In revista National Interest, Thomas de Waal scrie astazi un comentariu despre şansele reale pe care le are, în viitorul apropiat extinderea Uniunii Europene şi despre „competitia” pentru fonduri comunitare şi nu numai între ţările din Parteneriatul Estic şi cele din vecinătatea mediterană a UE.
Intitulat „Extinderea Uniunii Europene – un demers abandonat?”, comentariul semnat de Thomas de Waal priveste critic la evoluţiile actuale legate de proiectele Uniunii Europene față ţările din vecinătate.
Cum cele 6 ţări incluse în Parteneriatul Estic – Belarus, Ucraina, Moldova, Armenia, Georgia şi Azerbaijan - ale căror acronim în aceasta formă dă cuvîntul rusesc BUMAGA, care înseamnă hîrtie, întrebarea expertului este cum ar putea fi posibil ca Parteneriatul Estic să nu rămînă doar un proiect pe o hîrtie.
Bruxelles-ul ca si Washingtonul nu sunt foarte îndemînatice în a rezolva deodată mai mult de o problema importantă de politica externă. Acesta ar fi, in opinia lui de Waal, explicaţia pentru amînarea întîlnirii la vîrf a Parteneriatului Estic din luna mai – aşa cum fusese iniţial prevăzut – pentru la toamnă. În acest moment atenţia Bruxelles-ului şi a Washingtonului fiind îndreptată către criza financiară care continuă şi evenimentele din Africa de Nord. „ Dacă războiul ruso-georgian a fost catalizatorul acestui proiect, scrie Thomas de Waal, revoltele din aceasta primăvară din lumea arabă au dat un nou implus proiectului legat de vecinii de peste Marea Mediterană ai Uniunii Europene.”
„Deja politicieni francezi, italieni şi spanioli mormăie că dacă ucrainienii şi armenii nu sunt atit de fascinaţi de democraţia de tip european, de ce sa le mai fie alocaţi atîţia bani, care ar fi mai bine investiţi in egipteni şi tunisieni care îşi doresc acest tip de democraţie.”
In opinia comentatorului de la National Interest, aceasta este o viziune limitată. Şi ţările din nordul Africii şi cele din Estul Europei au la fel de multă nevoie de Uniunea Europeana. Majoritatea populaţiilor din aceste ţări fiind, de multe ori, mai pro europeana decît elitele lor politice. Bruxelles-ul ar putea să le ofere mai multe decît Washingtonul.
Asadar, se întreabă Thomas de Waal, ce e de făcut ?
Există probleme în ambele părţi. Parteneriatul Estic, care a luat fiinţă la Praga in 2009, promite o apropiere a celor 6 ţări de Uniunea Europeana, în afară de sprijin politic şi socio-economic pentru reforme. Dar, se întreabă Thomas de Waal, ce te faci dacă aceste ţări nu doresc aceasta apropiere? Dacă esti un lider într-una din aceste ţări din răsărit, aceasta „apropiere” se poate dovedi un cal troian, care ţi-ar putea distruge regimul dinăuntru, iar dacă rămînerea la putere este principala ta prioritate, atunci de ce s-o distrugi şi să dai socoteală despre evoluţiile economice şi democratice europene ?
Problema, scrie Thomas de Waal, este deja evidentă în ţările din Balcanii de Vest. Privind harta apar o serie de enclave care încercuiesc ţările Uniunii şi integrarea lor s-a dovedit mai dificilă decît decît se anticipase în urmă cu cîţiva ani.
De partea cealaltă, în Uniunea Europeană, aici s-a apăsat frina pe ideea extinderii, mulţi considerînd că Romania şi Bulgaria au fost primite mult prea devreme. Probabil că Croaţia va trece linia de sosire în Uniune, dar toate celelelalte ţări vor trebui să pledeze mult mai convingător pentru şansele lor decît ar fi trebuit să o facă în urma cu cîţiva ani, conchide Thomas De Waal în National Intrest.
