Liderii celor 30 de țări membre ale Alianței se vor reuni într-un adevărat „consiliu de război”, cum a fost numit de presă, pentru a-și redefini radical poziția și atitudinea față de Rusia, care, după ce a fost vreme de un sfert de secol un „partener strategic” al Occidentului, a regresat pe o poziție de ostilitate comparabilă cu cea a URSS-ului în anii cei mai întunecați ai Războiului Rece.
Președintele Ucrainean Volodimir Zelenski a fost invitat să participe, prin video, la acest summit de la Madrid, despre care Jens Stoltenberg, secretarul general al organizației, spune că va concretiza „o schimbare fundamentală în politica de descurajare și apărare” a NATO. Zelenski cere sancțiuni mai dure împotriva Rusiei și delimitarea unei zone de excludere a zborului deasupra Ucrainei, cerere respinsă până acum de SUA și NATO din cauza riscului de extindere a războiului cu Rusia dincolo de granițele Ucrainei.
„Obiectivul politicii noastre de descurajare este de a preveni conflictele, de a împiedica Rusia și orice alt adversar să atace o țară aliată. Sperăm ca Vladimir Putin să înțeleagă ce înseamnă angajamentul nostru față de apărarea colectivă", a spus Stoltenberg, referindu-se la articolul 5 din tratatul fondator al NATO, care prevede că un atac împotriva unui aliat va fi considerat un atac asupra întregii organizaţii militare. Este vorba despre „a trimite mesajul că suntem pregătiți să apărăm până la ultimul centimetru din teritoriul aliat”.
Pe 15 iunie, Joe Biden a anunțat un nou ajutor militar de 1 miliard de dolari Ucrainei. Asta, după ce mai toate serviciile secrete occidentale s-au văzut criticate pentru că nu au anticipat amploarea, eficacitatea și îndârjirea rezistenței ucrainene.
NATO nu se implică în enclavele spaniole din Maroc
Presa spaniolă analizează evenimentul sub toate unghiurile. Se știe deja, cum o scrie cotidianul de centru-stânga pro-guvernamental El Pais, că NATO își va dubla numărul trupelor instalate permanent în Europa de Est, în primul rând în țările de la granița cu Rusia, inclusiv România, Estonia, Letonia și Lituania, dar și în Polonia și Bulgaria.
Secretarul general NATO Stoltenberg a evocat deja cifra de 300.000 de militari din forțele Alianței gata să fie desfășurați în orice moment (față de 40.000 acum).
El Mundo, la rândul său, ziar conservator, sprijinind opoziția (care este de asemenea pro-NATO) comentează că deși Alianța își va spori numărul trupelor gata să fie desfășurate pe termen scurt, în fața amenințării ruse, totuși NATO nu se va implica în apărarea enclavelor spaniole din Maroc, porturile Ceuta și Melilla. Teritorii UE pe solul african, cele două orașe-enclave spaniole în Maro, sunt periodic supuse asaltului migranților de pe continentul african, ceea ce s-a întâmplat de altfel nu mai departe de săptămâna trecută.
NATO: jocul ambiguu al lui Erdoğan
În Franța, Le Monde se ocupă de asemenea de ceea ce numește “jocul ambiguu al lui Erdogan”.
În timp ce popularitatea sa și a partidului său AKP sunt la cel mai scăzut nivel istoric în sondaje, iar economia țării se află într-o formă proastă, președintele turc pariază pe diplomația sa, ridicând miza până la blocarea extinderii Alianței către Suedia și Finlanda.
Prezentă ca o simplă formalitate în urmă cu o lună, extinderea Alianței Atlantice prin cooptarea celor două țări nordice este blocată pentru moment de de către Turcia, Erdogan nefiind în mod vizibil grăbit să pună capăt crizei pe care a declanșat-o. Discuțiile rămân blocate, iar Ankara își menține dreptul de veto, nevăzând „nicio inițiativă tangibilă a Suediei care să-i atenueze preocupările”, cum i-a spus Erdoğan șefei guvernului suedez Magdalena Andersson într-o conversație telefonică sâmbătă, 25 iunie.
Erdoğan cere celor două țări, Suedia și Finlanda, să ia măsuri împotriva activiștilor kurzi refugiați în cele două țări nordice, acei militanți kurzi fiind pentru Ankara doar niște “teroriști”.
Le Monde își consacră chiar editorialul numărului de astăzi «șantajului turc», scriind că „în materie de răutăți și nocivitate Recep Tayyip Erdoğan nu mai are ce învăța”.
De la „moartea cerebrală” la o „asigurare de viață”
NATO se arată așadar departe de „moartea cerebrală” despre care vorbea — spre surpriza și neplăcerea celorlalți membri — Emmanuel Macron în noiembrie 2019. Tot mai mult, în special pentru țările Europei răsăritene, NATO se arată mai degrabă o „asigurare de viață”.
Pe de altă parte, cum au subliniat-o unii comentatori, nu trebuie uitat că deocamdată NATO a eșuat față de scopul inițial al existenței sale, care era acela de a împiedica o agresiune rusă și de a garanta pacea pe continentul european.
