Implicațiile criza din Kazahstan sînt nalizate de Vasile Botnaru în interviul cu analistul politic Igor Boțan, director executiv al Asociației pentru Democrație Participativă (ADEPT).
Europa Liberă: După faza fierbinte a evenimentelor din Kazahstan, se pare că intervine o acalmie. Mai mulți experți califică ceea ce s-a întâmplat în Kazahstan drept lovitură de stat. Ce formulă de tălmăcire aplicați Dvs.? În câteva cuvinte, ce s-a întâmplat în Kazahstan?
Igor Boțan: „În Kazahstan avem o situație care ne arată că regimurile autoritare sunt instabile și aceasta este principala lecție pe care trebuie s-o însușească toți. În aceeași regiune, practic în același oraș, acum 10 ani au avut loc revolte ale cetățenilor care au fost înăbușite cu puterea armelor. Deci, nemulțumirea cetățenilor în mod spontan a izbucnit, dar a provocat schimbări majore la nivelul elitelor, iar aceste elite au intrat într-o luptă, o vedem cu toții. Nu înțelegem unde este Nazarbaiev, de ce tace, nu înțelegem de ce a fost nevoie pentru un conflict intern să fie introduse forțele armate ale acestei Organizații de Securitate Colectivă din spațiul CSI, cu toții înțelegem că revolta acum este îndreptată în lupta clanurilor din Kazahstan.”
Europa Liberă: Deci, nu este vorba de geopolitică, este vorba de confruntarea clanurilor kazahe?
Igor Boțan: „Geopolitica imediat se profilează după ce au înțeles vecinii Kazahstanului că au o oportunitate extraordinară să se folosească de aceste neînțelegeri la nivelul elitelor și de a profita de ele. În privința geopoliticii nu pot exista absolut niciun fel de îndoieli, pentru că din anul 2005 președintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat foarte clar că deplânge destrămarea Uniunii Sovietice, iar în ultimii 15 ani Federația Rusă și președintele Putin au drept sarcină recuperarea teritoriilor pe care consideră că Rusia le-a pierdut pe nedrept. Mai mult decât atât, recucerirea teritoriilor pe care dl Putin consideră că le-a făcut cadouri fostelor republici sovietice.”
Europa Liberă: Haideți să convenim asupra termenilor – Nazarbaiev era un reprezentant al cursului pro-răsăritean, iar Tokaiev ieșea de sub tutela lui Nazarbaiev treptat, încercând să ducă în partea opusă Kazahstanul? Asta este natura conflictului?
Igor Boțan: „Nu cred că asta e natura conflictului. Deci, avem în Kazahstan un regim autoritar care a încercat să folosească toate bogățiile naturale ale acestei țări pentru a se îmbogăți și pentru a-și plasa în pozițiile-cheie membrii acestui clan.”
Europa Liberă: Vă referiți la Nazarbaiev sau la Tokaiev?
Igor Boțan: „La Nazarbaiev, pentru că Tokaiev nu este altcineva decât un reprezentant, hai să spunem așa, al unei branșe mai îndepărtate a clanului, iar sarcina lui Nazarbaiev, care s-a autointitulat „Elbasi” (părinte al națiunii), a fost să jongleze și să facă echilibristică între marile puteri – Rusia, China, Occident ș.a.m.d. Până la o anumită limită, această politică a fost, dacă putem spune așa, de succes, dar acest succes, așa cum spuneam, e bazat pe economia de exploatare a bogățiilor naturale, care aduce venituri de 60% Kazahstanului, dar care implică în viața economică a acestei țări doar 2% din cetățeni. Deci, este o economie bazată pe exportul resurselor și îmbogățirea unui singur clan, toate celelalte rămânând pe dinafară și, evident, clanuri care jinduiesc să fie parte a elitei și să fie luate în considerare.”
Europa Liberă: Experții care cunosc Kazahstanul spun că diferența dintre elita suprabogată care cumpără într-o veselie case prin Europa și sunt cei mai cheltuitori oameni de afaceri în spațiul post-sovietic, deci, diferența între ei și partea săracă a populației este extrem de mare și asta nu poate să nu îi scoată în stradă, dar de aici și până la devastarea aeroportului, până la incendierea sediilor administrațiilor locale e o oareșicare distanță și lumea care caută informații relevante nu putea să nu observe că secții de poliție, depozite de armament au fost cedate cu prea multă ușurință. Reporterii care cu greu au reușit să relateze despre situația din Almatî spuneau că câteva zile, mai exact câteva nopți, nu a existat niciun fel de rezistență din partea autorităților, forțelor de ordine. Voiam să vă întreb dacă nu vi se pare suspectă această dezlănțuire a protestatarilor în formele lor violente, fără să fie împiedicați?
Igor Boțan: „Este foarte suspectă această situație, dar, așa cum spuneam, unde e Nazarbaiev? Din 27 decembrie nimeni nu l-a văzut. În privința faptului că în Almatî organele de forță i-au lăsat pe protestatari să recurgă la violențe, aceste informații sunt ca și cum fundamentate prin faptul că oamenii apropiați lui Nazarbaiev, rudele lui apropiate, cum ar fi vicepreședintele Serviciului secret din Kazahstan, chipurile, ar fi aranjat în mod premeditat această cedare a orașului de către forțele de ordine.”
Europa Liberă: Ceea ce la Kiev s-a numit „titușki”, nu?
Igor Boțan: „S-ar putea numi „titușki”, numai că informațiile care parvin spun că acești oameni ar fi din regiunile din preajma orașului Almatî, unde s-a născut Nazarbaiev și unde pozițiile acestui clan sunt foarte puternice.”
Europa Liberă: Dar s-a întâmplat același lucru ca și în memorabilul aprilie la Chișinău, adică deturnarea mesajului, deturnarea unui protest pașnic spre forme violente, ca să fie, de fapt, compromis, deci prin devastarea aeroportului, vitrinelor, prin transformarea unui protest în ceea ce președintele a numit terorism?
Igor Boțan: „Cred că această versiune este cea corectă, un protest legitim al cetățenilor care sunt sărăciți, iar un clan care se află la putere de 30 de ani, controlează totul în această țară, iată că se manifestă, iar mai departe urmează lucrurile cele mai interesante. De ce a fost nevoie ca Tokaiev să invite forțele din Rusia și din această Organizație de Securitate Colectivă din spațiul CSI?”
Europa Liberă: Cum calificați acest lucru? Unii analiști spun că a fost o greșeală, pentru că în felul acesta o să incite spiritele anti-rusești în Kazahstan, în mediul kazahilor?
Igor Boțan: „În linii mari, sigur că e o greșeală și e o greșeală fatală. Pe de altă parte, Tokaiev nu avea altă soluție, dacă a decis să lupte cu clanul lui Nazarbaiev. Deci, pentru păstrarea puterii în mâinile lui, fiind, de fapt, așa cum spune presa, cum spune mediul academic, care studiază situația din Kazahstan, fiind o marionetă a acestui clan, și-a permis să intre în contradicție cu acest clan, iar pentru a se menține pe linia de plutire, a recurs la acest gest, adresându-se, chipurile, către această Organizație de Securitate Colectivă din spațiul CSI, dar, de fapt, s-a adresat lui Vladimir Putin. Este un fapt extrem de îngrijorător. Ce urmează? Pe data de 11, dacă înțeleg corect, trebuie să se convoace Parlamentul Kazahstanului, unde majoritatea absolută o are partidul lui Nursultan Nazarbaiev, deși președinte formal al partidului este același Tokaiev și Parlamentul Kazahstanului ar trebui să dea o apreciere situației din Kazahstan, să analizeze cauzele acestui protest și violențele care au urmat. Cred că abia atunci vom avea o imagine mult mai clară a ceea ce se întâmplă acum, dar la acest moment cu certitudine putem spune că regimurile autoritare sunt vulnerabile, iar formulele de transmitere a puterii de la un lider autoritar către cei desemnați pentru a prelua și a asigura continuitatea clanului la putere, toată această schemă, această formulă este una cu foarte multe cusururi.”
Europa Liberă: Democrațiile se descurcă mai ușor cu nemulțumirile populației, care sunt inevitabile când se scumpesc gazele, când statul este nevoit să anunțe lockdown și alte motive?
Igor Boțan: „Democrațiile sunt și ele vulnerabile, însă marele avantaj al democrațiilor este acela că permite eliminarea tensiunilor de o manieră graduală, nu aduc lucrurile până la răbufniri de genul răbufnirii pe care am văzut-o în Kazahstan, în Belarus, iar înainte de asta am văzut cum au răbufnit lucrurile în Ucraina, Maidanul, după ce șeful statului ucrainean a decis cu de la sine putere să anuleze un curs politic anunțat și agreat de către cetățenii Ucrainei. Concluzia este pe față, un regim democratic, cu toate vulnerabilitățile la care ne referim, are aceste supape și aceste mecanisme de eliminare a tensiunilor, fie prin alegeri anticipate, fie prin schimbarea elitelor, asigurând totuși o evoluție normală. Iar pentru Kazahstan acum și pentru Tokaiev lucrurile abia încep să se complice.”
