Faptul că Putin s-a erijat în „protector” cu forța al unei minorități rusofone dintr-o țară vecină fostă sovietică — Ucraina — se arată deodată a fi de rău augur pentru cele trei țări baltice — Lituania, Letonia și Estonia— toate trei membre atât în NATO cât și în UE.
Desigur, cele trei țări ar fi apărate direct de către NATO, fiind protejate de acel faimos articol 5 al Cartei fondatoare a Alianței, care spune că un atac asupra unuia din membri ar fi un atac asupra tuturor. Se pune însă întrebarea dacă toți membrii NATO ar căuta să participe direct la apărarea țărilor baltice.
Unii politicieni se tem — fără s-o afirme public, direct — că Germania ar ezita să intervină, chiar dacă Rusia invadează țările baltice, sub pretextul apărării rusofonilor de acolo.
Astfel, președintele german reales Frank-Walter Steinmeier (socialist, SPD) a spus spus deja că Germania îi datorează Rusiei construirea conductei de gaz Nord Stream 2 pentru daunele produse URSS-ului în al Doilea Război Mondial („für seine Sünden”, pentru păcatele sale, a spus Steinmeier).
(Conducta Nord Stream, contestată și de SUA și de mulți în Europa, pentru că ar spori dependența energetică a Germaniei de Rusia, e construită special ca să ocolească țările baltice, Ucraina și Polonia, dar astăzi cancelarul german Olaf Scholz a decis suspendarea temporară a procesului de certificare a proiectului Nord Stream 2, certificare fără de care care conducta nu poate opera.)
La fel, atunci când NATO a organizat manevre militare în regiunea Suwalki, pe teritoriul Lituaniei și Poloniei, președintele german Steinmeier a numit asta „zdrăngănit de săbii” (Säbelrasseln).
Rusia a considerat întotdeauna țările baltice ca intrând în mod direct în sfera sa de influență, dacă nu chiar sub mantia sa. În 2015, într-un interviu care poate încă fi citit pe site-ul agenției oficiale TASS, Putin a întrebat retoric, făcând aluzie la prăbușirea URSS-ului: «Credeți că e normal ca 25 de milioane de ruși să se trezească deodată în afara granițelor lor?» ("А вы считаете, что это нормально, что 25 млн русских людей оказались вдруг за границей?")
În Letonia, rușii și rusofonii reprezintă circa 34% din populație; în Estonia: 30%; în Lituania: doar 8%, însă 15% în capitală, Vilnius.
Lituania rămâne în același timp țara cea vulnerabilă din NATO și din UE. Rusia a instalat sisteme avansate de rachete Iskander cu potenţial nuclear în enclava Kaliningrad, de la Marea Baltică. Cum enclava Kaliningrad este prinsă între Polonia și Lituania, aceasta din urmă e singura țară din NATO și UE care are o frontieră cu Rusia... spre vest.
Întrucât cele trei republici baltice nu dispun de aviație militară suficientă pentru protejarea teritoriului lor, NATO asigură așa-numita Baltic Air Policing: la fiecare 4 luni, una din țările alianței cu o aviație performantă preia apărarea spațiului aerian al Țărilor Baltice.
Coordonarea operațiunilor se face de la baza NATO din Ramstein, în Germania. Misiunile au început încă din 2004, din momentul aderării țărilor baltice la NATO.
Coordonarea se face în cadrul Programului de Reacție Rapidă al NATO, care implică misiuni de patrulare și monitorizarea - 24 de ore din 24 - a spațiului aerian al celor trei țări baltice.
Pentru unele țări din NATO, asemenea operațiuni sunt de pură rutină. Belgia, astfel, este mult mai pregătită decît alte țări pentru asemenea misiuni, întrucât asigura in permanență și apărarea spațiului aerian al Luxemburgului, ba chiar pregătește un sistem permanent comun împreună cu Olanda. Italia, la rândul său, protejează în permanență spațiul aerian al Sloveniei și Albaniei.
Si România a preluat o dată, vreme de patru luni, apărarea spațiului aerian al țărilor baltice: la sfârșitul anului 2007.
Desigur, țările care beneficiază de asta nu primesc această protecție gratis. Tările baltice plătesc astfel între 2 și 3 milioane de euro anual pentru protecția lor aeriană și au trebuit să suporte și cheltuielile de modernizare și adaptare a aeroportului militar folosit în Lituania.
Sistemul e funcțional de multă vreme, cum s-a văzut în primăvara anului 2013, când Rusia a simulat un atac asupra Suediei (țară care nu este membră în NATO), pentru a testa eficacitatea apărării acesteia. Avioanele rusești de luptă au rămas în afara spațiului aerian suedez, însă scopul exercițiului era clar acela de a simula un atac spre Stockholm. Suedia a făcut imediat apel la NATO care a făcut să intervină avioanele de luptă din sistemul de protejare a spațiului aerian baltic. Acestea au escortat rapid bombardierele rusești până la o distanță suficientă.
Revenind la eventualitatea unor eventuale încercări de destabilizare a țărilor baltice: pe plan militar, în cazul în care e nevoie de o intervenție rapidă, NATO dispune și de o forță multinațională de intervenție rapidă, NATO Response Force, sau NRF, de 5.000 de oameni antrenați și pregătiți să intervină oriunde, în timp foarte scurt.
Cu toate astea, NATO a fost întotdeauna foarte reticent să folosească acea forță. În afară de asigurarea protecției alegerilor din Afganistan (2004), a Jocurilor Olimpice de la Atena (2004), și sprijin pentru dezastre naturale în Pakistan și SUA (ambele in 2005), NRF nu a participat niciodată până acum la vreo operațiune de întărire a păcii, nici în Țările Baltice și în niciun caz, așa cum i-ar fi fost rolul, la manevre militare în Marea Neagră sau Ucraina, nici măcar după anexarea Crimeei în 2014.
