În Republica Moldova convieţuiesc 39 de etnii, potrivit celor mai recente date pe care le deţine Biroul de Relaţii Interetnice de la Chişinău. Comunitatea armenilor, care sărbătoreşte în aceste zile 15 ani de la fondarea diasporei, este mai puţin numeroasă decît ucrainenii, ruşii, găgăuzii, evreii, bulgarii şi romii care trăiesc în Moldova, aproximativ 10 000 de persoane. Cum are loc integrarea socială a acestei minorităţi?
În fiecare an, la 7 aprilie armenii din Moldova sărbătoresc Ziua maternităţii şi frumuseţii, o sărbătoare naţională a Armeniei care le dă prilejul să-şi promoveze cultura în rîndul celor de alte etnii alături de care convieţuiesc. Eveniment care deschide perspective favorabile pentru interacţiunea dintre oamenii de diferite naţionalităţi, spune unul din liderii diasporei Suren Oganesean: „La aceste manifestaţii vin mulţi moldoveni şi oameni de alte etnii care sînt plăcut surprinşi de cultura armeană şi de participarea la această sărbătoare”.
Majoritatea minoritarilor nu vorbește limba de stat
Cea mai mare parte a comunităţii armeneşti este concentrată la Chişinău şi este vorbitoare de limba rusă. Chiar dacă unii copii de naţionalitate armeană, mai ales cei din familii mixte, frecventează şcoli româneşti. Cu doi ani în urmă, comunitatea a deschis la Chişinău pe lîngă biserica armenească o şcoală duminicală unde se predă limba, literatura, istoria şi geografia Armeniei. Şcoala lucrează doar o zi în săptămînă, şi doar două ore.
În schimb armenii se pot lăuda cu un Centru cultural unde au deschis cursuri de dans, teatru, sculptură şi bucătărie. Într-o societate care pretinde a fi multiculturală acest lucru este de absolută trebuinţă, dacă o minoritate vrea să-şi păstreze specificul său, consideră preşedinta diasporei armenilor Venera Gasparean.
Venera Gasparean: „Fiecare naţiune are dreptul la autoexprimare şi la autoafirmare. Dacă noi azi ne îndreptăm spre Europa, ar trebui să fim interesaţi nu doar de afaceri. Pentru că afacerile ne copleşesc uneori, apoi constatăm că nu am obţinut bogăţii. Naţionalitatea de aia e şi frumoasă şi preţioasă pentru că păstrează tradiţiile. Acum toţi încep a se asemăna. Şi anume în aceste condiţii naţionalităţile mici îşi pierd rădăcinile”.
Convieţuirea în bună înţelegere a minorităţilor nu este încă o dovadă a multiculturalismului spre care tinde RM, susţine directorul Centrului de resurse pentru drepturile omului Sergiu Ostaf: „Observăm anumite insule: fie că ucrainenii destul de mult comunică între ei, dar vorbim şi despre ruşi. Sînt şi exemple pozitive cînd într-adevăr ucrainenii s-au integrat, dar aceste exemple sînt mai degrabă cazuri de succes, nu o regulă. Majoritatea minorităţilor totuşi nu cunosc suficient de bine şi nu s-au integrat în societate destul de bine în sensul cunoaşterii limbii de stat, ca să poate să participe şi în viaţa publică, şi în viaţa politică.”
Încercările timide de interacţionare a culturilor grupurilor minoritare din Moldova ar trebui încurajate prin educaţie multilingvă, asta însemnînd că o parte din curiculă să fie predată pentru minorităţi în limba maternă, iar alta în limba oficială a statului, conchide expertul. Ca să fie descurajate acele etnii care se izolează, în loc să se integreze, percepînd multiculturalismul ca pe un pericol.
