La capătul unui discurs belicos și acru în care a țintit agresiv către Kiev și Occident, președintele rus Vladimir Putin a spus că recunoaște entitățile separatiste ce controlează porțiuni din estul Ucrainei drept țări independente și a semnat rapid un decret ce a oficializat asta.
Ani de zile, și chiar în ultimele luni, s-a crezut pe scară largă că Putin se va abține de la o asemenea manevră. Până la urmă, ea ar putea face ca o puternică pârghie de influență asupra Kievului - acordurile de la Minsk, înțelegerile menite să pună capăt războiului care a ucis mai mult de 13.000 de oameni în Donbas din 2014 încoace și să soluționeze conflictul dintre separatiști și guvernul Ucrainei - să nu mai poată fi folosită.
Așadar, de ce a făcut-o? Iată câteva din posibilele motive.
Minsk împotmolit
Semnat în februarie 2015, acordul cunoscut sub numele de „Minsk 2” a fost considerat de Moscova ca o cale de a obține o puternică influență asupra politicii ucrainene - internă și externă -, oferind o largă autonomie forțelor sprijinite de Rusia care ocupau porțiuni din regiunile Donețk și Luhansk din primăvara lui 2014.
Rusia și Ucraina au însă dezacorduri fundamentale legate de aspectele cheie ale pactului, între care succesiunea pașilor meniți să construiască încrederea pe care acest pact îi prevede. Și e posibil ca Putin să fi renunțat la speranța ca înțelegerea să fie vreodată aplicată în termenii Moscovei.
Evitarea unui război pe scară largă, sau doar o amânare a lui?
Ascultând discursul către națiune rostit de Putin pe 21 februarie seara târziu, e scuzabil că unii au crezut că el era pe cale să anunțe ceea ce Statele Unite au spus că ar putea urma dintr-o clipă în alta, cu mai mult de 130.000 de militari masați în apropierea granițelor Ucrainei: un atac pe scară largă asupra țării învecinate.
Încă ar putea să se întâmple asta: litania de nemulțumiri ale lui Putin s-a făcut ecoul diatribelor anterioare la adresa unei țări despre care el a sugerat că a fost o fabricație a liderului bolșevic Vladimir Lenin, făcând aluzie la ambiții care cu greu ar putea fi satisfăcute doar prin declararea ca independente a două bucăți din teritoriul ei.
Cel puțin până acum însă, e posibil ca Putin să fi considerat recunoașterea ca pe o cale de a obține ceva ce poate să pretindă că e un câștig, în timp ce evită două extreme - o nouă invazie masivă și vărsarea de sânge care ar urma, pe de-o parte, și aparenta retragere în fața poziției de neclintit a Ucrainei și Occidentului, pe de alta.
În același timp, e posibil ca Rusia să poată exercita în continuare presiune militară asupra Ucrainei. În Donbas, presiunea asta ar putea dura foarte mult; separatiștii pretind regiunile Donețk și Luhansk în totalitatea lor, nu doar porțiunile mai mici de teritoriu pe care le controlează, astfel încât recunoașterea poartă cu ea amenințarea implicită a unei încercări de a cuceri și restul celor două provincii.
E posibil ca Putin să fi făcut aluzie la această posibilitate când a sugerat în discursul său că mai multe părți din Ucraina ar trebui să aparțină de drept Rusiei. O altă formă de presiune, de fapt, este sugestia că Rusia ar putea să absoarbă oficial cele două teritorii, ceva ce doi dintre principalii locotenenți ai lui Putin au sugerat - aparent din greșeală - în atent regizata reuniune televizată a Consiliului de Securitate de la Kremlin, care a precedat discursul și decretele de recunoaștere.
Îngrijorări interne
Discursul lui Putin a sunat de parcă obiectivul lui ar fi fost să-i pregătească pe ruși pentru un efort mai agresiv de a subjuga Ucraina cândva, în viitor. Dar în timp ce opresiunea persistentă și fără precedent a societății civile și a nemulțumiților a slăbit opoziția și a măcinat capacitatea oamenilor de a protesta, e posibil ca Putin să înțeleagă că pentru majoritatea rușilor, care se luptă cu pandemia COVID-19 și cu dificultățile economice, recunoașterea separatiștilor sprijiniți de Moscova e mult mai ușor de înghițit decât un război major cu un vecin pe care puțini îl văd în aceeași lumină prin care repetatele sale remarci despre Ucraina sugerează că el însuși îl vede.
Slăbește Kievul…
În ochii Kremlinului, decretul de reunoaștere ia o parte din Ucraina, tăind o halcă din teritoriul ei, la opt ani după ce Rusia a ocupat peninsula Crimeea.
E posibil ca Putin să spere ca asta să-l slăbească pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Acesta a câștigat ușor alegerile din 2019 după o campanie a cărei principală paltformă a fost promisiunea de a pune capăt războiului din Donbas, dar nu prin renunțarea la teritoriu.
…. și divide Occidentul
E foarte posibil ca o invazie majoră să sporească unitatea în Occident, întărind hotărârea Statelor Unite și a Uniunii Europene de a face front comun.
Putin ar putea să creadă că recunoașterea le-ar putea face pe țările occidentale să se chinuie să se pună de acord asupra modului de a riposta și a tipului de sancțiuni pe care să le impună, în special dacă Rusia și separatiștii nu încearcă să intre în teritoriul controlat de guvern în Donbas și dacă Moscova începe să-și retragă trupele de la granițe - deși până acum nu au existat indicii că acest din urmă lucru ar urma să se întâmple curând.
Provocarea unei provocări?
Decretele de recunoaștere ale lui Putin au indicat că Rusia va trimite forțe armate în Donbas foarte curând [lucru care s-a și întâmplat, n. red.], cel puțin pentru o perioadă de timp limitară, ceva ce ea a negat în cei aproape opt ani de război acolo, în ciuda dovezilor privind considerabila implicare a trupelor și ofițerilor ruși.
E posibil ca Putin să spere la o ripostă militară promptă care să poată servi drept pretext pentru folosirea ulterioară a forței ca să-și atingă obiectivele în Ucraina.
„Principala concluzie a acelui discurs electrizant este că acum Rusia și-a pus la dispoziție ei însăși un pretext ca să răspundă la un atac [la adresa separatiștilor] fără nevoia de a-și ascunde implicarea militară directă”, a scris pe Twitter Samuel Charap, analist politic la RAND Corporation, un think tank.
Până acum, „Rusia nu a avut vreo justificare pentru o intervenție militară pe față, chiar și după propriile sale legi; acum va avea una. E un element important care lipsea din scenariu.”, a scris Charap.