Linkuri accesibilitate

Însemnări de la Berlinala 2022


Urșii Festivalului de la Berlin
Urșii Festivalului de la Berlin
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:50 0:00

Actriţa franceză Isabelle Huppert şi-a contramandat prezenţa la Berlin, unde urma să-i fie decernat marţi un Urs de Aur, pentru întreaga ei activitate cinematografică. Biroul de presă al Festivalului Internaţional de Film a anunţat că actriţa a fost testată pozitiv cu COVID şi va trebui să stea în carantină. Ceremonia decernării a avut loc în absenţa actriţei. De teama de a nu se infecta, a renunţat şi actriţa Hanna Schygulla să vină la Berlin şi nu a fost de faţă la premiera filmului lui François Ozon, „Peter von Kant”. În esenţă, Ozon a actualizat filmul lui Rainer Werner Fassbinder „Amarele lacrimi ale lui Petra von Kant”, din 1972. Schygulla a jucat atît în filmul lui Fassbinder, cît şi în cel al lui Ozon.

Filmele care au fost prezentate în primele zile ale festivalului de la Berlin abordează o arie tematică largă, iar reacţiile sînt împărţite. Multe filme din programul Berlinalei sînt axate pe tematică feministă, altele abordează subiecte istorice, afişează o atitudine evident social-critică sau politică. Pe lîngă aceste creaţii au fost proiectate şi o sumedenie de filme de dragoste sau documentare.

O creaţie de excepţie care a rulat în cadrul competiţiei a fost noul film al austriacului Ulrich Seidel, „Rimini”. Regizorul este cunoscut pentru abordarea unor subiecte delicate şi tabuizate. În centrul filmului „Rimini” se află un cîntăreţ de şlagăre oribile. Cîntăreţul are un caracter tot atît de greţos ca şi cîntecele pe care le interpretează în faţa unui public mic burghez, care oglindeşte starea unei societăţi în derivă. Filmările s-au făcut nu numai în staţiunea italiană Rimini, ci şi în Austria, Germania şi România.

Sorry, tovarășe, Foto: Berlinale
Sorry, tovarășe, Foto: Berlinale

Intenţiile regizoarei Vera Brückner de a filma şi în România au eşuat din cauza pandemiei. În filmul „Sorry, tovarăşe”, Brückner se opreşte asupra trecutului est-german. Un tînăr din vest se îndrăgosteşte de o fată din est. El intenţionează să se mute în Germania răsăriteană şi întră în vizorul securităţii Stasi. Pentru a scăpa de tracasările poliţiei politice, cei doi se decid să fugă, alegînd ruta prin România.

Tot în secţiunea „Perspective – cinematografia germană” a rulat şi filmul de debut al regizoarei Natalia Sinelnikova (născută în 1989 la St. Petersburg), intitulat: „Tot atît de bine putem fi morţi”. Rolul principal în acest film îl joacă actriţa Ioana Iacob, din România. Filmul este o contra-utopie plasată într-un bloc de la marginea unui oraş. Locuitorii reacţionează paranoic şi iraţional după ce dispare un cîine. Căutarea unui prezumtiv vinovat seamănă cu reflexele de frică provocate după izbucnirea coronapandemiei. Filmul, totuşi, nu tematizează pandemia, deşi în naraţiunea cinematografică se reflectă anumite reacţii care explică procesul psiho-social care generează teze conspiraţioniste.

Amintiri de pe Frontul de Est, Foto: Berlinale
Amintiri de pe Frontul de Est, Foto: Berlinale

În cadrul secţiunii de scurt metraje a rulat noul film documentar, realizat de tandemul Radu Jude-Adrian Cioflâncă: „Amintiri de pe frontul de est”. Pelicula preia o formulă stilistică deja experimentată în „Ieşirea trenurilor din gară” (realizat împreună cu Adrian Cioflâncă şi prezentat la Berlinala din 2020). În acest film Jude tematizează pogromul din Iaşi, din 1941. Dacă în „Ieşirea trenurilor din gară” în prim plan se află fotografiile victimelor, de data aceasta perspectiva se întoarce. Radu Jude proiectează fotografiile dintr-un album cu poze, realizate de un participant român la războiul împotriva Uniunii Sovietice, folosind elementele estetice ale filmului mut. Banalitatea aparentă a fotografiilor se transformă pe parcurs într-o cronică a ororilor. Pozele însoţite de înscripţionările fotografului sînt dublate de explicaţiile scrise ale documentariştilor. Astfel, spectatorii sînt confruntaţi cu detalii istorice necunoscute sau trecute multă vreme sub tăcere. Fotografiile scot la iveală crimele contra evreilor şi abuzarea locuitorilor din zonele estice ocupate, într-un război care in limbajul propagandei a fost numit „Război sfînt”.

Acest scurt metraj completează seria filmelor în care Radu Jude a tematizat istoria recentă: „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” (din 2018) şi „Ieşirea trenurilor din gară” (din 2020).

Previous Next

XS
SM
MD
LG