Pe măsură ce războiul din Ucraina intră într-o fază de uzură, atenția publică se concentrează pe efectele crizei economice generate de teribilul flagel din preajma noastră. Republica Moldova – statul cel mai afectat în mod indirect de agresiunea rusească, prin dependența sa de sursele de energie din Est și de exporturile de alimente din Ucraina – suportă din plin spirala scumpirilor.
A crescut, din nou, prețul la gaze și la energia electrică. Economiștii fac constatări, prezintă statistici și strâng din umeri. Banca Națională, criticată în ultimul timp chiar de factori guvernamentali pentru faptul că s-a mișcat lent și ezitant, ne promite un vârf al inflației, la toamnă, înspre 30%. Lipsită de resurse interne, Moldova supraviețuiește grație instituțiilor financiare internaționale. Trăim cu necunoscutul în față. Nu vorbim abstract, filozofic, avem o situație concretă: războiul lui Putin, despre care nimeni nu știe când și mai ales cum se va termina, cât de dezastruoase îi vor fi consecințele, iar această incertitudine aruncă orice prognoză economică în provizorat și irelevanță.
Pe fundalul scumpirilor recente, suprapuse peste vulnerabilitățile structurale ale Republicii Moldova adâncite în anii independenței, răsună o mulțime de critici cu privire la modul în care gestionează guvernarea actuala criză economică. Terenul e propice: orizontul tulbure, încărcat de amenințări, populația tot mai afectată de prețul mare al vieții.
Dar... sunt critici și critici, alimentate de agende diferite. Platforma DA – fostul partener al PAS – are, în general, un discurs de opoziție constructivă. Cei mai prezenți în spațiul public sunt Andrei Năstase, ex-președintele partidului, Alexandru Slusari și Dinu Plângău, actualul lider al Platformei DA. Este activ și Igor Munteanu, fost deputat DA, situat, azi, pe poziții independente. Aceștia evocă un șir întreg de eșecuri în administrarea crizei economice sau acuză neutralitatea „lașă”, ezitările guvernanților în a adopta o atitudine pro-ucraineană mai fermă, evitarea obiectivului de aderare la NATO.
Acestor critici, mai îndreptățite sau mai umorale, nu strică să li se acorde mai multă atenție. Moldova are nevoie de o alternativă democratică la actuala putere, dar așa cum coagularea unui asemenea opțiuni în contextul internațional în care ne aflăm este mult prea timpurie, între aceste grupări ar trebui să existe o comunicare mai bună, iar orgoliile, frustrările, reproșurile acumulate, devenite uneori adevărate obsesii, să nu obtureze comuniunea de valori și obiective ale celor două partide concurente.
Critici acide lansează PSRM. Aceștia se revoltă că le-a fost arestat „liderul de suflet”, Dodon, împovărat cu mai multe capete de acuzare. Prin urmare, socialiștii își propun un „jihad” roșu, care să conducă la demisia guvernului Gavrilița. Evident, socialiștii nu suflă o vorbă despre agresiunea lui Putin în Ucraina, care a provocat imensa criză cu care ne confruntăm, noi, Moldova, și întreaga lume, întrucât nu-și permit să-și taie cordonul ombilical care le asigură supraviețuirea politică și financiară.
Mai nou, și Voronin, „cârmaciul” comunist, s-a apucat să atace, în maniera-i bolșevică, strânsa colaborare dintre Chișinău și București, care, după el, ar amenința statalitatea moldovenească... Despre unii politicieni pe drept cuvânt se spune că parcă ar fi scoși din muzeul de antichități.
Au redevenit foarte vocali oligarhii fugiți peste hotare. Platon, aciuat la Londra, acuză pe rețelele de socializare „lipsa unui model economic” al actualei puteri, proasta coordonare și comunicare cu BNM, „absența unui set de acțiuni și abordări pentru atingerea indicatorilor stabiliți” și alte pretinse teorii, menite să-i pună în valoare viziunea de expert.
Competența lui Platon în finanțe e bine cunoscută. Ar trebui să și-o manifeste însă nu pe rețelele de socializare, ci în fața justiției moldovene, atât de lacunare în materie de combatere a fraudelor economice. Să deseneze, elementar, ca pe tabla școlii – cum o făcea odinioară, în fața procurorului general Stoianoglo – metode eficiente de devalizare a unor bănci cu capital românesc din Chișinău. Sau să explice cum se asamblează o mașinărie complexă de spălat zeci de miliarde de dolari, numită „laundromat-ul rusesc”.
Penalii Platon, Shor, Plahotniuc își împachetează aversiunea față de „regimul Maia Sandu” în discursuri de experți economici, în talk-show-uri „echidistante” și-n lamentații pentru soarta bieților moldoveni pe care tot ei i-au jefuit fără milă, profitând de coruptibilitatea, lăcomia și mediocritatea politicienilor autohtoni. Atacurile acestor infractori din străinătate, interesele de afaceri, încercarea lor de a scăpa de justiție nu pot fi tratate doar ca simplă dorință de revanșă, ele servesc „războiul hibrid” al Rusiei împotriva Republicii Moldova. Lupta „din tranșee” a PSRM-ului se încadrează în aceeași narațiune.
În rest, competiția politică își are regulile ei: adversarul din teren va încerca mereu să câștige puncte pe greșelile tale – „c-așa-i în tenis”, vorba clasicului. Te uiți cine te critică, ce spune și mai ales cu ce drept moral o face, înainte de a veni cu propriile-ți argumente.
Preocupată de strategii și reforme pe termen lung, dar și hărțuită de răuvoitori cu interese impure, puterea se cuvine să fie atentă în primul rând la criticile „de jos”, să fie receptivă la vocea poporului, cel care duce greul acestei perioade. Suferințele lor, dezamăgirile, lacunele în comunicarea cu ei, cetățenii, vor fi instrumentate oportun de inamicii integrării europene a Republicii Moldova.
Punctele de vedere exprimate în acest acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.
