În lumea noastră ultra-hiper-mega conectată, prăbușirea rețelelor sociale, ieri seara, la scară planetară, se dovedește azi un subiect la fel de important în presă pe cât sunt revelațiile din Pandora Papers, cu toate că aceasta este "cea mai mare scurgere de date din istorie despre firmele offshore", cum o scrie la Londra The Guardian.
În urma revelațiilor, El Pais a calculat, de pildă, că una din trei multinaționale spaniole plătește impozite doar pe mai puțin de 10% din beneficiul global.
Dar luni seara lumea a fost preocupată mai mult de faptul că, în urma congestionării rețelelor, miliarde de oameni au stat ore întregi fără Facebook, WhatsApp sau Instagram, de s-ar fi zis că venise sfârșitul lumii. “Întregul imperiu al lui Mark Zuckerberg a fost făcut knockout”, rezumă site-ul revistei Wired. Acțiunile Facebook în bursă scăzând ieri vertiginos, Zuckerberg a și pierdut de altfel într-o zi peste 6 miliarde de dolari. Asta, cu toate că (sau mai ales pentru că) Mark Zuckerberg a prezentat utilizatorilor doar niște scuze foarte plate pentru giganticul outage.
O gigantică pană planetară fără precedent, care a mai coincis și cu povestea, extrem de compromițătoare pentru Facebook, a unei „lansatoare de alertă” (whistleblower) internă, din structurile FB, Frances Haugen, al cărei caz este relatat în detaliu de Financial Times, la Londra, lansatoare de alertă care a atras atenția, totul sprijinit cu solide documente interne ale firmei, că Facebook tolerează, dacă nu chiar încurajează, difuzarea mesajelor extremiste și de ură, din rațiuni publicitare, altfel zis: financiare și că securitatea utilizatorilor vine abia după profit.
Ea va apărea astăzi în fața unei comisii a Senatului SUA, dar, cum o anunță Politico, Parlamentul European dorește de asemenea să o audieze.
« Pandora Papers »: cutiile offshore în care bogații își ascund averile
«Miliardele ascunse ale unor elite decomplexate», cum o rezumă în Franța Libération. După șocul de luni al revelațiilor din Pandora Papers (am prezentat ieri primele reacții într-o revista a presei specială), analizele continuă astăzi. Nu peste tot însă cu aceeași acuitate.
Rusia
Presa rusă se arată astfel in bună parte foarte prudentă. Scurgerile de informații bancare confidențiale stabilesc legături între președintele Rusiei Vladimir Putin cu o serie de proprietăți secrete din Monaco. Cu toate acestea, articolele publicate de presa din Rusia nu menționează în general aceste acuzații.
Partea rusă a anchetei a fost publicată de site-ul web Vajnîie Istorii (Povești importante). Site-ul de știri în limba engleză Moscow Times a avut, luni, ca principală poveste Pandora Papers, cu titlul: „Documentele leagă asociați ai lui Putin de conturi offshore”.
Utilizatorii ruși de social media vorbesc însă intens despre aceste dezvăluiri. Cu toate astea, o lungă serie de organizații de mass-media au îndepărtat istoriile și informațiile despre Putin. NTV, deținut de Gazprom-Media, organizație de stat, a difuzat luni o scurtă relatare asupra anchetei, concentrându-se însă asupra acuzațiilor împotriva unor oficiali străini, inclusiv a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski.
Între timp, agenția de știri oficială TASS a hotărât să sublinieze mai degrabă acea parte a revelațiilor care arată că și SUA pot fi considerate un paradis fiscal, un tax haven.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a numit luni concluziile anchetei "o adunătură de afirmații neîntemeiate".
Ucraina
Documentele Pandora au arătat că președintele ucrainean Volodimir Zelenski și-a transferat participarea într-o companie secretă offshore chiar înainte de a câștiga alegerile din 2019.
Site-ul ucrainean Slidstvo.info a publicat o investigație bazată pe datele obținute de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație, iar Kyiv Post în limba engleză a avut ieri ca articol principal unul cu titlul: „Pandora Papers dezvăluie afacerile offshore ale lui Zelenski și ale apropiaților săi".
Cu toate astea, revelațiile nu sunt o temă majoră în majoritatea presei ucrainene. Descoperirile au fost discutate pe scară mai largă online, inclusiv pe mai multe bloguri, mulți susținând că dezvăluirile nu ar afecta în realitate popularitatea lui Zelenski.
Cehia
Ziarele au dezvăluit că premierul ceh Andrej Babiš - care se confruntă cu alegeri la sfârșitul acestei săptămâni - nu a declarat fiscului că o companie de investiții offshore a cumpărat pentru el un castel în valoare de 14 milioane de euro în sudul Franței, cu o sală de cinema și două piscine.
Descoperirile au fost publicate inițial de Investigace.cz și apoi preluate de mai multe mijloace de informare, inclusiv de ziarul Pravo, care a publicat povestea pe prima pagină.
Babiš s-a lansat într-o serie întreagă de denegații, insistând că nu a făcut nimic ilegal. Site-ul de știri Novinky îl citează însă pe politicianul din opoziție Petr Fiala care cere ca Babiš să dea socoteală.
"Andrej Babiš trebuie să demonstreze că a folosit bani impozitați pentru tranzacție. Dacă nu, atunci nu mai are dreptul să rămână în politică și să se îngrijească de banii contribuabililor", a spus el.
În ciuda faptului că afacerea este acoperită pe larg de presa cehă, cea mai mare parte a atenției mass-media a rămas concentrată pe alegerile generale ce vin. Nu este clar dacă întreaga afacere și revelațiile vor avea vreun impact asupra rezultatului votului. Cum o regretă cotidianul economic Hospodárské Noviny, “alegătorii lui Babiš sunt atât de imunizați împotriva scandalurilor financiare, încât Pandora Papers nu doar că n-au să-l doboare pe Babiš, dar ar putea chiar să-i folosească în final.”
Ministrul francez al afacerilor europene Clément Beaune a criticat de altfel foarte sever, numind-o “inacceptabilă” decizia lui Andrej Babiš, săptămâna trecută, de a exclude cotidianul francez Le Monde din conferința de presă pe care a ținut-o cu omologul său maghiar Viktor Orbán.
Cum o scrie Washington Post, încă nu sunt clare implicațiile iminente ale acestor revelații Pandora Papers, care merg de la aceea că regele Abdullah al Iordaniei a cheltuit mai bine de bine de 100 milioane de dolari, în ascuns, pe locuințe de lux în diferite părți ale Statelor Unite, până la o vilă în Monaco cumpărată de o rusoaică cu averea misterioasă despre care se spune că ar avea un copil cu Vladimir Putin.
“Ultimul zbor”
În acest timp, în cazul miliardarului român Dan Petrescu, mort la Milano, împreună cu alte 7 persoane, în accidentul avionului pe care îl pilota, La Repubblica, în Italia, revelează că el ceruse permisiunea turnului de control să se întoarcă pe aeroportul de pe care decolase cu 10 minute mai devreme, că o primise, dar că avionul s-a prăbușit chiar atunci, fără ca el să mai lanseze vreun apel.
Într-un foarte bine conceput podcast, intitulat "Ultimul zbor", același site La Repubblica mai informează și că una din victime, copilul de un an, fusese botezat în ziua precedentă.
«Squid Game»
În sfârșit, în paginile culturale, la München, Süddeutsche Zeitung (SZ) se ocupă pe larg de neașteptatul eveniment cultural care este succesul planetar al foiletonului sud-coreean de pe Netflix «Squid Game», un macabru joc de supraviețuire între Hunger Games, Divergent sau Maze Runner, dar pe fundalul unei lumi contemporane ponosite și sărăcite moral.
Până și patronul Amazon, Jeff Bezos, a lăudat seria și strategia Netflix pe contul său de Instagram pe care are 3,4 milioane de abonați (dar care, evident, nu a funcționat luni seara). Süddeutsche Zeitung identifică o serie întreagă de aluzii culturale în structura și imageria foiletonului, de la Odiseea Spațiului a lui Kubrick la filmele lui David Cronenberg, ceea ce face din acest serial un film post-post-modern perfect.
Este o ficțiune foarte grafică și o alegorie a lumii contemporane roase de cupiditate și profit. SZ, pune întrebarea ce tulbură și atrage atât de mult în acest scurt foileton de nouă episoade, pe care unii le pot vedea cu fascinație într-o singură noapte, și ajunge la concluzia că explicația este amestecul de jocuri copilărești și cazne inumane de acolo. De altfel, spune cotidianul bavarez, spectatorul, confruntat cu toate acele alegeri fatale din scenariu, nu poate să nu se întrebe în permanență: oare eu ce aș face?
