«În fața migranților, Europa din ce în ce mai divizată», scrie Le Monde ca principal titlu în prima pagină a numărului său datat de duminică și luni, 24-25 octombrie. Cotidianul francez analizează concluziile summitului european de joi și vineri, 21-22 octombrie, la Bruxelles, unde cei 27 de membri ai UE au discutat despre migranți, dar și cum să evite o explozie socială în timpul iernii ce se apropie. Creșterile masive ale prețului energiei au arătat încă o dată cât de dependentă este Europa de gazul rusesc.
Criza migranților, mai ales, a arătat amploarea rupturii între membrii UE, în momentul în care Franța se pregătește să preia, în prima jumătate a anului viitor, președinția rotativă a Uniunii Europene, iar Emmanuel Macron se străduie din greu să facă să-i fie acceptat «pactul global pentru migrație». Astfel, zece țări au încercat în van să obțină finanțarea de către Comisia Europeană a gardurilor de sârmă ghimpată de la frontierele externe ale UE.
La fel, constată Le Monde, summitul a readus în atenție tensiunile dintre Marea Britanie și Franța, acuzată că nu face suficient traversarea Canalului Mânecii de către migranții doritori să ajungă în Anglia.
Dar, tot așa, scrie același Le Monde, a avut loc, simultan cu summitul UE și tot în Bruxelles, o întâlnire a miniștrilor apărării ai NATO (inclusiv cu participarea șefului Pentagonului Lloyd Austin), în cursul cărei cei 30 de membri au izbutit doar cu mare greutate să-și ascundă tensiunile și diviziunile interne în urma retragerii pripite din Afganistan.
Aceiași miniștri se regăsesc luni și marți, 25-26 oct., împreună cu colegii lor din țările din UE care nu sunt membre în NATO, pentru a discuta efectele aceleiași retrageri pripite din Afganistan, precum și eternul proiect al unei armate europene, proiect sprijinit acum mai ales de Emmanuel Macron.
„Marele Sultan” Erdoğan împotriva Occidentului
Pe acest fundal, președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a anunțat sâmbătă expulzarea ambasadorilor din 10 țări occidentale care ceruseră, într-o scrisoare comună, eliberarea opozantului (dar și om de afaceri și filantrop) Osman Kavala, ținut în detenție din 2017, fără ca el să fi fost judecat. Este vorba în primul rând de ambasadorii Statelor Unite, Franței și Germaniei, dar și cei ai Olandei, Canadei, Danemarcei, Suediei, Finlandei, Norvegiei și Noii Zeelande.
“Kavala, Kavala, n-au decât asta la gură! Cine vă credeți? Nu puteți voi să dați ordine măreței Turcii, noi nu suntem o țară tribală!”, a declarat Erdoğan, citat de cotidianul Yeni Akit care are cuvinte de laudă pentru acest răspuns adus “obrăzniciei celor zece ambasadori”. Erdogan și-a continuat diatriba afirmând, conform aceluiași Yeni Akit, că respectivul Osman Kavala nu este altceva decât «agentul lui Soros în Turcia».
Cotidianul turc Birgün afirmă că la Ankara, ministerul de externe caută să tergiverseze, sperând că e vorba doar de o ieșire retorică a lui Erdoğan, iar ambasadele celor 10 țări afirmă că n-au primit încă vreo notificare oficială.
Cum o estimează în această dimineață agenția Reuters, manevra lui Erdoğan nu este decât o diversiune de la problemele economice ale Turciei. „Jocul periculos al lui Erdogan”, titrează de asemenea Le Monde, care estimează că președintele turc înrăutățește izolarea diplomatică a țării sale, unde el riscă să declanșeze o gravă criză monetară. Cum a anunțat-o CNBC, lira turcă s-a prăbușit săptămâna trecută.
Orbán și «dictatura de la Bruxelles»
Referirea la presupusele manipulări și intenții dușmănoase ale miliardarului maghiaro-american George Soros este o constantă și la Budapesta. Atitudinea anti-occidentală a lui Erdoğan își are un ecou în cea a lui Viktor Orbán, la Budapesta, unde autoritarul premier maghiar și-a lansat campania pentru alegerile legislative de anul viitor atacând «dictatura de la Bruxelles». În weekend, Orbán a strâns zeci de mii de oameni în capitală, în mod oficial pentru a comemora insurecția antisovietică din 1956. Pentru prima oară din 2010 încoace, Orbán se va confrunta în aprilie 2022 cu o opoziție unită, condusă de un primar din provincie, Péter Márki-Zay.
Cum o descrie Le Monde, Orbán a pretins în fața mulțimii că Ungaria e manipulată din exterior. « Vom câștiga» în fața celor de la «Bruxelles, Washington și în fața presei controlate de străini », a strigat Orbán spre mulțimea compactă, adusă din toată țara cu autocare speciale, dar și în fața unor militanți de extrema dreaptă italieni și polonezi. “Foarte stridenți, aceștia contrastau cu publicul maghiar compus din oameni în vârstă, cu aer supus și care au defilat și care au defilat aproape în liniște, fluturând drapele maghiare și pancarte împotriva UE și a stângii”, descrie Le Monde.
Dar și în Serbia, președintele Aleksandar Vučić, a cărui țară este, teoretic, candidată la aderarea la UE, se îndepărtează în realitate de aceasta, apropiindu-se de Rusia lui Putin, căruia, potrivit agenției rusești TASS el i-a cerut ajutorul în încercarea de a ieși din criza energiei. Cum o scrie la Sarajevo Slobodna Bosna, Vučić tocmai pregătește o nouă lege care îi va mări puterile în domeniul politicii externe, în detrimentul guvernului. Această lege, scrie cotidianul bosniac, va fi „un alt pas spre oficializarea rolului președintelui sârb dincolo de competențele sale constituționale, uzurpând rolul instituțiilor însărcinate cu politica externă”.
În același timp, Serbia se apropie tot mai mult de Rusia și de China, iar în decembrie 2020, Belgradul votase deja împotriva rezoluției Națiunilor Unite în chestiunea militarizării peninsulei Crimeea.
Polonia: «cu pistolul UE la tâmplă»
Dar până și premierul Poloniei, Mateusz Morawiecki, într-un interviu astăzi cu Financial Times, se plânge și acuză Europa că „ne cere tot felul de lucruri cu un pistol la tâmpla noastră”. Tot Financial Times analizează în detaliu cât de vulnerabile sunt Polonia și Ungaria la presiunea financiară a UE.
Ba chiar, spune Morawiecki în interviul cu Financial Times din această dimineață, lăsându-se dus de retorică: „Ce s-ar întâmpla dacă la Bruxelles Comisia Europeană ar declanșa al Treilea Război Mondial? Ei bine, dacă declanșează un război mondial, noi ne vom apăra cu toate armele pe care le avem la dispoziție.”
În acest timp, fostul președinte georgian (și guvernator al Odessei) Miheil Saakașvili, întemnițat la Tbilisi, a început o grevă a foamei, iar asta încă de la încarcerarea sa pe 1 octombrie și a declarat pentru Le Monde: «Sunt gata să merg până la capăt». Saakașvili, scrie Le Monde, a pierdut deja, potrivit medicului său (lucru însă greu de verificat de către cotidianul francez), între 15 și 21 de kilograme în 21 de zile.
Trump și “online harms”
În sfârșit, cum o scrie într-un editorial săptămânalul duminical britanic The Observer (cel mai vechi ziar de acest tip din lume, apărând fără întrerupere din 1791), aplicația Truth Social pe care o lansează Donald Trump este doar un efect al disperării sale de a nu mai fi permanent în atenție. „Ce soartă mai rea ar putea fi imaginată pentru un narcisist care caută în permanență atenție și aprobare?”, întreabă, retoric, săptămânalul stângii intelectuale londoneze.
„Compania recent creată din spatele aplicației, Trump Media and Technology Group, intenționează să difuzeze ceea ce el numește știri, dezbateri și divertisment „anti-woke”, în direcția americanilor presupuși a fi privați de o presă onestă și imparțială. Astea sunt, desigur, aiureli, venind din gura celui mai nerușinat mincinos (most shameless liar) din istoria modernă a SUA”, scrie The Observer, care continuă:
„Terfelind adevărul așa cum doar Trump poate, Truth Social se va dovedi un mecanism atât fals, cât și antisocial. Este manevra lui Trump pentru a recâștiga terenul pierdut, în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2024. Avem acolo o platformă de propagandă politică menită să amplifice și să exploateze ura, ignoranța și prejudecățile din care se hrănește. Trump este definiția perfectă a ceea ce înseamnă “online harms” (răul și minciunile de pe Internet).”
