Tensiunile au fost ridicate în Kazahstan de ani de zile, dar nimeni nu credea că un protest din 2 ianuarie la care au participat câteva zeci de persoane din orașul vestic Janaozen va duce la demonstrații masive la nivel național, la înlăturarea primului-ministru și la violențe, arestări și incendieri de clădiri și la declararea de stare de urgență. Iar acum și la intervenția armata a forțelor din Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) condusă de Moscova care a informat că trupe aeropurtate rusești au fost trimise în Kazahstan, la cererea guvernului de la Nursultan, pentru a ajuta la „stabilizarea” situației, pe fondul protestelor fără precedent care au cuprins țara de mai multe zile.
Dublarea prețurilor la carburanți a fost doar scânteia care a dus declanșarea tensiunilor acumulate după ani de corupție guvernamentală, condiții economice proaste într-o țară bogată în resurse naturale și în absența unor alegeri libere și corecte. Locuitorii Kazahstanului pur și simplu s-au săturat de promisiunile neîndeplinite ale guvernului lor autoritar.
Trupele rusești pleacă spre Kazahstan, în timp ce la Almatî soldații au deschis focul asupra manifestanților
Expertul postului nostru în spațiul Asiei Centrale, Bruce Pannier, reamintește câteva momente esențiale ale perioadei de dinaintea actualelor proteste masive. Astfel, în primăvara anului 2016, câteva mii de persoane au manifestat în Kazahstan împotriva reformelor guvernamentale de privatizare a terenurilor și au fost lansate zvonuri că terenurile vor fi cumpărate de străini, în special chinezi. Dar au fost și alte probleme atunci.
Una dintre cele mai importante cereri de pe lista din ce în ce mai mare a protestatarilor a fost reducerea datoriilor pentru cei care au luat împrumuturi în valută chiar înainte ca guvernul să permită monedei naționale - tenge - să se deprecieze și să piardă jumătate din valoare. La asta s-a adăugat inflația galopantă, iar moneda națională a scăzut de la 182 pentru un dolar american la aproape dublu la sfârșitul anului 2015, afectând aproape fiecare kazah și mărind numărul celor care care au ieșit la proteste în primăvara lui 2016.
Guvernul a retras propunerea de reformă funciară, a colaborat cu băncile pentru a reduce povara deținătorilor de datorii și a crescut salariile și beneficiile sociale.
Dar acele schimbări au abordat doar parțial problemele oamenilor.
În martie 2019, primul și până acum singurul președinte al Kazahstanului, Nursultan Nazarbaiev, a demisionat și a predat conducerea țării prietenului și susținătorul de multă vreme Kasîm-Jomart Tokaiev.
Una dintre primele mișcări ale lui Tokaiev a fost să redenumească capitala, Astana, în Nur-Sultan, în onoarea lui Nazarbaiev. El a numit-o, de asemenea, pe fiica lui Nazarbaiev, Darigha, drept președinte al Senatului, al doilea cel mai înalt post din țară.
Acele mișcări i-au înfuriat pe mulți kazahi care credeau că îndelungata domnie a familiei Nazarbaiev s-a încheiat cu adevărat, și oamenii au protestat și împotriva noului nume al capitalei și a demnității care i-a fost oferită fetei fostului președinte. Nemulțumirea creștea – scrie expertul postului nostru.
Au existat apoi din nou proteste înainte și după alegerile prezidențiale anticipate din 9 iunie 2019, oamenii manifestându-și din nou frustrarea față de schimbarea ”orchestrată ”a conducerii în care cetățenii nu au jucat niciun rol.
Chiar dacă Tokaiev a promis schimbări, Nazarbaiev a rămas forța majoră în politica kazahă în noul său rol puternic de secretar al Consiliului de Securitate.
Poate cel mai important, orice încercare de reformă a lui Tokaiev nu a îndeplinit ceea ce sperau oamenii.
Izbucnirea pandemiei de coronavirus a oferit autorităților un motiv în plus pentru a împiedica oamenii să se adune pentru demonstrații.
Dar proteste au avut loc și înainte și după alegerile din 10 ianuarie 2021 pentru camera inferioară a parlamentului Kazahstanului -- iar rezultatele acestor alegeri nedemocratice au arătat că aceleași partide pro-guvernamentale au intrat în parlament, deoarece partidele de opoziție au fost în mare parte împiedicate să participe .
La frustrarea populației față de acele alegeri nedemocrate se adaugă și faptul că kazahii nici măcar nu pot vota pentru membrii Senatului.
Este important, scrie expertul postului nostru, că în Janaozen, unde au început recentele proteste, oficialii trimiși de guvern au fost disprețuiți de protestatari și, în unele cazuri, alungați de la fața locului.
Aproximativ în același timp, termenul „kettling” a intrat în lexiconul Kazahstanului, poliția folosind din ce în ce mai mult tactica de a înconjura protestatarii și de a nu permite nimănui să intre sau să iasă dintr-o zonă înconjurată din orice motiv – uneori pentru multe ore – într-un efort de a limita protestele.
A fost adoptată și o nouă lege cu privire la mitingurile publice care impunea aprobarea prealabilă din partea autorităților pentru orice adunări și o astfel de aprobare nu a fost aproape niciodată acordată grupurilor care plănuiau să manifeste împotriva politicilor guvernamentale. În schimb, autoritățile au început să efectueze raiduri preventive asupra activiștilor și organizatorilor protestelor anunțate , luând oameni în custodie cu zile înainte de demonstrațiile care erau anunțate și organizate pe rețelele de socializare și ținându-i în arestul poliției sub acuzații false până la încheierea mitingurilor.
Între timp, niciuna dintre problemele socioeconomice de care se plângeau oamenii nu a fost vreodată rezolvată pe deplin. Deși unele beneficii sociale au fost îmbunătățite, oamenii nu au primit tot ceea ce pretindeau.
Prețurile pentru aproape toate produsele au crescut în 2021, declanșând cel mai mare număr de proteste și greve ale lucrătorilor din Kazahstan în mai bine de 20 de ani.
Angajaților care intrau în grevă li se făceau mici concesii dar deseori nu erau mulțumiți și intrau din nou în grevă.
Când Nazarbaiev a demisionat, amintește expertul RFERL au apărut așteptări că această națiune central asiatică va intra într-o nouă eră în care oamenii să aibă un rol mai mare în politică și ca urmare viețile lor se vor îmbunătăți considerabil. Dar trei ani mai târziu, nimic din toate acestea nu s-a întâmplat sub Tokaiev și rezultatul este situația actuală de proteste în masă ale unei populații ajunsa la limita răbdării.
Pentru oameni este greu de acceptat că într-o țară care deține cantități mari de resurse energetice se trăiește atât de greu și au existat din ce în ce mai multe relatări și investigații e despre bogăția incredibilă a familiei și prietenilor lui Nazarbaiev și viețile luxoase pe care le duc.
Mai multe grupuri de opoziție au încercat să înregistreze noi partide politice, toate fără succes.
Era grăitor că în localitatea Janaozen, unde au început recentele proteste, oficialii trimiși de guvern au fost disprețuiți de protestatari și, în unele cazuri, alungați de la fața locului.
Acest lucru s-a întâmplat și în vara lui 2021, când oficiali din două partide pro-guvernamentale s-au întâlnit cu lucrătorii petrolieri aflați în grevă. Ei le-au spus: „Suntem deputații pe care i-ați ales”, la care greviștii au răspuns: „Ați fost numiți în posturile voastre. Poporul nu v-a ales.”
Un astfel de sentiment pare să fi cuprins întreg Kazahstanul, scrie expertul postului nostru.
Cuvintele kazahe „shal ket” sau „lăsați-l pe bătrân” s-au auzit din ce în ce mai mult în ultimii ani în Kazahstan și, dacă la început ele s-au referit în mod special la Nazarbaiev, au ajuns să însemne de fapt întregul sistem rigid de guvernare creat de Nazarbaiev în cei 28 de ani de conducere a țării cu o mina de fier. Chiar dacă nu mai avea titulatura de președinte Nazarbaiev a continuat să fie la cârmă oficial din postura de președinte al Consiliului de Securitate.
Protestele actuale -- de amploare fără precedent în Kazahstan -- sunt o expresie populară a neîncrederii în guvern și în întregul sistem existent.
Și se pare că jumătățile de promisiuni și concesiile parțiale pe care oficialii le fac poporului kazah nu vor funcționa.
