Una dintre instituțiile ce le-a găzduit a fost Universitatea de Stat din Moldova (USM), care a cunoscut un dinamism remarcabil de când este condusă de rectorul Igor Șarov. Conferințe de istorie, lansări de carte, simpozioane cu participarea unor profesori universitari și studenți de la Chișinău și Iași, parte a unui program conceput de institutele de Filologie, de Istorie și de Cercetări Juridice. Iar la Mediacor – spațiul expozițional și de evenimente al USM –, s-a desfășurat dezbaterea despre situația literaturii române de pe ambele maluri ale Prutului și despre cartea ce-și caută cititorii.
„Pactul pentru lectură” este o inițiativă a Asociației Editorilor din România (președinte Mihai Mitrică), lansată la 15 februarie 2023, de Ziua Națională a Lecturii. Proiectul este menit să îndemne autoritățile să înlesnească activitatea sectorului editorial prin diverse modalități, să stimuleze activitatea bibliotecilor și frecventarea librăriilor. Sondajele arată că se citește destul de puțin pe ambele maluri ale Prutului în comparație cu media din Uniunea Europeană.
Situația lecturii are legătură directă cu calitatea predării în școală, cu talentul și capacitatea profesorilor de a le trezi copiilor gustul pentru literatură. Și de vreme ce rezultatele sunt modeste, a apărut și un termen – „analfabeții funcționali”, adică copiii, adolescenții care nu înțeleg ce citesc și nu știu să explice ce au citit. Potrivit unui studiu PISA în Moldova numărul analfabeților funcționali atinge 43%. Noi, îi vedem pe cei mai buni, copii care evoluează la diverse olimpiade de limba și literatura română, dar ne scapă carențele profunde ale școlii: manualele învechite sau excesiv de alambicate ca limbaj, restanțiere la capitolul literatură contemporană, corpul profesoral considerabil diminuat, asigurat mai ales de pensionari. Tinerii absolvenți ai facultăților de pedagogie sunt descurajați să meargă în școală, din cauza salariilor mici și a infrastructurii proaste de la țară...
Lasă mult de dorit achizițiile de carte, în Moldova și în România, unde numărul bibliotecilor se reduce perpetuu din cauza crizei demografice. În Moldova avem situația paradoxală când directorii de biblioteci sunt nevoiți să păstreze un anumit număr de cărți în grafie chirilică, pentru a nu-și scădea remunerarea până la un coeficient de 0,25% din norma salarială.
Există de mai mulți ani în Republica Moldova un Program de editare a cărții naționale, girat de Ministerul Culturii, prin care sunt acoperite cheltuielile de producție a 300 de exemplare de carte destinate bibliotecilor publice. Prin asigurarea de către stat a unei părți de tiraj editurile sunt stimulate să aducă mai multe cărți în librării.
Un alt stimulent este „voucherul cultural” în beneficiul cadrelor didactice, care a ajuns la cuantumul de 4000 de lei, chiar dacă profesorii nu sunt obligați să demonstreze că au cheltuit acești bani pentru achiziții de carte sau pentru consumul de alte produse culturale, menționa la Mediacor Gheorghe Erizanu, directorul Editurii Cartier.
Nu trebuie neglijată receptarea literaturii contemporane. Pe fundalul exploziei informaționale avem o criză a cronicii de carte, întrucât s-au împuținat revistele de literatură care le găzduiau. Lipsa unui jurnalism cultural de calitate, chemat să semnaleze și să evalueze profesionist cărțile nou apărute, sporește confuzia axiologică: criteriile se diluează, nu se mai știe de ce o carte este superioară alteia și în ce constă valoarea ei intrinsecă. Jurnalismul cultural nu are doar misiunea să popularizeze cartea. Forma sa cea mai avansată – critica literară – interpretează, decriptează mesajele, simbolurile artistice, studiază fenomene literare, influențează topuri, fixează jaloanele receptării.
S-a mai vorbit în dezbaterea de la Mediacor, despre lipsa emisiunilor culturale în audiovizualul autohton, deși televiziunea publică este plătită din buzunarul tuturor cetățenilor și este obligată să se preocupe de promovarea literaturii și artelor.
Statutul ingrat al cărții e determinat de situația precară a celui care o creează. În Republica Moldova nu poți trăi din scrisul literar. Scriitorii sunt nevoiți să-și caute o slujbă, dacă se poate una apropiată vocației lor: la o editură, în presă, în învățământ. Cine are norocul unei diplome în medicină sau în tehnologii este mai favorizat, dar cât timp îți mai rămâne pentru scris și dacă îți vezi cartea publicată, ești sigur că ea va fi și citită de marele public, că te vei bucura de o receptare pe măsura așteptărilor tale? Starea materială a scriitorilor depinde esențialmente de existența unui public cultivat, care să cumpere cărți, să-și facă biblioteci personale, și aici ne întoarcem la calitatea predării în școală.
Totul trece prin educație, spunea Lidia Bodea, directorul general al Edituri Humanitas, prezentă la dezbatere: „Pactul pentru lectură este o altă denumire a Pactului pentru Educație, a Pactului pentru ieșirea din sărăcie și subdezvoltare”. În România interbelică, observa la rândul său rectorul USM, Igor Șarov, 17% din PIB era alocat educației. O cifră incredibilă! Sume foarte mari orientate inclusiv pentru lichidarea analfabetismului din Basarabia – provincie cu cel mai mic număr de știutori de carte la scara fostului imperiu țarist. Cu asemenea investiții în educație și cultură, să nu ne mirăm că tirajul unei cărți de ficțiune în România Regală depășea lejer 5000 de exemplare – tiraje la care scriitorii de azi pot doar visa.
Într-un context mai degrabă nefavorabil, există totuși un fenomen îmbucurător – Bookfest Chișinău, inițiat în 2016 de Asociația Editorilor din România în colaborare cu autoritățile moldovene, și care s-a mutat anul trecut la Mediacor, în campusul Universității de Stat din centrul orașului. Acest târg de carte vine să contrazică percepția negativă asupra interesului moldovenilor pentru lectură. Mai mult decât atât, la Chișinău s-au înregistrat cele mai mari vânzări, după Bookfest București.
Problemele pe care le semnalează editorii, bibliotecarii, scriitorii, criticii și jurnaliștii culturali ar trebui să fie auzite de autorități. Cauza europenizării Republicii Moldova e o miză pe termen lung, pe care crizele curente – oricât de acute – n-ar trebui să o eclipseze. Dacă ai cultură și educație, ai și dezvoltare, ai și democrație, ai și prosperitate.
*Punctele de vedere exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția Europei Libere Moldova.
