Departe de front, sau, mai degrabă, pe arena unui front ideologic, biserica anglicană a prezentat scuze și și-a cerut iertare pentru felul în care a aprobat și a participat la sclavia din secolele trecute.
La Londra, The Guardian informează că biserica anglicană (Church of England, în fruntea căreia se află regele) a pus deoparte un fond special de 100 milioane de lire sterline, ca o “compensație” pentru relele trecutului și implicarea în traficul de sclavi.
Organizația Comisarilor Bisericii Angliei a moștenit de altfel un fond creat la începutul secolului al XVIII-lea și alimentat în mare parte prin comerțul transatlantic cu sclavi.
„Regret profund”, a declarat arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, liderul spiritual al Bisericii Anglicane. «A venit momentul să luăm măsuri ca răspuns la acest trecut rușinos. »
Asta în vreme ce, ca în oglindă, cum o amintește în Franța Le Monde, justiția britanică a validat luna trecută proiectul guvernului de a trimite unii migranți solicitanți de azil în Rwanda, în Africa, în ciuda avizului contrar al Curții Europene a Drepturilor Omului.
Iranul condamnă un lucrător umanitar belgian la 40 ani închisoare pentru «spionaj»
Pentru presa belgiană acesta este principalul subiect: Iranul l-a condamnat pe belgianul Olivier Vandecasteele la închisoare, însă nu la 28 de ani, cum se anunțase inițial, ci la 40 de ani, totul însoțit de 74 de lovituri de bici.
Acest om ar trebui să fie numit „ostaticul belgian”, Olivier Vandecasteele fiind închis din 24 februarie 2022, iar asupra lui și a familiei din Belgia autoritățile iraniene pun în aplicare o tehnică psihologică în același timp brutală și deosebit de rafinată, dar mai ales foarte crudă. După ce l-a închis timp de mai multe luni fără să ofere informații, Iranul și-a anunțat în decembrie condamnarea la 28 de ani de închisoare, de asemenea fără să ofere explicații. Apoi, în urmă cu o săptămână, agenția semioficială Tasnim a dat publicității motivul condamnării: spionaj, asociere cu Statele Unite împotriva Iranului, contrabandă cu valută și spălare de bani. Marți, aceeași sursă a adăugat că pedeapsa a fost urcată la 40 de ani și că belgianul a mai fost condamnat și la 74 de lovituri de bici.
Cum o subliniază la Bruxelles Le Soir, Iranul îl folosește pe acest ostatic nevinovat pentru a șantaja o țară occidentală. În cazul de față, nu există îndoială că Teheranul caută să repatrieze un diplomat, Assadollah Assadi, condamnat pe 4 februarie 2021 în Belgia la 20 de ani de închisoare pentru participarea sa la un complot ce pregătea un atac în 2018 împotriva unui important summit, ținut lângă Paris, al opoziției iraniene în exil. Belgia a negociat anul trecut un tratat cu Iranul, care prevede posibilitatea schimbului de deținuți între cele două țări, însă Curtea Constituțională a Belgiei a suspendat acest tratat luna trecută.
In acest timp, la Teheran, pentru a pune capăt revoltei populare fără precedent, care durează din septembrie, lucru nemaivăzut de la revoluția islamică din 1979, guvernul mollahilor a numit un nou șef al poliției, un apropiat al ayatollahului Khamenei, un om «care nu glumește»: „Ahmad-Reza Radan este una din cele mai controversate figuri printre șefii de poliție din ultimele trei decenii”, scrie chiar în Iran ziarul reformist Hammihan.
«Cel mai bun restaurant din lume» închide, nemaiputând plăti personalul
Cum o anunță The Daily Telegraph, Noma, restaurantul din Copenhaga al legendarului chef de origine macedoneană René Redzepi, se pregătește să închidă, deoarece nu își mai permite să plătească personalul.
Anterior, conducerea Noma din Copenhaga a negat că ar exploata stagiarii, însă închiderea sa viitoare atrage atenția asupra soartei bucătarilor începători care lucrează gratuit în renumite restaurante de lux.
De două decenii încoace, gurmanzii s-au precipitat spre Copenhaga pentru a plăti sute de euro sau dolari fiecare ca să poată gusta unul din meniurile rafinate, cu 20 de feluri de mâncare, de la Noma, totul pregătit cu minuțiozitate din cele mai proaspete ingrediente posibile.
Deși clienții plătesc de la 700 euro în sus pentru un fel special precum inimă de ren la grătar, acest restaurant cu trei stele Michelin considerat in mod repetat “cel mai bun din lume” a ajuns la concluzia că nu poate plăti în mod legal și transparent cei 100 de membri ai personalului.
„Din punct de vedere financiar și emoțional, să fii și angajator și ființă umană e pur și simplu imposibil” spune în interviu René Redzepi, cel care creează mâncărurile din creveți vii, furnici, sau creier de rață servit în propriul său mini-craniu și mâncat cu o linguriță făcută din cartilagiul din limba raței.
Decizia de a închide vine la doar trei luni după ce restaurantul a început să-și plătească stagiarii pentru prima dată de când există.
Orele lungi și obositoare de muncă zilnică și cultura macho fără compromisuri din lumea competitivă a meselor fine internaționale au devenit „nesustenabile”, spune Redzepi, pe fundalul unor informații conform cărora plătirea stagiarilor de la Noma a adăugat circa 50.000 de euro la ceea ce el trebuie să plătească lunar ca salarii.
“Trebuie să regândim funcționarea sectorului” spune acest foarte influent pionier al ceea ce e numit New Nordic culinary style într-un interviu cu New York Times.
La Noma, munca poate fi deosebit de intensă și grea, cu ingrediente ce trebuie găsite în natură, plantate, recoltate sau, ca în cazul furnicilor cu gust de lămâiță, prinse vii.
Tristul (pentru unii, șocantul) anunț va face cu siguranță mesele de la Noma și mai căutate până la data închiderii, anul viitor, însă a atras, în același timp, atenția asupra minciunii ascunse a mâncării de lux, care se bazează adesea pe forță de muncă neplătită sau ieftină.
Cum o subliniază în această dimineață, la Paris, Libération, în Danemarca nu există sindicate în Horeca, în sectorul restaurantelor și hotelurilor, iar remunerația nu este încadrată prin lege.
Bucătarii stagiari obișnuiau să călătorească gratuit pentru a putea lucra în Noma, ca să câștige experiență într-o bucătărie celebră și sub conducerea unor chefs faimoși, pe perioade de trei luni.
Practica este larg răspândită și instituționalizată de mult în bucătăriile de elită, însă odată ajunși acolo, stagiarii se confruntă cu ore lungi de trudă fără plată pentru a realiza viziunea maeștrilor lor culinari, adesea foarte hapsâni.
Criza vârstei de mijloc a lui Kim Jong-un
In sfârșit, același Daily Telegraph are un amuzant (dacă n-ar fi înspăimântător) articol despre cum dictatorul nord-coreean Kim Jong-un a intrat în criza vârstei de mijloc, deoarece va împlini curând 40 de ani. Aflăm despre el că: „Plânge după ce a băut mult” și că e “singuratic”…
Lider absolut și imprevizibil al unei absurde distopii nucleare, Kim se confruntă cu provocarea prin care trec mai toți cvadragenarii: cum să diminueze amenințarea pe care el o reprezintă pentru sine? Supraponderal (obez), fumător înrăit și bețiv (preferă băuturile spirtoase fine și vinurile franțuzești scumpe), el ignoră sistematic sfaturile medicilor și ale soției sale de a face exerciții fizice și de a reduce și rări desfătările.
Tatăl său a murit la vârsta de 69 de ani. Absența îndelungată, în mod intermitent, a lui Kim din ochii publicului sugerează că se confruntă permanent cu o serie de probleme grave de sănătate.
Așa încât, Daily Telegraph pune întrebarea: — «Ce se întâmplă când un imprevizibil dictator nuclear - cu probleme grave de sănătate și ros de anxietatea statutului și vârstei - împlinește 40 de ani?»
