«Începuturile promițătoare ale parchetului european», este titlul unuia din principalele articole din această dimineață în Le Monde, care face elogiile instituției conduse de Laura Codruța Kövesi: „La un an de la înființare, această nouă structură de anchetă a UE a declanșat numeroase investigații și a permis arestarea preventivă a unei foste ministre croate pentru deturnare de fonduri europene.”
Dar nu doar asta. Le Monde, în numărul său cu data de astăzi, oferă o lungă serie de alte exemple mai mult decât promițătoare: astfel, pe 22 noiembrie 2021, fostul primar al unui orășel din estul Slovaciei a fost condamnat la trei ani de închisoare și o interdicție de cinci ani a ocupării unei funcții publice pentru tentativă de deturnare de fonduri europene. Sumele implicate erau mici – 93.000 de euro, și nici măcar debursate, pentru că actele false au fost depistate la timp –, iar cazul a fost foarte simplu: fostul primar a pledat vinovat.
„Dar odată cu această condamnare, ale cărei detalii, precum identitatea condamnatului, nu pot fi încă dezvăluite, potrivit dreptului slovac, Parchetul European a dovedit că se află în sfârșit pe picioare. „A fost un caz foarte simplu, dar cred că vom avea dosare mult mai complexe care vor fi trimise în instanță din 2022 încolo”, a declarat Juraj Novocky, procurorul slovac din cadrul acestei instituții, parchetul UE, care își propune să elimine frauda transfrontalieră în materie de TVA și fonduri europene în cele douăzeci și două de țări UE membre ale instituției. De exemplu, parchetul investighează în prezent suspiciuni de corupție într-un proiect de securitate cibernetică în valoare de 50 de milioane euro, finanțat de UE. O investigație care privește în mod direct precedentul guvern slovac.”
Cât despre fosta ministră croată a fondurilor europene, Gabrijela Zalac, în vârstă de 42 de ani, ea este primul politician membru al unui guvern care a fost plasat în arest preventiv de către Parchetul European pentru suprafacturarea unui program informatic plătit de ministerul său din fondurile UE. Membră a HDZ, partidul conservator aflat la putere, ea se afla încă în închisoare la sfârșitul lunii decembrie „Am semnalat acest caz în urmă cu doi ani și nu s-a întâmplat nimic”, spune Andrej Dimitrijevic, pe site-ul ziarului croat Telegram. „Justiția croată avea toate elementele, dar nu a făcut nimic”, spune el, convins acum că „parchetul european va putea scoate la lumină cazuri de corupție acoperite de justiția din Croația”. Această arestare a stârnit o controversă aprinsă în Croația cu privire la inacțiunea sistemului de justiție local și a forțat guvernul croat și procurorii să se justifice – cu mare greu. „Cazul Zalac” a devenit primul simbol al schimbărilor generate de Parchetul European.
Dură și cu cei puternici
Scrie Le Monde: « Înconjurată de câte un procuror din fiecare țară membră a Parchetului, care la rândul lor sunt asistați de câte doi procurori din capitalele naționale, Kövesi, această adevărată starnațională a luptei anticorupție din țara ei de origine și fostă jucătoare de baschet, aplică la nivel european metodele pentru care este cunoscută în România. Vin mai întâi statisticile impresionante: potrivit ei, la începutul lunii decembrie parchetul european examinase deja 2.500 rapoarte și a deschis 500 de anchete penale pentru sume care cumulate se ridică la 5 miliarde de euro din bugetul european.
Apoi, ea se arată neînfricată chiar și cu cei mai puternici. Călătorind la începutul lunii decembrie la Ljubljana, capitala Sloveniei, Kövesi a avertizat guvernul premierului naționalist, Janez Janša, care a încercat să blocheze demararea acțiunilor sale, blocând timp de câteva luni numirea procurorilor naționali care trebuiau să o asiste: „Nu m-am născut ieri, am trăit deja tot felul de atacuri, intimidări și trucuri pentru a accepta reducerea independenței sistemului judiciar”, a spus ea în fața camerelor, înainte de a saluta „curajul și determinarea magistraților sloveni”. După o lungă confruntare, în cele din urmă Janša i-a numit, la începutul lunii decembrie, pe cei doi procurori aleși de magistrații sloveni.
Continuă Le Monde: «Odată cu această numire, Parchetul European este complet și poate acționa în sfârșit cu toți cei douăzeci și doi de membri ai săi. Deși „super-procuror al Europei”, Kövesi nu va putea totuși ancheta în țara în care corupția și declinul statului de drept sunt cel mai strâns legate: Ungaria. La fel ca autoritățile poloneze, premierul naționalist maghiar, Viktor Orbán, ale cărui multe rude s-au îmbogățit în condiții dubioase în ultimii ani grație fondurilor europene, refuză categoric să facă parte din această instituție a justiției europene. Nici Danemarca, Irlanda și Suedia nu participă.»
Într-un interviu cu Neue Zürcher Zeitung Kövesi a afirmat că « nicio țară europeană nu este curată» și că «nu există mai multă corupție în Europa de Est decât în cea de Vest».
Ascultă „Dicționar european”, rubrică semnată de Dan Alexe, în fiecare vineri:
Transnistria: «undeva între Ucraina și Moldova, la umbra Rusiei»
«Transnistria, rămășițele unui conflict înghețat»: revista de studii politice, culturale și geo-politice Le Monde Diplomatique (care nu are nimic de-a face cu cotidianul Le Monde) oferă, în primul său număr pe anul acesta, pentru luna ianuarie 2022, un articol pe o pagină întreagă, ilustrat cu o hartă complexă, despre «acest teritoriu situat undeva între Ucraina și Moldova, la umbra Rusiei».
Scrie Le Monde Diplo: «Președintele Transnistriei a recâștigat fără nici o surpriză alegerile din 12 decembrie. In această regiune separatistă pro-rusă din Moldova, oamenii nu se mai lasă entuziasmați de politică. Începând cu cei tineri, sătui să trăiască într-un stat nerecunoscut. Cât despre autorități, ele propovăduiesc independența și o viziune multiculturală a națiunii moldovene, aliniată pe moștenirea sovietică.»
Revista trece în revistă faptul că situația s-a modificat radical din toamna trecută, când Maia Sandu a devenit președintă și a cerut deîndată retragerea trupelor ruse din Transnistria. Pe deasupra, regimul de la Tiraspol este prins între Moldova și Ucraina, care, ambele, sunt cu totul întoarse spre UE și SUA. Ucraina, care are la rândul său regiunile secesioniste din est și Crimeea ocupată de Rusia sprijină întru totul Moldova în eforturile sale de recuperare a Transnistriei. „De altfel, de la 1 septembrie Ucraina a interzis intrarea pe teritoriul său a vehiculelor cu plăci de înmatriculare din Transnistria”, scrie Le Monde Diplomatique.
Revista face o remarcă interesantă, rară pentru o publicație occidentală: în Transnistria, doar persoanele în vârstă doresc o unire cu Rusia. Populația regiunii a scăzut de la 706.000 în 1990 la 450.000, în general prin plecarea în străinătate. Apoi, printre tinerii rămași, mulți ar dori o revenire în sânul Moldovei, cu un stat precum Găgăuzia: Conchide Le Monde Diplomatique: „O generație întreagă a crescut fără amintirea conflictului militar din 1992, la care nu a fost martoră, astfel încât entuziasmul victoriei de atunci s-a tocit simțitor.”
Pe frontul pandemiei
Pe frontul pandemiei, cotidianul Libération în principalul dosar al numărului său de astăzi, analizează descurajarea și oboseala generalizate după – în curând – doi ani de măsuri de izolare.
La rândul său, la Londra, The Guardian, care menține un Live Blog în care rezumă evoluția măsurilor pe întreaga planetă, vorbește despre un adevărat tsunami de infecții cu Omicron.
Tot The Guardian prezintă și lista țărilor în care până și școlarii trebuie să poarte măști în clasă. Cum o scrie Politico, la Bruxelles, Europa a redevenit epicentrul mondial al pandemiei, cu 4,9 milioane de noi cazuri de infecții pe continent în săptămâna de până la 1 ianuarie (cum și AFP relatează).
În același registru, presa franceză mai prezintă și moartea, la câteva zile distanță, a gemenilor Bogdanoff, celebri futurologi și vedete de televiziune cu pretenții științifice, despre care aflăm că tocmai au decedat unul după altul într-un timp record, aflați amândoi în stare de reanimare, după ce căpătaseră Covid pentru că erau nevaccinați.
Dar anul 2021 a mai văzut și o epidemie de un alt tip: o «epidemie» de lovituri de stat, cum o scrie The Washington Post, care le trece în revistă: Sudan, Myanmar, Niger, Mali, Guineea, Ciad, iar ieri în Haiti.
Fantasmele noastre confesionale despre creștinii din Orient
În sfârșit, în ultimul său număr, săptămânalul francez satirico-politic Charlie Hebdo, analizează (doar în ediția pe hârtie) «Fantasmele noastre confesionale despre creștinii din Orient». Charlie Hebdo pune față în față două atitudini occidentale la fel de false și neadecvate cu realitatea în legătură cu situația creștinilor din Orientul Apropiat. Pe de o parte, atitudinea angelică a unei anume stângi intelectuale care neagă realitatea oricărei persecuții a creștinilor. Charlie amintește persecuția evidentă și deseori violentă a creștinilor copți din Egipt, pentru a da un singur exemplu.
Pe de altă parte, după ce mai toți candidații dreptei, de toate nuanțele, la alegerile prezidențiale franceze din primăvara aceasta, de la Éric Zemmour la Valérie Pécresse, au mers în pelerinaj la Erevan, pentru a beneficia de voturile masivei comunități armene din Franța, cu toții pretinzând că iau partea creștinismului armean în fața islamului turc, care i-a persecutat atât în trecut, săptămânalul francez amintește că nu a fost vorba, în cazul genocidului armean, de niciun fel de înfruntare civilizațională între islam și creștinism.
Tinerii Turci (Jön Türkler, sau Genç Türkler) erau naționaliști turci care nu se revendicau câtuși de puțin din Islam, iar unii erau atei „și sprijineau un stat laic de tip occidental”.
Este o mare ironie a istoriei că atât Atatürk odinioară, cât și astăzi Erdoğan au persecutat islamul tradițional de tip sufi al Turciei, primul din motive politice de modernism laic impus deseori prin violență, cel de-al doilea, Erdoğan, din motive religioase, anacronice, în numele unei doctrine importate, cea a islamului de tip wahhabi.
Conchide astfel Charlie Hebdo: «Într-o manieră generală, a analiza situația creștinilor levantini doar din perspectiva unui conflict confesional și civilizațional” duce la concluzia extremă și eronată care îi face pe unii să spună „Assad al Siriei este preferabil islamiștilor din Daesh”, când de fapt trebuie să ne descotorosim și de unul și de ceilalți.»
