Trăim vremuri grele. La războiul din Ucraina, cu tragediile lui, au venit scumpirile și seceta. O arșiță cumplită s-a abătut peste Republica Moldova. Debitul râurilor și lacurilor a scăzut cu o treime, spun specialiștii, recoltele sunt compromise într-o proporție considerabilă.
Unii compară calamitatea meteorologică de acum cu seceta și foametea de după cel de-al Doilea Război Mondial. Deosebirea este că azi Republica Moldova nu mai este în componența URSS și că nu vor mai veni trimișii KGB-ului să le măture podurile moldovenilor, să le golească hambarele de grâne. Sau să-i ducă în Siberia – azi, 6 iulie, este chiar ziua în care comemorăm cel mai mare val al deportărilor staliniste din Basarabia, din 1949. Proximitatea războiului din Ucraina reactualizează aceste amintiri dureroase. Rușii nu și-au schimbat năravul: acaparează depozitele de cereale ucrainene din regiunile cotropite, le fură pur și simplu, le transportă în Rusia sau încearcă să le vândă în străinătate.
Moscova continuă să jefuiască Moldova pe alte căi. MoldovaGaz tocmai a cerut o mărire a tarifului cu 45% și va cere cu siguranță tot mai mult, „că așa-i contractul”. Despre MoldovaGaz mulți spun că acționează ca o pârghie de influență economică și politică a Rusiei. Calculul e simplu: scumpirea gazelor până la cote insuportabile va provoca o revoltă populară care să conducă la răsturnarea actualei puteri proeuropene de la Chișinău. De aceea, nu există prioritate mai mare pentru Republica Moldova decât să se asigure cu surse alternative de energie. În strategia Kremlinului de a dezbina Europa, Moldova este victima cea mai lesnicioasă, cea mai vulnerabilă.
Pe acest fundal complicat, guvernarea de la Chișinău a anunțat o reformă radicală a învățământului superior, prin comasarea mai multor universități și lichidarea celor 18 de institute de cercetare, aflate mulți ani în componența Academiei de Științe și trecute pe vremea regimului Plahotniuc în subordinea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării de atunci. Principalul argument al autorilor reformei este că s-a redus numărul studenților. Suntem, incontestabil, într-o mare criză demografică și capacitățile educaționale trebuie adaptate acestor realități. Mai controversată este lichidarea institutelor de cercetare, care vor fi topite și ele în „pântecele” universităților care vor continua să funcționeze după comasare.
Guvernarea este acuzată că forțează o reformă fără să o fi gândit în detaliu, fără să o fi analizat în toate consecințele ei. O face cumva militărește, heirupist, netransparent. Abia după mai multe proteste ale unor universități și institute de cercetare, amenințate cu dispariția, după o rezoluție critică din partea Academiei de Științe, au început niște consultări la ministerul de resort, dar fără finalitate, din câte se pare. Nu există un dialog real între părți, când cei implicați se aud unii pe alții și când cel care pune o întrebare are norocul să mai și primească un răspuns.
A lipsi, de pildă, institutele de autonomie juridică și financiară înseamnă să compromiți proiecte de cercetare în care acestea sunt angrenate, să anulezi colaborări internaționale de durată, care ulterior vor trebui luate de la zero, în universități. Și îți trebuie timp și eforturi considerabile până îți faci un nume, îți construiești o tradiție care să-ți deschidă accesul la granturi externe, fără de care nu poți avansa.
Argumentul că lichidarea institutelor îi va apropia pe studenți de știință este superfluu. Angajații institutelor de cercetare, mulți dintre ei, au și ore de predare, doar că acestea se vor reduce inevitabil: în urma comasării universităților va apărea un excedent de cadre didactice și vor urma mari disponibilizări, altfel de unde să crească salariile? Ministerul susține că are la dispoziție 700 de milioane de lei pentru anunțata reformă, atunci de ce nu folosește acești bani pentru o mai bună remunerare a sectorului cercetare, ce nevoie ai să produci o bulversare majoră cu efecte incalculabile?
Republica Moldova este o țară agrară, supusă calamităților naturale – dovadă secetele, tot mai devastatoare. Avem nevoie de plante rezistente la temperaturi înalte, trebuie să ne protejăm ecosistemul, apele, pădurile, solul. Asta ține de știință, nu o poți subordona ciclurilor didactice, cu cerințele lor fluctuante, de azi pe mâine. Republica Moldova nu se compară cu Statele Unite unde un puternic sector privat finanțează grupuri de cercetare pe lângă universități.
Sau sportul – universitatea de profil va fi băgată și ea în malaxorul comasării. În ultimii ani sportivii moldoveni aduc tot mai multe medalii de la competițiile internaționale, care fac faimă țării. Și nu doar performanța contează, ar trebui să existe o mai mare preocupare și pentru sănătatea fizică a acestui popor, a copiilor și adolescenților, pentru că în școli orele de sport sunt drastic limitate.
Cu științele umaniste e o discuție aparte. Și-a rezolvat Republica Moldova problema identitară, a obținut în sfârșit consensul dorit în chestiuni legate de limbă, istorie, cultură? Și-a valorificat din plin patrimoniul scris, creația populară orală, fondul arhitectural, și le-a salvat, le-a integrat în circuitul universal al valorilor? Evident, nu.
Reprezentanții mediilor culturale percep actuala reformă – pripită, prost gândită – ca pe o lovitură aplicată elitelor culturale și științifice care au susținut necondiționat actuala putere, au pledat pentru schimbare. Continuitatea spiritului național în Moldova în cele mai dure timpuri, lor, intelectualilor, li se datorează. Și acum, spun aceștia, îi îndepărtezi, nu mai ai nevoie de ei, sunt prea „costisitori”?
Specificul muncii de cercetare nu e să frecventezi talk-show-uri de dimineață până seară. Se lucrează în laborator, în biblioteci, în arhive, adesea anonim... Partea bună, să spunem, a acestui scandal e că a obligat comunitatea științifică să iasă în față, să își facă auzită vocea, să vorbească despre ce înseamnă cercetarea, ce rol are ea într-o societate modernă, puternic concurențială. Mai ales că procesul de integrare europeană înseamnă evoluție, înseamnă pași spre civilizație, care se fac prin angajarea de „materie cenușie”, în caz contrar, vom sfârși prin a spori „exodul de creiere” peste hotare.
Economia de resurse ar trebui făcută mai ales prin stârpirea corupției și recuperarea miliardelor furate, prin reformarea justiției, care să ofere garanții investitorilor străini. Ieri, 5 iulie, chiar în ziua în care la judecătoria Ciocana din Chișinău era eliberat un mandat de arestare, în contumacie, pe numele lui Vladimir Plahotniuc – temutul oligarh, fugit peste hotare – au avut loc peste 50 de alarme false cu bombe în toată republica. Această aversă de diversiuni demonstrează că rețelele mafiote n-au fost destructurate, se pot activa în orice moment și deveni un pericol real în contextul de insecuritate majoră din regiune.
Destule griji și provocări pentru actuala guvernare, care, iată, cer mobilizarea societății în jurul unor obiective care să unească, nu să dezbină.
