Mi-a venit să recitesc povestirea lui Borges «El Sur» («Sudul»), împins romantic de Astor Piazzolla al cărui bandoneon se tânguia din radio și deodată am avut o revelație pe care doresc s-o împărtășesc cu universul: Povestirea e misterioasă și are toate Ingredientele dragi lui Borges: gauchos, câmpiile nesfârșite ale Argentinei, un personaj vizibil țicnit care pleacă spre sud citind în tren cele «1001 de nopți», cuțitul despre care știm deja că are o viață proprie și că el alege oamenii care îl țin, apoi înfruntarea finală…
Borges a spus întotdeauna că aceasta este cea mai bună poveste a lui («mi mejor cuento»), dar fără să ne lase cheia… Și iată că tocmai am avut un flash: de ce povestea se intitulează «Sudul», iar personajul citește, aparent inutil, «1001 de nopți» (ba chiar știute drept «Arabian Nights» în engleză)? Ei bine, pentru noi, în mitologia occidentală și în literatură, «sudul» e plin doar de conotații pozitive, cultură antică și lascivitate, este Italia lui Goethe («wo die Zitronen blühn»), este Spania, sau cele «1001 de nopți» ale arabilor și persanilor…
Pistă voit înșelătoare, căci pentru argentinieni sudul trimite la sălbăticie, pustietate rece, mizerie și mers spre pol. Sudul lor echivalează cu nordul nostru ostil și arid (am scris odată o povestire despre un nătâng care își duce aleasa în luna de miere la cercul polar în Finlanda, să mănânce în cel mai nordic McDonald's de pe planetă; pentru cei de acolo, Helsinki fiind la 1000 km… spre sud!).
Trimițându-și personajul cu creierul dereglat spre sud, e limpede din titlu că Borges îl trimite la moarte. Faptul că el citește, inconștient, cele «1001 de nopți» pe tren e doar un accesoriu pentru priceperea noastră, un clin d'oeil al scriitorului stăpân peste destine.
Iar semnul final că omul nu se va mai întoarce este și acela că el nici măcar nu poate să coboare la stația pe care o dorea, ci e pus să părăsească trenul la o haltă necunoscută. Trenul morții, da, “This train is solid black, yeah, this train”…
Sudul altora este nordul nostru. Puțină relativizare nu strică niciodată, ba chiar te ajută să păstrezi busola!
