide guvernământ - ezită să se manifeste. Numai femeile au curajul să se înscrie, ar bărbații se justifică că au teama de amenințările ce li se adresează că li se vor aprinde gospodăriile, că le vor fi nenorociți copiii.
Emil Hurezeanu: Dle președinte, aveți mărturii?
Corneliu Coposu: La dosarul arsenalului de violențe, pe care le constatăm în toate unghiurile țării, se adaugă zilnic file noi, care vorbesc despre o atitudine foarte puțin democratică a autorităților, mai cu seamă, față de partidul nostru, dar față de celelalte partide adversare cripto-comunismului. În același timp, se continue acțiunea dirijată de dezinformare a publicului, făcută tot cu scopul de a intimida opinia publică și, în special, oamenii mai simpli.
Emil Hurezeanu: Care este părerea dvs., dle președinte, despre prezența observatorilor străini? Se discută acum mult despre acest lucru...
Corneliu Coposu: Sperăm că vom avea observatori străini. Vor fi bineveniți. Noi de altfel am solicitat în primul rând prezența gazetarilor străini. Socotim că este indispensabilă pentru a salva ceea ce se poate salva din libertatea alegerilor.
În urma unui apel, am deschis un registru în care o mulțime de prieteni, politicieni de-ai noștri sau, pur și simplu, buni români, care își oferă apartamentele sau camere de găzduire - ziariștilor străini care vor veni în timpul alierilor și chiar în perioada pre-electorală. Am fost plăcut surprinși de bunăvoința cu care a fost întâmpinat apelul nostru de către bunii români, care, fără reticențe, oferă găzduire ziariștilor străini.
Am solicitat presei occidentale să trimită cât mai mulți reprezentanți în timpul alegerilor. de asemenea, am rugat toate organizațiile politice democratice să trimită - chiar începând cu zilele acestea, în perioada pre-electorală, în luna care ne mai desparte de alegeri - personalități de vază, membri ai parlamentelor, fruntași ai partidelor politice democratice, care să ia contact cu atmosfera din România și să își dea seama de condițiile în care se desfășoară propaganda electorală și în care se vor desfășura alegerile.
Emil Hurezeanu: Vă bucurați din partea partidelor politice de orientare din Occident de concurs moral în această perioadă?
Corneliu Coposu: Da. în special, partidele frățești, partidele democrat-creștine ne-au dat sprijin moral, continuă să ne încurajeze prin presă și, probabil, vor primite delegații importante, care să asiste la alegeri. De altfel, am încheiat un acord de sprijin reciproc electoral cu cele trei partide tradiționale românești și cu o serie de partide mai mici, care au o orientare apropiată de programul nostru, și care se dovedesc de a avea obiective oneste și care s-au arătat dispuse să colaboreze cu noi pentru a asigura libertatea alegerilor și desfășurarea lor într-un climat civilizat.
Emil Hurezeanu: Dle președinte Coposu, există sondaje de opinie făcute de către membrii partidului Dvs. la București, în orașele mari ale țării, în alte localități ale țării în legătură cu rezultatele viitoarelor alegeri? Care este propria Dvs. opinie despre aceste posibile rezultate?
Corneliu Coposu: Sondaje serioase nu există. Chiar sondajele pe care le publică ziarele sun empirice. La noi nu există încă nici institut de sondaje și nici condiții pentru a putea realiza un sonda serios și orientativ. Desigur, noi facem sondaje la fel de empirice cu cele care sunt publicate. Noi nu le mai publicăm. Pe noi ne interesează numai fluctuația de opinie publică. Am constata cu bucurie că o parte din minciunile și calomniile și dezinformările care au fost răspândite în special împotriva partidului nostru si-au pierdut crezarea. Au început să fie înlăturate de către oamenii, la început creduli, din opinia publică mai puțin informată. Cred că, după proverbul românesc: „Minciuna nu are durată”, rând pe rând se evaporează și rămân fără urmele cu care au intenționat cei care le-au lansat să afecteze opțiunile opiniei publice.
Emil Hurezeanu: Vă mulțumesc mult, dle președinte Coposu, pentru această discuție.
Neculai Constantin Munteanu: Mulțumesc și eu, Emil Hurezeanu.
[Lucian Ștefănescu (30 aprilie 2020): Să ascultăm acum interviul pe care Ion Rațiu i l-a acordat lui Nestor Rateș La București, difuzat în ediția de la ora 22.10 a emisiunii „Actualitatea Românească” din 30 aprilie 1990.]
Nestor Rateș: Dvs. ați lăsat Piața să decidă. Piața - jocul liber al cererii și ofertei - să decidă care, unde și când să se facă...
: Absolut. Și trebuie să avem multă grijă ca această transformare să se facă cât mai rapid posibil și să evităm suferința, necesară oarecum, când se vor recicla marile industrii, care sunt în pierdere în momentul de față și nu pot să concureze pe piața mondială. Și să ținem cont de principiul de bază, în care eu personal cred, dreptatea socială. Deci să căutăm să evităm suferința economică, dacă este posibil. Dar trebuie să mergem cu pași rapizi spre o schimbare radicală.
Nestor Rateș: În această privință, iarăși, de fapt exprimați, după câte știu, un punct de vedere independent, pentru că partidul Dvs. înclină să procedeze mai lent și treptat în privința transformării economiei.
Ion Rațiu: După cum am indicat, eu sunt candidatul la președinție pentru mai multe partide. Dacă examinați programul acestor partide, veți vedea că nu sunt identice. Deci eu înțeleg să dau o indicație a ideilor mele care, bineînțeles, vor trebui supuse, în primul rând, guvernului, pe care va trebui să-l numesc și pe urmă, prin guvern, parlamentului, care va fi ales la 20 mai. Sunt doar idei. Sunt direcțiile în care aș vrea eu să se dezvolte economia națională, dar nu va depinde de mine.
Nestor Rateș: Ați privatiza imediat sau în viitorul imediat și marea industrie românească - industria de oțel, de pilă?
Ion Rațiu: În primul rând, va trebui să stabilim exact cât se pierde pe tonă de fier și oțel ca să concureze pe piața mondială. După câte știu eu, anumite oțeluri speciale pot să concureze pe piața mondială în mod liber. Dar majoritatea produselor trebuie să fie subvenționate, altfel n-ar putea să concureze deloc. Ceea ce înseamnă că va trebui să stabilim valoarea totală a bunurilor. Această valoare totală să fie oferită la timp publicului. (...) Cum am indicat deja, pe baza acestor măsuri care să atenueze situația în așa fel ca muncitorul, în întreprindere, s aibă posibilitatea de a deveni acționar în această întreprindere.
Nestor Rateș: Păreți a fi optimist că România va putea atrage capitalul străin de care are nevoie, fără dificultate. Pe de altă parte, sunt atâtea alte țări care pornesc acum pe calea unei economii libere și care bat la aceleași uși, iar capitalul străin este limitat. Celelalte țări sunt mai avansate, evident: Ungaria; Polonia; chiar și Cehoslovacia, într-o măsură mai mică; Germania Răsăriteană... În orice caz, în acest proces de negociere și atragere a capitatului străin, nu credeți că România are un handicap de-acum?
Ion Rațiu: Depinde cine va conduce România. Eu cred că voi putea convinge cercurile financiare economice externe din Occident, din lumea liberă, că România va fi o alegere foarte bună, mult mai bună decât Polonia, Ungaria sau Cehoslovacia, pe care le-ați numit.
Nestor Rateș: Dvs. personal aveți resurse la îndemână. V-ați gândit să le investiți în România?
Ion Rațiu: Nu m-am gândit la această problemă deloc până acum, pentru că n-am venit în România să fac afaceri. Și mă întreb dacă ar fi înțelept ca eu să intervin în această situație în afară de consilier, de sfetnic, de îndrumător, de cel care dispune de legături pe care le face disponibile țării, mai degrabă decât să le folosesc pentru profitul meu personal. Dacă aș face un transfer a investițiilor mele în mod automat în România, cred că aș intra în concurență cu ceilalți. S-ar putea spune, pe bună dreptate, că vreau să fac bani din această situație.
Eu găsesc că investiția în România va fi foarte profitabilă, dacă există o stabilitate și o credibilitate autentică a regimului, o continuitate. Eu merg mai departe, eu sunt convins că voi putea să conving anumite... marea majoritate a țărilor libere, guvernele democrate din Occident ca ele să garanteze, în parte, pe investitorul în România, care aparține țărilor respective. De exemplu, dacă un englez vrea să investească în România sau un american vrea să investească în România, o parte din investiția lui să fie garantată de către americani sau de către englezi...
Nestor Rateș: De guverne?
Ion Rațiu: Da. Așa cum se face, de exemplu, în garanțiile care se dau pentru exporturile către lumea a treia. De exemplu...
Nestor Rateș: TCC, de pildă, în America.
Ion Rațiu: Exact. Sau TCDG, cum se spune în Anglia. Deci este o formulă pe care eu cred că aș putea-o defini cu precizie economică. Cuantumul sau proporția care va fi garantată să fie negociabilă de la țară la țară și de la industrie la industrie, sau de la întreprindere la întreprindere. Cu alte cuvinte, eu văd o privatizare foarte rapidă pe liniile pe care le-a urmat doamna Margaret Thatcher în Anglia, după 1979.
Nestor Rateș: Să-i explicăm ascultătorului că o parte a industria britanică, marea industrie britanică, atunci când dna Thatcher și conservatorii au venit la putere, se găsea în domeniul public, era proprietatea statului.
Ion Rațiu: Absolut.
Nestor Rateș: Doamna Thatcher a procedat la privatizarea a unei bune părți a acestei industrii, deși nu a terminat această operă și Experiența britanică ar putea să fie un exemplu de urmat pentru România .
Ion Rațiu: Este exemplul cel mai bun și cel mai util experienței noastre. Exemplu pe care nici polonezi nu l-au urmat, nici Cehoslovacia, pînă acum, iar în ce privește Ungaria, deși au progresat destul de rapid în această direcție, cred că au făcut-o pentru moment nu tocmai bine. Sunt chestiuni de nuanță. Toți merg în aceeași direcție. Rămâne de văzut cum se poate face în mod practic.
Repet, convingerea mea este că România, în anumite condiții, poate să ofere o mai bună investiție străinului (...) decât orice altă țară din Europa Răsăriteană. Și eu aș prefera să pot să demonstrez în cele din urmă că va fi mai interesantă decât o investiție în Germania sau în Franța, sau în America. Mai ales dacă vorbim de turism.
Am călătorit în toată țara și am văzut frumusețile țării din nou. Posibilitățile sunt extraordinar de mari atât timp cât investițiile sunt masive și se poate crea acest climat de stabilitate.
Nestor Rateș: Da, este evident că Dvs. considerați punctul tare al candidaturii Dvs. - și îmi imaginez că și ascultătorii noștri au înțeles acuma că chiar este punctul tare - economia. Faptul că fiind în afaceri așa de mulți ani, cunoașteți mecanismele și subtilitățile acestor activități și le puteți pune în aplicare în cazul în care veți fi ales președinte al României.
Ion Rațiu: Dacă-mi permiteți, aș adăuga faptul că eu am fost un democrat toată viața mea. De la începutul tinereții mele, când am luat drumul exilului, în 1940, m-am opus întotdeauna totalitarilor. Toate cărțile pe care le-am pe care le-am scris, toate articolele... eu sunt cunoscut în Occident ca un adevărat, autentic democrat. Deci faptul că eu aș fi în fruntea țării românești ar fi o chezășie în sine că România merge spre democrație. La vârsta mea nu am niciun interes să ajung la putere fără a fi consistent și loial idealurilor care m-au frământat și lucrurilor pentru care am luptat o viață întreagă. De aceea cred că voi putea și voi fi în stare stabilitate, care este un fel de sine qua non al investiției masive din partea Occidentului, care va putea aduce sau scoate România din impasul economic în care se găsește foarte rapid. Altfel, se va proceda cu mici schimbări cosmetice. Indiscutabil, fie dl Iliescu, fie dl Câmpeanu vor putea să aibă anumite măsuri care vor îmbunătăți soarta poporului român într-o oarecare măsură. Eu le doresc succes, dar sunt convins că ei nu au posibilitatea de a face ceea ce cred eu că pot să fac.
Nestor Rateș: Îmi imaginez că veți putea face foarte mult, indiferent dacă sunteți ales sau nu. Cred că timpul nostru s-a epuizat. Vă mulțumesc foarte mult, dle Rațiu. Interlocutorul meu a fost Ion Rațiu, candidat la președinția României din partea Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat și a altor câtorva partide.
[Lucian Ștefănescu (30 aprilie 2020): Ați ascultat interviul pe care Ion Rațiu i l-a acordat lui Nestor Rateș la București, difuzat în ediția de la ora 22.10 a emisiunii „Actualitatea Românească” din 30 aprilie 1990.]