Conducerea Republicii Moldova a condamnat atacul Rusiei asupra Ucrainei, numit de președinta Maia Sandu „încălcare flagrantă a legilor internaționale”, exprimând disponibilitatea Moldovei de a primi refugiați. De asemenea, s-a promis ajutor moldovenilor care vor să revină în țară din Ucraina. Moldova urmează să introducă starea de urgență și și-a închis spațiul aerian, pe fondul ostilităților armate din apropiere. în Ucraina ies la iveală „scenarii din ce în ce mai alarmante”, sugerează istoricul Gheorghe Cojocaru.
Gheorghe Cojocaru: „Încă în zilele din ajunul atacului ordonat de președintele Vladimir Putin asupra Ucrainei, conducerea de vârf a Republicii Moldova, atașată principiilor dreptului internațional privind integritatea și suveranitatea de stat și consecventă politicii sale de bună vecinătate cu Ucraina, s-a solidarizat cu țările care s-au strâns în jurul statului ucrainean, confruntat cu o mare și grea încercare existențială. Dat ca iminent în ultimele zile, războiul din Ucraina a început sub ochii lumii întregi, însă nimeni astăzi nu va putea prezice când, cum și în ce condiții se poate încheia.”
Europa Liberă: Dar tocmai în ajun guvernul Gavrilița a aprobat acordul privind construcția podului peste Nistru în punctele de frontieră Cosăuți – Iampol cu Ucraina, unde deja au și început primele lucrări. Ceea ce se întâmplă însă în Ucraina, escaladarea ostilităților dintre Moscova și Kiev, credeți că ar putea să pună punct acestor proiecte de colaborare transfrontalieră și dacă poate fi afectată situația din Republica Moldova? Cum vedeți Dvs. aceste riscuri?
Gheorghe Cojocaru: „În primul rând, sub aspect umanitar și social-economic atacul asupra Ucrainei și un nou val al încordării internaționale a determinat deja panică pe piețele mondiale, devalorizarea abruptă a hrivnei ca și a rublei, creșterea prețurilor la gazele naturale și la hidrocarburi, un flux de refugiați care fug din calea războiului. Criza economică, care se adâncește în acest context al confruntării militare, riscă să arunce într-o neagră sărăcie state întregi, iar Republica Moldova, cu o economie slabă și dependentă de resursele energetice din Răsărit, se află, din acest punct de vedere, printre cele mai vulnerabile societăți. Cu toate eforturile actualei guvernări de a diminua impactul social al majorării prețului la gazele naturale și la energia electrică, riscul unui colaps social-economic este în această fază o mare amenințare pentru societatea din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Și totuși, de rând cu toate aceste riscuri de natură social-economică și umanitară, în prim-plan se profilează acum riscurile de securitate. Extinderea confruntării militare ruso-ucrainene ce riscuri de securitate ar putea pune Republicii Moldova?
Gheorghe Cojocaru: „Chiar și în această situație atât de complicată și de amenințătoare pentru pacea europeană, calea dialogului și a unor soluții diplomatice trebuie să rămână deschisă, iar poziția autorităților de la Chișinău este împotriva războiului, în favoarea respectării principiilor dreptului internațional și a conviețuirii pașnice. Acest principiu al reglementării pașnice este asumat și promovat în raport cu malul stâng al Nistrului, aflat în afara controlului constituțional al Chișinăului, care rămâne, implicit, o zonă potențial furnizoare de surprize la adresa securității Republicii Moldova, mai ales într-un context militar defavorabil Ucrainei. Riscurile de securitate sunt conștientizate pe deplin de conducerea actuală care trebuie să fie pregătită să reacționeze în funcție de orice scenariu posibil.”
Europa Liberă: Ținând cont de această invazie rusă în Ucraina, cum credeți, ce scenarii se iau în calcul acum peste Nistru, la Tiraspol? De ce vă pun această întrebare? Pentru că liderul tiraspolean Vadim Krasnoselski s-a pronunțat deja că autoritățile Republicii Moldova s-au grăbit cu instituirea stării de urgență.
Gheorghe Cojocaru: „Nu se știe exact ce este în capul celor de la Tiraspol. În orice caz, nu există niciun fel de motive pentru a pune la încercare relațiile cu Chișinăul, liderii de la Tiraspol s-au declarat de mai mult timp gata să devină parte a Federației Ruse, însă timpul i-a învățat că nici actualul lor statut, cu largi posibilități de a face afaceri profitabile cu țările Uniunii Europene, nu este de desconsiderat. Caracterul de enclavă al zonei transnistrene, înghesuite între Ucraina și malul drept al Nistrului și lipsa unei vecinătăți directe cu Federația Rusă, nu pare să favorizeze reeditarea scenariilor aplicate în cazul Donețkului sau Luhanskului, însă este de admis că, în ipoteza apariției unor asemenea oportunități, liderii de la Tiraspol nu se vor încumeta să pună piciorul în prag.”
