Comisia Europeană și-a publicat astăzi al doilea raport anual (2021: Rule of Law) asupra statului de drept și respectării regulilor democrației în toate cele 27 de țări membre, iar situația nu se arată deloc încurajatoare în mai multe țări ale UE.
Așa cum se aflase deja înainte de publicarea raportului, Ungaria este din nou foarte criticată și anul acesta pentru deriva autoritară a guvernului, dar și pentru absența unei clare legislații anti-corupție sau pentru obstacolele puse în calea funcționării unei prese libere.
În privința Poloniei, vice-președinta Comisiei, Věra Jourová, a anunțat un ultimatum impus guvernului de la Varșovia care are acum până pe 16 august pentru a se justifica în scris și pentru a anula legile care contravin dreptului comunitar, precum și ultimele reforme din justiție, care supun funcționarea justiției poloneze executivului. Polonia trebuie de asemenea să anuleze acele „zone libere de LGBT” (“LGBT-Free Zones”). De asemenea, Věra Jourová a amintit și a insistat că dreptul comunitar are întâietate asupra dreptului național, în ciuda unei decizii contrarii a Curții Constituționale a Poloniei. Se amintește că justiția supremă în UE este reprezentată de Curtea de Justiție de la Luxembourg, iar nu de tribunalele naționale.
Atât Polonia cât și Ungaria riscă serioase sancțiuni financiare dacă nu respectă ultimatumul și condițiile puse de Comisie. Primul pas ar fi deschiderea unei proceduri de încălcare (infringement) a dreptului comunitar, care echivalează cu darea în judecată a țării respective.
De altfel, și o foarte largă majoritate a eurodeputaților a votat pe 11 martie o rezoluție prin care au declarat, simbolic, Uniunea Europenă o „zonă de libertate” pentru persoanele LGBT (“LGBTIQ Freedom Zone”). Cu totul, 492 de eurodeputați au votat pentru, 141 împotrivă și 46 au fost de abțineri din 679 câți au participat la vot. Parlamentul european are, cu totul, 705 deputați, așa încât cu 492 în favoare, votul a fost într-adevăr masiv!
Slovenia: Janša, un Orbán în miniatură
Slovenia este de asemenea criticată în noul raport anual, Slovenia având acum privilegiul rar de a deține președinția UE la puțină vreme după precedenta, în 2008, când, iarăși lucru rar, ba chiar fără precedent, același Janez Janša de azi era premier. Janša s-a dovedit însă un Viktor Orbán în miniatură, toată lumea fiind la curent la Bruxelles cu ofensiva sa împotriva mass media și cu tentativele de a submina statul de drept în Slovenia.
Slovenia sabotează de asemenea activitatea parchetului European condus de Codruța Kovesi, iar premierul Janša s-a opus și condiționării acordării fondurilor europene de respectarea statului de drept de către țările beneficiare.
Orbán și cenzura pe aripile „Pegasului”
Încă de la ieșirea (forțată) a Fidesz-ului din Partidul Popular European (PPE), la începutul lunii martie, devenise evident că Viktor Orbán era pe cale de a rupe legăturile cu conservatorii europeni și cu partidele tradiționale.
A urmat, luna trecută, apropierea lui Orbán de dreptele extreme occidentale, cu toatele pro-Putiniste, și încercarea de a forma în Parlamentul European un grup al dreptelor împreună și cu partidul PiS din Polonia al lui Kaczynski.
A urmat legislația anti-LGBT aprobată de parlamentul maghiar. Această lege a iritat și scandalizat atât de tare alte guverne în UE, încât premierul Olandei Mark Rutte a mers până la a sugera, la summitul UE de luna trecută de la Bruxelles, că Ungaria ar trebui să iasă din Uniune.
Au venit apoi, duminică, revelațiile în jurul Proiectului Pegasus, prin care s-a dovedit spionarea presei de către guvernul lui Orbán, prin intermediul unei firme israeliene. Prin această armă de supraveghere cibernetică guvernul lui Orbán a reușit să închidă sau să controleze și ce mai rămăsese din presa liberă.
Raportul de astăzi dezamăgește însă prin aceea că nu oferă nicio soluție de redresare a balanței democratice, sau de pedepsire mai rapidă și mai solidă a țărilor care se îndepărtează de standardele admisibile. Sancțiunile financiare cu care sunt amenințate Ungaria și Polonia nu par a fi cele mai constrângătoare metode.
Mai mult, situațiile descrise în raport nu prezintă mai nimic nou față de cele de anul trecut, afară de faptul că s-au înrăutățit. Întrebarea este atunci la ce folosesc aceste rapoarte care sunt ca niște cartonașe colorate la fotbal, însă nu oferă nici un mecanism pentru a remedia pe termen lung.
Grupul socialist din Parlamentul European (al doilea ca importanță numerică) a criticat de îndată raportul pentru aceea că nu conține recomandări precise guvernelor care deviază de la regulile comune și că nu profită de faptul că Parlamentul European a aprobat recent condiționarea acordării fondurilor de către respectarea regulilor statului de drept de către țările membre.
