Care este miezul divergențelor dintre Kiev și Chișinău în privința exploatării râului Nistru? Ce împiedică părțile să ajungă la un acord privind funcționarea complexului hidroenergetic nistrean, împotmolit de mai mulți ani în negocieri, și la ce soluții este vital nevoită să aspire Republica Moldova, vulnerabilă în fața unor condiții pe care le impune Ucraina? Punctul de vedere al analistului asociat în domeniul energeticii, mediului și resurselor climatice de la Institutul de Politici Publice, Ion Efros.
Europa Liberă: Se consideră că a fost pe moment, cel puțin, depășită criza gazelor, dar o criză care nu pare să aibă finalitate rămâne a fi criza apei. E o problemă care poate să se agraveze și mai mult în următorii ani. Despre ce apă bem și ce apă urmează să consumăm în anii următori este subiectul pe marginea căruia insist astăzi să discutăm mai mult. Se pare că și guvernul are în vizor această problemă, mai cu seamă atunci când discută cu partenerii ucraineni, pentru că din Nistru se alimentează cetățenii Republicii Moldova. A fost și o ședință recent, în luna octombrie. Ce cunoașteți despre ceea ce se discută?
Ion Efros: „Vă mulțumesc pentru invitație și pentru ideea de a aborda acest subiect, care în ultimele luni și în ultimii ani cumva a intrat, așa, într-un con de umbră - subiectul Nistru și ce se întâmplă pe Nistru. De altfel, și ultima ședință a Comisiei nistrene a avut loc tot vreo doi ani și jumătate în urmă, la Kiev. Acum că avem un nou guvern stabil, o nouă majoritate parlamentară și există mai multă predictibilitate, s-a decis și organizarea celei de-a treia ședințe a Comisiei nistrene, care este un organ tehnic de discutare și încercare de rezolvare a problemelor și presiunilor care există pe Nistru, dar există și aceste negocieri despre care ați menționat Dvs., care au loc la un nivel mai înalt, la un nivel politic și care la fel în ultimii doi-trei ani ședințe pe acest subiect nu au prea avut loc, dar cel mai probabil vor avea loc în săptămânile sau în perioada următoare.”
Europa Liberă: De ce a apărut această dispută între două state - Republica Moldova și Ucraina -, pentru că, dacă e să ne amintim despre declarațiile pe care le făcuse președinta Maia Sandu, acest subiect se discută inclusiv la Bruxelles?
Ambele țări au anumite interese și ceva de spus legat de Nistru...
Ion Efros: „Pentru Republica Moldova, problema Nistrului de mult timp nu mai este doar o problemă de securitate ecologică, dar se transformă încet-încet într-o problemă de securitate națională, de securitate alimentară, de securitate economică. Pentru Ucraina este o chestiune de securitate energetică, adică ambele țări au anumite interese și ceva de spus legat de acest Nistru nu de un an, negocierile se desfășoară din 2008, doar că ce am observat în ultimii ani e că starea Nistrului pe anumiți parametri, de fapt, degradează. Și atunci este normal ca această problemă să fie discutată în diferite formate – tehnic, politic, la nivel național, bilateral și chiar multilateral. Și iată, ceea ce se discută în cadrul Comisiei nistrene este o platformă foarte bună în care se discută pe mai multe subiecte și, odată clarificate aceste subiecte de ordin tehnic, intuiția mea este că partea ucraineană va forța și semnarea acestui acord politic de care se vorbește de foarte mulți ani, vorbim de acest nod hidroenergetic nistrean.
Și iată la această ultimă ședință a Comisiei nistrene, din 28-29 octombrie, una din mizele principale a fost aprobarea unor reguli tehnice de funcționare a acestui complex hidroenergetic. Aceste reguli trebuie să existe, pentru că ultima versiune a acestor reguli este din 1987, or de atunci mult s-a construit și s-a extins acest complex, prin urmare, ele necesitau o actualizare. Deci, o primă versiune actualizată a fost trimisă Guvernului Republicii Moldova în 2017 de care guvernul, din câte cunosc, s-a pregătit și aștepta ca această Comisie nistreană să discute conținutul acestor reguli, însă, cumva surprinzător, partea ucraineană cu câteva zile înainte de această ședință a Comisiei nistrene a trimis un nou regulament, practic cu 4-5 zile înainte de ședință, or acesta este un timp prea limitat pentru a analiza complexitatea unui document tehnic de cel puțin 50 de pagini. Și atunci, în cadrul acestei ședințe s-a decis ca partea moldovenească să vină până astăzi, până pe 1 decembrie, cu un răspuns și cu comentarii, cu viziunea Republicii Moldova pe marginea acestor reguli. Eu am văzut aceste reguli și aș avea câteva remarci pe marginea lor. În primul rând, s-a procedat neelegant cu trimiterea acestor reguli într-o perioadă foarte scurtă, mai departe, chiar dacă s-au dat 4 săptămâni de analiză pentru Guvernul Republicii Moldova, aceste reguli ar trebui să fie însoțite și de datele de intrare, adică ce stă la baza acestor reguli tehnice.
Partea ucraineană a sabotat această idee de fiecare dată și nu a livrat documentația...
Mai exact – ar trebui să fie proiectul tehnic de construcție a acestor hidrocentrale elaborat încă în anii ‘80, asupra căruia Guvernul Republicii Moldova a avut numeroase solicitări către partea ucraineană, dar au sabotat această idee de fiecare dată și nu au livrat această documentație, plus actualizările pe marginea acestei documentații tehnice și de mediu, plus construcțiile care s-au făcut și care continuă, după cum am văzut săptămânile trecute, în continuare și fără ca partea moldovenească să fie informată. Cu alte cuvinte, ca să explic pe scurt partea asta, este ca și cum eu, Dvs. sau cameramanul din această sală s-ar duce la un doctor și ar solicita să i se pună un diagnostic fără ca acest doctor să aibă acces la analizele acestui pacient, la anamneza sa, la istoria sa medicală. Păi, iată acest regulament tehnic asta este, un fel de...”
Europa Liberă: Spuneți, vă rog, pe înțelesul tuturor, ce vrea partea ucraineană, până unde ajunge dorința celor de la Kiev și ce ar trebui să întreprindă autoritățile Republicii Moldova?
Ion Efros: „Deci, partea ucraineană vrea, teoretic, consultarea acestor reguli cu partea moldovenească, ca și cum partea moldovenească să-și dea acordul și intuiesc că pasul logic următor este să forțeze semnarea acordului politic. De ce? Pentru că din moment ce te-ai clarificat cu partea tehnică, argumentul logic este că nu mai avem nicio barieră să trecem și la partea legală, juridică, să semnăm acest acord și să mergem mai departe.”
Europa Liberă: Ce prevede acest acord?
Este vorba despre darea în arendă a unei părți din teritoriul Republicii Moldova din zona Naslavcea...
Ion Efros: „Este în principal acordarea sau darea în arendă a unei părți din teritoriul Republicii Moldova din zona Naslavcea, vreo 19 hectare, astfel încât partea ucraineană să-și poată duce la bun sfârșit acest complex format din 3 mari hidrocentrale, iar a treia care încă nu este finalizată, pentru a putea funcționa la capacitate maximă cu 7 turbine, are nevoie de această bucată de teren pentru a consolida malul și pentru a ridica nivelul apei în unul din aceste bazine de retenție care trece și pe teritoriul Republicii Moldova cu vreo 7-8 metri, astfel încât ultima lor centrală să poată funcția în deplinătate.”
Europa Liberă: Dvs. cunoașteți și argumentul părții ucrainene, ei spun că îngrijorările care vin din partea autorităților, responsabililor Republicii Moldova nu ar putea să fie suficient de argumentate, pentru că și populația ucraineană, cea din zona regiunii Odesa se alimentează cu apă tot din Nistru.
Ion Efros: „Eu am mers doar la ședințele Comisiei nistrene, care este un organ tehnic și am participat mai mult din partea societății civile sau ca manager al unui proiect de asistență pe Nistru. În cazul acestor discuții din cadrul Comisiei nistrene evident că s-au discutat pe toate părțile și aceste reguli, și miza acestui complex hidroenergetic. Într-adevăr, partea ucraineană încearcă să comunice acest mesaj și la nivel internațional că și Ucraina este, de fapt, interesată în păstrarea ecosistemelor râului Nistru și accesului la apă, pentru că avem orașul Odesa. Eu cred că ucrainenii sau partea ucraineană demult a identificat surse alternative pentru orașul Odesa, inclusiv râurile lor interne, cum ar fi Bugul, inclusiv pânzele de apă freatică și de mare adâncime și cred că la un moment dat chiar discutau și opțiunea unei centrale de desalinizare.
Ei, probabil, au făcut niște calcule și au decis că pentru ei mai importantă este partea energetică și mai puțin importantă partea care ține de ecosisteme și de menținerea în viață a Nistrului, dar comparativ cu energia pe care ei vor s-o genereze, care pretind că este o energie curată, regenerabilă și iată se pare că merg înainte cu aceste planuri, indiferent de guvernele și de președinții care se schimbă la Kiev, pentru că este și o zicală, care vine de la americani: guvernele și președinții se schimbă, interesele rămân.”
Europa Liberă: Dar cum ar trebui să se apere autoritățile Republicii Moldova la aceste discuții pe care le poartă cu partea ucraineană?
Ion Efros: „Evident că partea moldovenească a avut o poziție rezonabilă, solicitând de mai multe ori ca partea ucraineană, care este operator și dezvoltator al acestui nod hidroenergetic, să facă studii de impact. Deci, un astfel de studiu de impact inițial a existat, chiar și în perioada sovietică, oricât de, să spunem așa, mai puțin preocupat de partea ecologică a fost acel regim sovietic, orice proiect de dimensiunile acestui nod hidroenergetic avea un așa-numit «авось» în rusă, echivalentul unui impact de mediu. Partea moldovenească de nenumărate ori a solicitat această documentație de mediu, plus documentația tehnică, dar a solicitat și petrecerea unor studii de impact repetate, pentru că această infrastructură a fost inițiată acum mai mult de 40 de ani și, de altfel, legislația internațională, la care atât Republica Moldova, cât și Ucraina sunt părți, atunci când există suspiciuni rezonabile că această infrastructură poate produce efecte dramatice sau poate avea consecințe mari, astfel de studii de impact pot fi solicitate la fiecare 5 sau 10 ani.
Această infrastructură a fost inițiată acum mai mult de 40 de ani...
Și partea moldovenească a solicitat acest lucru părții ucrainene, guvernul ucrainean, din câte cunosc, nu a produs aceste studii de impact și atunci partea moldovenească a încercat prin resurse proprii sau prin niște proiecte internaționale să solicite expertiză. Au fost vreo 3 analize, care au încercat să elucideze cumva care sunt impactele pe termen scurt, mediu și lung a acestei infrastructuri hidrotehnice, din păcate, una din aceste analize nu a deschis parantezele până la capăt. Este vorba de un proiect al OSCE-ului petrecut între anii 2017-2020, iar altele două studii, unul format dintr-un consorțiu de vreo 4 instituții academice din Republica Moldova, Ucraina și România cred că a fost sabotat, nu mă tem de acest cuvânt, pentru că n-au avut acces la tot setul de date necesare...”
Europa Liberă: Sabotat de cine?
Ion Efros: „De către partea ucraineană, evident, pentru că grosul datelor este deținut de ei. Și un al treilea studiu, implementat de PNUD cu suportul Guvernului Suediei, a avut parte de aceeași soartă, adică a făcut tot posibilul să facă rost de cea mai bună expertiză și date, dar o bună parte din aceste date nu au fost livrate de partea ucraineană. Respectiv, anticipez întrebarea Dvs. legată de dna Sandu și de începutul acestui an. Prima vizită pe care dna președintă a avut-o în afara țării a fost la Kiev și, dacă țineți minte, în unul din punctele-cheie comunicate ca rezultat al acestei vizite, dumneaei a specificat că va cere un studiu de impact mai detaliat...”
Europa Liberă: De asta am și spus la început că această dispută a ajuns până la Bruxelles, unde se cere, într-un fel, acordarea asistenței pentru efectuarea unui studiu care să spună foarte clar ce se întâmplă.
Ion Efros: „Exact. De fapt, să acopere golurile care nu au fost acoperite sau umplute de analizele precedente, ceea ce este foarte firesc, rezonabil și logic și sperăm că anume cursul acesta al evenimentelor și al lucrurilor se va desfășura în continuare.”
Europa Liberă: Deci, insistența părții ucrainene ca să construiască, ei vor să construiască mai multe?
Ion Efros: „Da, ei vor să finalizeze acest complex hidroenergetic. Acum, la ultima hidrocentrală, care se numește Centrala de acumulare prin pompaj și care este cea mai mare, din 7 turbine planificate au instalate doar 4. Deci, ei vor să ducă la bun sfârșit această infrastructură, dar nu o pot face fără elementele pe care le-am descris anterior – închiriere de teritoriu, consolidare de mal și ridicare de nivel în lac.”
Europa Liberă: Și dacă Republica Moldova se împotrivește, ar putea să fie afectată cooperarea moldo-ucraineană?
Ion Efros: „Partea moldovenească nu a scos și eu îi înțeleg cumva pe funcționari și negociatori că nu vor să scoată la suprafață și sunt cumva și limitați de mandat să spună toată complexitatea acestui dosar...”
Europa Liberă: Dar Dvs. cum ați descrie toată complexitatea acestui dosar?
Eu cred că partea moldovenească este șantajată...
Ion Efros: „Eu cred că partea moldovenească este șantajată, chiar dacă nu recunoaște acest lucru. Și am avut recent, iată, această criză a gazelor și vă dați seama că, dacă ar fi ieșit cineva să spună că partea ucraineană condiționează o mai bună cooperare pe Nistru de eventuala furnizare de gaze de pe piața ucraineană sau din depozitele lor, asta ar fi fost o declarație suicidală.”
Europa Liberă: Chiar până aici putea să se ajungă?
Ion Efros: „Cu siguranță! Condiționări din partea ucraineană au fost mai multe în ultimii ani, inclusiv au condiționat avansarea sau de cooperare pe partea transnistreană și mă refer la aceste posturi vamale mixte similare celui de la Palanca, care a fost deschis câțiva ani în urmă. Ei au zis: „Deschidem mai multe posturi cu condiția că sunteți mai cooperanți pe problema Nistrului”. Or, și din punctul meu de vedere, dar și al multor altor activiști, cercetători, experți, juriști este puțin cinică această abordare, condiționarea de cooperare pe problema transnistreană, și nu doar pe problema transnistreană de avansarea pe problema Nistrului, pentru că haideți să ne amintim de un simplu lucru: aceste posturi vamale mixte, unde cooperarea moldo-ucraineană s-a activizat în special după 2014, după situația, să spunem, gravă din Ucraina, deci solicitarea Republicii Moldova nu a fost din 2014, ea datează de zeci de ani, de prin anii ‘90 și partea ucraineană a sabotat de fiecare dată această idee, până a înțeles că acest lucru este în dezavantajul lor. Pe urmă, nu mă tem să zic de lucrul acesta, să nu uităm și rolul Ucrainei în conflictul transnistrean, anul 1992...”
Europa Liberă: Chestiunea asta, da, s-a discutat mult că atunci partea ucraineană era de partea Federației Ruse. Haideți să vorbim totuși despre calitatea apei, am promis să le spunem urmăritorilor ce apă consumăm și ce apă urmează să consumăm. Republica Moldova în ultimii ani este grav afectată de secetă.
Ion Efros: „Da.”
Europa Liberă: Și acest lucru va da bătăi de cap guvernanților, nu?
Ion Efros: „Toate presiunile care există pe Nistru, inclusiv aceste hidrocentrale, inclusiv situația cu defrișarea ilegală a pădurilor, inclusiv bararea, diguirea Nistrului, dar și aspectele legate de schimbări microclimatice, adică schimbări pe care le produc înseși aceste rezervoare de acumulare vor exacerba aceste efecte ale secetei. Să nu uităm că Republica Moldova, conform unor modelări climatice, este una dintre cele mai expuse țări la secetă. Iată în condițiile în care 33 la sută practic din populația activă a țării este implicată în sectorul agricol, în condițiile în care și secetele, dar și inundațiile vor avea o prezență mult mai mare și în condițiile în care regimul de operare a acestor hidrocentrale nu va fi clarificat și nu va fi adus în regulă, pentru că până în prezent există date de monitorizare care arată că noi nu avem pe parcursul anului și chiar pe parcursul zilei, să spunem așa, un debit și un nivel al apei în Nistru în aval de a doua hidrocentrală ucraineană care trece pe teritoriul Moldovei stabil. Deci, regulamentul acesta tehnic de care vorbeam la începutul emisiunii, regulile vechi spun că timp de 24 de ore nivelul apei în Nistru nu trebuie să fluctueze mai mult de 20 de centimetri, datele Serviciului Hidrometeorologic din Moldova arată pe anumiți ani că aceste fluctuații intrazilnice sunt de 40 de centimetri, iar în unele cazuri – chiar și de 1 metru și jumătate, adică depășesc de 7 ori norma acceptată în regulamentul tehnic. Ei, chestia asta era cu instalarea primei turbine în 2012-2013 sau a doua turbină de la această centrală prin pompaj, când vor fi instalate toate 7, vă dați seama că s-ar putea să vorbim de fluctuații intrazilnice nu de zeci de centimetri, dar de metri chiar. Prin urmare, preocuparea părții moldovenești de ceea ce se întâmplă mai departe cu Nistrul, cu regimul de operare al acestei hidrocentrale și în ce măsură el poate amplifica efectele secetelor și inundațiilor este rezonabilă.”
Când vor fi instalate toate 7 turbine, s-ar putea să vorbim de fluctuații intrazilnice nu de zeci de centimetri, dar de metri chiar...
Europa Liberă: Dar dacă totuși Republica Moldova e afectată de criza apei, ea cum se descurcă, dacă apar aceste probleme pe Nistru?
Ion Efros: „Teoretic, în acest regulament ar trebui să fie fixat debitul minim de apă pe care partea ucraineană să-l asigure, dar noi ne dăm bine seama că există ani cu diferită probabilitate de precipitații, respectiv ar trebui să fie niște reguli clare care există – de ce debit avem nevoie pe perioade de secetă, pe perioade de condiții hidrologice normale și pe perioade de condiții hidrologice, să spunem așa, peste măsură sau când avem prea multe precipitații. Partea moldovenească la ultima ședință a Comisiei nistrene a prezentat un studiu din punctul meu de vedere bine argumentat, în care a solicitat un debit de 110-100 de metri cubi pe secundă în partea mai secetoasă a anului și între 120, 130 de metri cubi pe restul lunilor anului, când nu se atestă deficit de apă.”
Europa Liberă: Dar ziceam că șefa statului contează pe suportul din partea Uniunii Europene pentru a fi alocate finanțe, inclusiv pentru ca să fie duse la bun sfârșit acele studii despre care ați spus Dvs. că e nevoie ca să poată fi argumentat bine părții ucrainene ce urmează.
Ion Efros: „Da, și eu aș zice chiar mai mult decât atât, că suportul pe problema Nistrului nu ar trebui să se rezume doar la un studiu mai detaliat făcut de Comisia Europeană, problema Nistrului în general trebuie internaționalizată, la fel cum a fost și problema transnistreană, pentru că noi într-un context bilateral suntem foarte vulnerabili și la șantaj, și la șicanări, și la manipulări, și la multe alte componente mai puțin elegante de care partea ucraineană, fiind stat în aval de această hidrocentrală și care dictează, de fapt, debitul pe Nistru, a știut să profite și știe să profite în continuare, inclusiv prin campania informațională și mediatică pe care o are la nivel de Bruxelles sub argumentul că: 1) „suntem o țară în stare de război, cu o parte din stat ocupat”; 2) „suntem o țară care încercăm să decarbonizăm sistemul energetic care este dominat de termocentrale pe cărbune”; 3) „încercăm să facem sistemul energetic mai verde prin așa-zisa energie regenerabilă a hidrocentralelor” și mai este și un al 4-lea element, de ordin tehnic, ei la fel ca și Republica Moldova vor să adere la ENTSO-E. ENTSO-E este o organizație europeană a operatorilor sistemelor de transport.”
Europa Liberă: Bine, dar aceste 4 argumente, pe care insistă partea ucraineană, ele par a fi destul de credibile?
Ion Efros: „Ele sunt credibile, dar dacă am face o comparație sau un clasament, sau un ranking, cum zic americanii, între ce este mai important – securitatea energetică a unui stat sau securitatea națională, securitatea economică, securitatea alimentară a unui alt stat care este în aval, eu aș zice că solicitările Republicii Moldova sunt mult mai justificate. Și cum spuneam la început, e deja chestiune de securitate națională și chiar regională. Ca să anticip puțin întrebarea Dvs. – la ce ar putea duce asta? –, haideți să ne uităm ce se întâmplă la câteva mii de kilometri depărtare mai spre Est, spre Lacul Aral, care a fost o mare închisă acum 5-6 decenii, cu un ecosistem foarte bogat, care acum nu mai există. Este o mare care practic s-a prefăcut într-un pustiu, pentru că resursele de apă au fost gestionate necorespunzător, adică factorul antropic a fost, de fapt, cel care a cauzat dispariția lacului.”
Europa Liberă: Ei bine, acum comparația nu e cea mai fericită, dacă o faceți cu râul Nistru și ce pierde Republica Moldova.
Ion Efros: „Știți, în condițiile schimbărilor climatice și ale modului cum este operată această hidrocentrală, poate nu am ajunge la secarea totală a Nistrului, dar la transformarea lui într-o mlaștină, într-o apă stătută, care își pierde din caracteristicile unui râu care are viteză și alte elemente, un ecosistem bogat în pește, în biodiversitate, noi putem să ajungem la un astfel de nivel, la un râu efectiv distrus.”
Europa Liberă: Și ce apă va bea populația Republicii Moldova?
Dacă vom avea mai puțină apă în Nistru, s-ar putea să avem mai puțină apă și în rezervele strategice de apă freatică și apă de mare adâncime...
Ion Efros: „Eu nici nu vreau să mă gândesc la alternative. Spre deosebire de gaz natural, de petrol care au substitute, apa nu are substitute. Noi la nivel de stat am impresia că nici măcar nu știm care este resursa de apă din pânzele freatice și subterane, dacă ne-am gândi că asta ar putea fi o alternativă pentru apa de suprafață a Nistrului, or cu apa asta de adâncime sunt câteva probleme. Prima pe care deja am menționat-o – nu știm cantitatea; a doua este calitatea ei, este apă puternic mineralizată și atunci când o folosești în agricultură, ea de fapt distruge solul. Efectiv scoți una din resursele care i-a mai rămas Republicii Moldova din circuitul economic și, cel puțin, oamenii de știință spun că este o legătură directă între apele de suprafață și apele subterane, după acest principiu al vaselor comunicante, când este apă mai multă în Nistru, se umplu și aceste rezervoare subterane, când este apă mai puțină, ele dispar. Respectiv, concluzia pe care am putea s-o tragem este că, dacă vom avea mai puțină apă în Nistru, s-ar putea să avem mai puțină apă și în aceste rezerve strategice de apă freatică și apă de mare adâncime. Adică, eu nu aș miza ca alternativă pentru Republica Moldova pe pânze freatice, pe centrale de desalinizare, cum se întâmplă în alte țări, pentru că nu avem nici bani și n-avem nici accesul la mare pentru astfel de volum mare de apă, iar proiecte de genul interconectării cu aqueducte din România mi se par de ordinul unor fantasmagorii.”
Europa Liberă: Aici am vrut să ajungem. Totuși poate se încearcă și alternativă de pe râul Prut?
Ion Efros: „Prutul este un râu mult mai mic, de multe ori mai mic decât Nistrul. Din Prut nici măcar un oraș ca Iașiul sau orașe mai mici nu se alimentează și Prutul la fel este afectat de schimbări climatice. Pe lângă apa necesară consumului potabil, apă în Nistru este necesară și pentru ecosisteme, pentru a menține viața în acest râu.”
Europa Liberă: Dle Efros, și totuși, pentru că disputa asta nu se încheie mâine între Republica Moldova și Ucraina, dacă ar fi să sugerați câteva sfaturi pentru cei care guvernează Republica Moldova, pe care le-ați scoate în prim-plan?
Ion Efros: „În primul rând să nu ne temem să folosim platformele internaționale, gen cum au fost COP26 sau acest summit de la Glasgow al schimbărilor climatice și să spunem clar că, pe lângă problema legată de despădurire, una din presiunile majore ale Republicii Moldova în termeni de resurse naturale este accesul la apă sau va fi în anii următori. Și este nevoie de atras o atenție mai mare acestui aspect, inclusiv sprijinul comunității internaționale. Mai departe, un monitoring internațional a ceea ce se întâmplă pe Nistru cu aceste hidrocentrale, cum sunt construite, cum este extins acest complex hidroenergetic și o monitorizare la sânge a acestor debite, pentru că noi în acest moment...”
Europa Liberă: Dar pot autoritățile Republicii Moldova apăsa pe frână acum?
Ion Efros: „Ajung și la acest moment. În acest moment, noi dăm crezare datelor pe care ni le oferă ucrainenii legat de debit, dar efectiv nu putem controla dacă debitul pe care ei pretind că ni-l livrează este debitul real. Pe lângă acest studiu de mediu cu suport european pe care l-am menționat, împădurire masivă. Iată avem programul pe Nistru până în 2035 și în acest program partea moldovenească și-a luat angajamente de împădurire, pentru că este conștientă că aceasta este una din soluțiile de mitigare a efectelor climatice, inclusiv de conservare a resursei de apă, partea ucraineană, din păcate, nu și-a luat niciun angajament. Iată în formatul acesta trilateral cu Uniunea Europeană ar trebui de găsit argumentele astfel încât partea ucraineană să preîntâmpine și să prevină defrișările și să foresteze sau să împădurească această zonă, pentru că pădurea are un rol crucial în conservarea resurselor de apă, funcționează după principiul unui acumulator atunci când sunt ploi abundente și, invers, atunci când sunt secete, injectează ușor în pânzele de apă de suprafață aceste ape stocate. Deci, în condițiile în care 80 la sută din volumul de apă care vine pe Nistru pe teritoriul Republicii Moldova se formează în Carpații ucraineni, împădurirea este cuvântul-cheie. Și o a patra recomandare, evident, ține de bunele practici și legislația internațională. Noi avem un Acord de Asociere la fel ca și guvernul ucrainean foarte bun...”
Europa Liberă: Asociere cu Uniunea Europeană?
Ion Efros: „Exact. Din păcate, atât în drafturile care au ieșit în spațiul public legate de acest acord pe hidrocentrale, cât și în Programul de acțiuni strategice pe Nistru până în 2035 nu se face nicio trimitere la aceste acorduri și acolo sunt o serie de câteva, mai bine de 10 directive care protejează interesele tuturor consumatorilor de apă – și din Ucraina, și din Republica Moldova, interesele ecosistemelor și interesele celor care folosesc apa în scopuri economice. Iată ar trebui să ne ținem, nu știu, cu mâinile strânse de aceste acorduri, inclusiv să invităm Comisia Europeană sau Uniunea Europeană, pentru că cu ei am negociat, să ne monitorizeze cum ele se implementează. Din punctul meu de vedere, nu doar pentru Ministerul Mediului, în general pentru guvern acest Acord de Asociere ar trebui să fie ca o Biblie și aceste directive să fie periodic citite, pentru că am impresia că s-a cam uitat de ele.”
Aceste directive trebuie să fie periodic citite, pentru că am impresia că s-a cam uitat de ele...
Europa Liberă: Cel mai probabil, acest subiect va rămâne încă în actualitate, contează foarte mult și cum vor negocia cele două părți ca să găsească un compromis, cel mai probabil vor trebui să apeleze și la un mediator, mediatorul Dvs. ați sugerat că ar putea să fie Comisia Europeană, Uniunea Europeană. Lăsăm subiectul deschis, pentru că la el se va reveni.
Ion Efros: „Vă mulțumesc, în primul rând, că l-ați ridicat și, într-adevăr, rămâne un subiect deschis. Cred că ar trebui de discutat și pe alte subiecte, inclusiv acest program care e până în 2035, care cred că ar necesita o emisiune separată.”
Europa Liberă: Programul interguvernamental moldo-ucrainean de acțiuni strategice pe Nistru până în anul 2035, așa se numește documentul.
Ion Efros: „Da.”
Europa Liberă: Mulțumim! Punem punct aici, dar o să revenim și noi la această temă, pentru că ea, așa cum am spus, rămâne destul de actuală.
Ion Efros: „Mulțumesc, cu mare drag!”
