13 iulie 1999.
Relația dintre directorul departamentului românesc de la radio Europa Liberă, Noël Bernard. și realizatorul programelor „Metronom” difuzate la începutul anilor 1970, Cornel Chiriac, a fost una cu totul specială, chiar dacă cei doi nu aveau deloc aceleași gusturi muzicale.
Începînd din vara lui 1999, radio Europa Liberă a difuzat mai multe interviuri ale unor oameni care l-au cunoscut pe Cornel Chiriac, iar prima care ne-a vorbit despre el a fost Ioana Măgură-Bernard care a povestit cum l-a adus Noel Bernard la radio Europa Liberă.
Acest inteviu, realizat de Lucian Ștefănescu, este urmat de ultima emisiune Metronom difuzată în timpul vieții lui Cornel Chiriac, în data de 4 martie 1975, albumul „Solid” al grupului Groundhogs.
Ioana Măgură-Bernard: „Lui Noël i s-a spus, la un moment dat, că la lagărul de refugiați Traiskirchen, de lângă Viena, este un tânăr muzician român, care avea o emisiune, „Metronom” la Radio București, și este extrem de talentat. Cum Noël era întotdeauna în căutare de talente și de oameni de valoare care ieșeau din România, s-a urcat imediat în mașină și a plecat la Traiskirchen. Așa l-a cunoscut pe Cornel Chiriac.”
Radio Europa Liberă: Ideea lui Noël Bernard de a-l aduce la Radio Europa Liberă pe care Cornel Chiriac cu emisiunea p care o avea la București, „Metronom”-ul, a pornit bănuiesc de la premiza că aducând o emisiune muzicală la Radio Europa Liberă sau, mă rog, pornind o emisiune muzicală chiar dacă ea era adusă de la București, de la Radio București, probabil se va mări și numărul ascultătorilor Radio Europa Liberă, cei care ascultau emisiunile politice...
Ioana Măgură-Bernard: „Noël era foarte preocupat de tineret, adică, de aducerea tineretului în rândurile ascultătorilor noștri. Or, el a înțeles imediat că programul lui Cornel Chiriac este excelent și a știut că tinerii din România sunt avizi de muzică pop. Cornel Chiriac aducea programul de la Radio București, dar el avusese niște greutăți extraordinare acolo ca să poată să și-l facă. Și unul din motivele principale pentru care plecase era tocmai faptul că era continuu împiedicat să îl realizeze așa cum voia el. Or, pentru Noël aducerea lui Cornel Chiriac cu „Metronomul” lui însemna câștigarea tinerilor ascultători. Ideea era, bineînțeles, că acești ascultători fideli ai lui Cornel mai prind un pic de buletin de știri înainte, un pic de buletin de știri după aceea și, încetul cu încetul, devin ascultătorii noștri și pe alte programe în afară de muzica pop.”
Radio Europa Liberă: L-ați cunoscut pe Cornel Chiriac?
Ioana Măgură-Bernard: „Da.”
Radio Europa Liberă: L-ați cunoscut pe Cornel Chiriac, bineînțeles, spuneți-ne ceva despre el.
Ioana Măgură-Bernard: „Da, l-am cunoscut. L-am cunoscut, mai întâi, chiar la București, pentru că și eu am lucrat la Radio București și la Televiziune, deci îl cunoscusem dinainte. Ne-am revăzut la Radio Europa Liberă. Am fost cu Cornel în foarte bune relații. Nu pot să spun că am fost prieteni, pentru că Cornel era așa un tip mai special, mai deosebit, dar am fost în foarte bune relații. Era un tip care ardea, era „incandescent”, cu muzica lui pop și asta era practic viața lui. Drama lui Cornel era că știa că în România este adorat de milioane de tineri - și nu numai în România, fiindcă programul lui Cornel era atât de bun încât primea scrisori de la ascultători din lumea întreagă, care îi scriau invariabil: „Metronom”-ul tău este cel mai bun program de muzică pop din lume!”...”
Radio Europa Liberă: Țin minte, ca ascultător, că el primea scrisori și de la polonezi... și nu numai din țările fostului lagăr comunist.
Ioana Măgură-Bernard: „Primea de peste tot din lume! Și deși primea atâtea scrisori, deși știa că este atât de ascultat, în ciuda faptului că avea atâția prieteni în România, în Occident era extrem de singur și nu putea să treacă peste acest lucru.
Simțea nevoia să se înconjoare de oameni, de tineri și tot aduna de pe... străzi, de pe unde vrei și unde nu vrei, tot felul de nenorociți, pe care îi aducea la el acasă, le dădea să bea, le dădea să mănânce tot ce vrei și ce nu vrei - numai să simtă un pic de căldură sufletească și un pic, un pic din dragostea aceea nețărmurită de care era lipsit. Așa a și creat, să ziceam, și condițiile pentru drama, pentru tragedia care s-a întâmplat în noaptea de 5 martie 1975, când Mario Gropp l-a asasinat, înjunghiindu-l în ficat.”
Radio Europa Liberă: Deși eu iau acest interviu doamnei Ioana Măgură-Bernard, acuma vă vorbește acela care asculta în anii '70 emisiunile lui Cornel Chiriac. Vreau să vă pun o întrebare, era a dumneavoastră vocea aceea „Metronom'75”?
Ioana Măgură-Bernard: „Da, cred că da... Mă rog, unele Metronoame au fost făcute de mine, altele de colega mea, Ioana Crișan, dar cam așa le făceam, alternativ: când una, când cealaltă. Nu mai țin minte acum exact în ce ani am făcut eu și în ce ani ea.”
Radio Europa Liberă: Spuneați că Cornel Chiriac se simțea singur. Cu toate acestea, primea foarte multe scrisori din țară. Există undeva vreo arhivă cu aceste scrisori? Țin minte că erau acele fabuloase pseudonime, niște pseudonime absolut senzaționale!
Ioana Măgură-Bernard: „Da, e adevărat. Eu nu știu... Adică, dacă Cornel a păstrat ceva din scrisorile acelea acasă, atuncea este posibil să se fi păstrat, pentru că el avea o prietenă care-l iubea foarte mult, care îi era extrem de devotată și în viața căreia moartea lui Cornel a lăsat un gol îngrozitor... practic, această tragedie a marcat-o pe viață... Deci, dacă el a avut acasă ceva din scrisorile acelea, precis Linda le-a păstrat. Dacă au rămas în arhiva Europei Libere - duse sunt pentru totdeauna ca și tot ce a existat valoros în arhiva Europei Libere, din păcate.”
Radio Europa Liberă: Vorbind cu dl Sorin Cunea mai adineauri, i-am pus o întrebare pe care vreau să v-o pun și dumneavoastră: ascultați emisiunile „Metronom” ?
Ioana Măgură-Bernard: „Nu pot să spun că ascultam emisiunea „Metronom”, pentru că nu m-a pasionat niciodată acest gen de muzică. Ascultam câteodată parte din ea, pentru că Cornel era un spectacol! Îi iubea atât de mult pe ascultătorii lui și iubea atât de mult muzica pop, era asemeni unei enciclopedii de muzică pop! Întotdeauna când vezi un profesionist în lucru nu poți să nu te oprești, plin de admirație, și să îl urmărești. El se apleca cu atâta dragostea deasupra microfonului încât aveai impresia că îl îmbrățișează, că îi îmbrățișează pe toți ascultătorii lui.
Era atâta căldură, atâta dragoste în vocea lui încât nu se putea să nu te captiveze și pe țin și să rămâi măcar câteva minute ascultându-l. Partea cea mai frumoasă cu ascultarea emisiunilor lui este: Cornel a încercat cu extraordinară perseverență să îl capteze pe Noël (care era un mare meloman și mare cunoscător de muzică clasică) pentru muzica pop. Îi aducea până acasă discuri, îi explica, îl învăța, iar Noël , cu foarte multă răbdare, asculta, dar nu a reușit să îl pasioneze pentru muzica pop. Adică, ultima treaptă la care a ajuns Noël în materie de muzică pop era formația Beatles.”
Radio Europa Liberă: Cum arăta Cornel Chiriac? Toată lumea se întreba, probabil, în acea vreme și se întreabă și acuma...
Ioana Măgură-Bernard: „Cornel era un tip potrivit ca înălțime, extrem de subțire. Eu nu mi-l amintesc îmbrăcat decât în jeans, nu cred că a fost vreodată altfel îmbrăcat. Avea barbă, o barbă scurtă și mustăți; niște ochi extraordinar de calzi: ochi căprui extraordinar de calzi și de jucăuși; o voce care o cunoaște toată lumea și avea puțin așa... în înfățișarea lui, iubirea lui, pasiunea lui... ceva din Crist, aș spune.”
[Transcriere: Diana Benea]
