Principalul subiect al referendumului, a 13-a pensie, ar corespunde unei majorări cu 8,3%. Susținătorii referendumului spun că această creștere ar ține pasul cu inflația și puterea de cumpărare. Trei din cinci elvețieni susțin această propunere, conform unui sondaj de opinie.
Parlamentul și Consiliul Federal se opun, spunând că statul nu-și poate permite această cheltuială pe termen lung. Măsurile ar costa statul elvețian 4,1 miliarde de franci pe an, în jur de 4,25 miliarde de euro. Ar fi nevoie de o contribuție cu 0,4% mai mare din partea populației angajate.
„Suntem într-o criză a puterii de cumpărare”, a declarat Pierre-Yves Maillard, liderul Federației Sindicatelor din Elveția, care susține referendumul. Partidele de dreapta și de centru se opun inițiativei, la fel și Guvernul și Parlamentul.
În acest referendum este vorba de bani extra din pilonul I de pensii, câștigați de cei care au lucrat full-time timp de cel puțin 44 de ani, respectiv 43 de ani pentru femei. O pensie din pilonul I variază între 1.225 și 2.450 de franci pe lună, aprovimatix 1.275-2.550 de euro. Un cuplu căsătorit poate primi cel mult 3.675 de franci (3.820 euro) pe lună.
Majoritatea elvețienilor beneficiază și de pensii din pilonul II și III.
Măsurile propuse în acest referendum i-ar ajuta mai ales pe cei care nu au putut contribui mult la pilonul II sau cei care nu au lucrat full-time pe durata necesară. Opozanții referendumului spun, însă, că cei cu venituri mai mari vor putea în continuare să se pensioneze mai repede, pentru că vor fi contribuit mai mult la pilonul II.
Pensionarii elvețieni o duc destul de bine, potrivit The Local. În jur de 15% sunt sub nivelul de sărăcie (au un venit sub 2.289 de franci pe lună), dar doar 6% au probleme financiare grave pentru că se bazează mai ales pe pilonul I. Majoritatea beneficiază de alte ajutoare pentru chirie sau sănătate, iar mulți deja dețin casele în care locuiesc. Unul din noi pensionari elvețieni au bunuri în valoare de peste 100.000 de franci (104.000 de euro).
O gospodărie elvețiană are, în medie, un venit disponibil net de 35.000 de franci pe an, potrivit OCDE.
O a doua propunere pe tema căreia vor vota elvețienii este creșterea vârstei minime de pensionare la 66 de ani. Vârsta minimă de pensionare ar mai fi corelată apoi cu speranța de viață din Elveția.
La propunerea aceasta se opun 53% dintre votanți.
Experții spun, însă, că vârsta minimă de pensionare va trebui crescută, mai devreme sau mai târziu, pe măsură ce populația îmbătrânește și nu este compensată de mai multe nașteri.
Elveția are un sistem de democrație directă, prin care oamenii votează de câteva ori pe an asupra unor probleme locale, regionale sau federale. Elvețienii cu vârsta peste 18 ani primesc prin poștă, cu câteva zile înainte, o broșură care le explică tema votului și poziția guvernului și a fiecărui partid pe acea temă. În același plic, ei primesc și buletinul de vot, pe care îl pot trimite prin poștă sau îl pot lăsa într-o urnă specială în fața primăriei. Nouă din zece preferă metoda asta, în loc să meargă la urne în ziua votului.
Pentru ca un referendum să fie aprobat, trebuie să treacă de pragul de 50% la nivel național dar și în majoritatea cantoanelor.
Europa îmbătrânește
Speranța de viață crește constant, încă de la jumătatea secolului trecut. În medie, speranța de viață a crescut cu un, an odată la cinci ani, potrivit Forumului Economic Mondial (FEM). În condițiile în care din ce în ce mai puțini copii se nasc în țările occidentale, dar cei de acum se pot aștepta să trăiască până la 100 de ani, sistemul de suport social pentru bătrâni devine din ce în ce mai nesigur. FEM spune că pensionarea la 60-70 de ani va deveni o amintire a trecutului sau un privilegiu pentru cei mai bogați.
În prezent, cetățenii UE petrec în medie 26,6 ani la pensie.
Numărul pensionarilor crește constant, din cauza dinamicii demografice de pe continent. În 2020, erau 97 de milioane de pensionari în UE, adică unul din cinci oameni. În jur de 17 milioane dintre ei sunt doar francezii.
Anul trecut, francezii au protestat în întreaga țară împotriva creșterii vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani. Legea a fost promulgată de președintele Emmanuel Macron în ciuda nemulțumirii publice. Guvernul a supraviețuit, ulterior, unei moțiuni de cenzură depuse împotriva sa din pricina noii legi care fusese aprobată printr-o procedură specială care ocolea votul Parlamentului.
Toți pensionarii din Franța primesc o pensie de la stat, fonduri care provin din contribuțiile celor care sunt angajați în acel moment. Însă întregul sistem este compromis, pe termen lung, datorită îmbătrânirii populației din întreaga Europă și a ratei scăzute de natalitate. Populația activă nu va mai putea susține financiar bugetul de pensii.
Dacă în 2000, în Franța existau 2,1 lucrători care contribuiau la sistem pentru fiecare pensionar, în 2020 rata scăzuse la 1,7 muncitori pentru un pensionar. Până în 2070, rata ar putea fi de 1,2 la 1.
Vârsta de pensionare din Franța este, deocamdată, una dintre cele mai timpurii din Europa.
Pensia medie din Franța este în jur de 1.400 de euro net lunar, la același nivel cu salariul minim. Reforma ar ridica pensia minimă de la 1.100 la 1.200 de euro lunar. Pensionarii din Franța au deja una dintre cele mai scăzute rate de sărăcie din Europa: 10,2%. Parizienii au pensii mai mari cu 36-39% decât restul francezilor.
În România, există deja măsuri care să permită pensionarea voluntară mai târziu, la 70 de ani. În mod deosebit, România este amenințată de schimbarea demografică odată cu îmbătrânirea „decrețeilor” (generația născută după decretul din 1966 care restricționa semnificativ accesul la avort), care sunt mai numeroși decât Baby Boomers (cei născuți la scurt timp după al Doilea Război Mondial). O altă problemă este și emigrația în masă, care scade din numărul de contribuabili la fondul de pensii.
Cum se compară pensionarii din alte țări europene?
Cele mai mari pensii din UE le au cei din Luxemburg, cu o medie de 29.900 de euro pe an - la capătul clasamentului se află Bulgaria, cu 2.400 de euro pe an. Deși diferența numerică este mare, aceasta se reduce atunci când se compară nivelul de trai sau puterea de cumpărare a pensionarilor comparativ cu populația activă.
Majoritatea țărilor occidentale cheltuie peste 10% din PIB pe pensii. În 2020, procentajul cel mai mare era în Grecia, unde 14,5% din PIB se duce la bugetul de pensii. Apoi urmează Italia cu 14,1%, Franța cu 13%, Austria cu 12,7%, Finlanda cu 11,8%, Portugalia cu 11,6%, Spania cu 10,6%, Danemarca cu 10,4%, Suedia cu 10,2%, Olanda cu 10% și Germania cu 9,9%.
Codașe sunt multe țări europene: România cu 7,8%, Bulgaria cu 7,1%, Slovacia cu 6,9%, Ungaria cu 6,7% și Lituania cu 6,2%.
Irlanda și Malta au cei mai puțini pensionari, comparat cu numărul populației totale: în jur de 17% din populație. Malta cheltuie doar 5,5% din PIB pe pensii, pentru că pensiile au un prag maxim de 13.000 de euro pe an, sub nivelul de trai decent.
Irlanda dă doar 4% din PIB pe pensiile de la stat, care pot atinge maxim 13.800 de euro anual. Femeile irlandeze au, în medie, pensii din contribuții private cu 35% mai mici decât ale bărbaților, pentru că multe trebuie să își întrerupă cariera ca să-și îngrijească membrii familiei.
Rata contribuabililor per 100 de pensionari este în scădere constantă în UE, ceea ce scade din pușculița statului. Potrivit FEM, pe viitor, piloanele II și III de pensii facultative vor fi nevoite să crească semnificativ ca să poată ajungă, împreună cu pensia de la stat, la trei sferturi din valoarea salariului pe care-l avea un angajat înainte să se pensioneze.
