Îndepărtarea procurorului general Alexandr Stoianoglo „nu prin demisie, suspendare sau demitere, ci brutal și radical, prin arestare” „arată că președinta Maia Sandu nu are intenția să joace după legile nescrise ale locului”, scrie Cristian Câmpeanu în revista 22, adăugând că „reacțiile au fost pe măsură. „O mulțime de «oameni de bine» de la Chișinău, inclusiv procurori și judecători, au condamnat arestarea, iar politicienii din opoziție au declanșat ceva între priveghi la căpătâiul decapitat al lui Stoianoglo și jihad împotriva Maiei Sandu și guvernului PAS”.
În Adevărul (secțiunea bloguri), Iulian Chifu apreciază că, în Moldova, campania anticorupție a demarat bine, deși, se știe „o campanie anti-corupţie vine şi cu excese, şi cu abuzuri”. Totuși, „E momentul, spune Chifu, ca toţi procurorii să fie întăriţi în decizia de a face treabă (...)Să vedem şi acţiunea societăţii civile într-o formă mai puţin suspicioasă şi mai puţin credulă la lacrimile de crocodil ale inculpaţilor şi mai serioasă în susţinerea dezideratelor de dreptate ale propriilor cetăţeni şi de responsabilizare a celor dovediţi vinovaţi”.
Mădălin Necșuțu scrie pe G4Media despre îngrijorările privind aprovizionarea cu gaze naturale a Republicii Moldova, în condițiile unei dependențe de 100% față de gazul rusesc. Se duc negocieri dificile cu Gazprom. Între timp, guvernul se gândește la eventuale compensații pentru consumatori. Există, desigur, și varianta surselor alternative - România, de pildă - cu care acum Moldova are un gazoduct funcțional. Numai că în această iarnă România însăși va avea dificultăți să-și procure gazul necesar.
Desemnarea-surpriză a lui Dacian Cioloș, liderul Uniunii Salvați România, ca viitor premier, cu 10 zile la dispoziție ca să alcătuiască o coaliție de guvernare, este privită aproape unanim ca o mutare de șah pur a președintelui Klaus Iohannis.
Până una-alta, Dacian Cioloș și-a prezentat intențiile politice. Sunt foarte ambițioase, radicale, deci greu de acomodat cu poziția eventualilor parteneri de guvernare. Cioloș se gândește la reducerea TVA de la 19 la 5%, ca metodă de frânare a creșterii prețurilor, intenționează desființarea pensiilor speciale și a secției speciale de investigare a magistraților (condiție pentru ridicarea monitorizării prin MCV) și la reforma companiilor de stat (condiție a deblocării fondurilor din Planul Național de Redresare și Reziliență), după cum informează Aktual24.ro.
Dan Tăpălagă de la G4Media vede „slabe șanse ca liderul USR să strângă o majoritate în Parlament. Acest lucru ar însemna ca liberalii să cedeze poziția de premier, PNL-ul condus de Cîțu să-și umilească liderul proaspăt ales, iar președintele unui partid de puțin peste zece la sută în sondaje să conducă România”. Nominalizarea pare strict formală, menită să-i permită președintelui să vină ulterior cu o a doua nominalizare, liberală. Potrivit lui Tăpălagă, liberalii n-ar face rău să se retragă puțin în opoziție, ar putea reveni pe post de salvatori după această iarnă complicată, dar cu siguranță nu au destulă înțelepciune, spune el.
Sabina Fati (Deutsche Welle) taxează cu asprime desemnarea: „Președintele știe toate datele dramatice (pandemie, criză economică), dar pare că se joacă de-a guvernele și de-a revanșele și îi dă mandat lui Dacian Cioloș să formeze noul guvern, doar pentru a trage de timp, pentru a-și umili adversarii și pentru a se întoarce cu blândețe spre omul său, Florin Cîțu”.
Așa că definiția cea mai scurtă a situației este probabil cea din titlul comentariului lui Laurențiu Sfinteș, de pe blogurile Adevărul: „Habemus habar n-avemus ce”.
