Cele câteva zeci de capitale pe care le-am văzut la viaţa mea habar nu au că – pauză de gândire – cabinetul de primar este egal cu clasa întâi a şcolii generale în ce priveşte învăţarea limbii de stat. Citesc declaraţia candidatului Mişcării „Равноправие”, Valerii Klimenko, şi nu-mi vine să cred: „Până acum nu am avut un stimul serios pentru a învăţa limba de stat. Alegeţi-mă primar, daţi-mi un stimul şi mă apuc de carte. În jumătate de an voi vorbi cu dvs în limba moldovenească”. Nu-i suficient că pretinde oarece recompensă („daţi-mi un stimul”), dar se dă expert într-o problemă pe care nu o cunoaşte, războindu-se cu aliaţii de altădată: „Chiar dacă avem multe asemănări, nu putem accepta să mergem împreună pentru că PCRM a încetat să mai lupte pentru limba rusă, au pus pe picior de egalitate veteranii sovietici şi pe cei români. Pe timpul lor limba moldovenească a fost schimbată cu limba română. Nu avem nevoie de asemenea aliaţi”.
Acum să ne imaginăm că cineva pretinde fotoliul de primar al Parisului, Moscovei, Berlinului etc., etc., condiţionând învăţarea francezei, rusei, germanei etc., etc. prin alegerea sa în fruntea capitalei Franţei, Federaţiei Ruse, Germaniei etc., etc. În plus, zicându-i limbii (pe care – nota bene! – încă nu o cunoaşte, de vreme ce nu a fost stimulat…) galeză, muscală sau prusacă etc., etc. Ce şansă există să fie cel puţin admis în cursă?!
Sigur, orice amărăştean cu un vocabular de 300 de cuvinte afirmă sus şi tare că – iarăşi pauză de gândire – „cunoaşterea limbii de stat este un criteriu mai puţin important decât profesionalismul candidaţilor”. Ca şi cum alesul urmează să lucreze cu nişte idei abstracte, şi nu cu cetăţenii. Or, în 20 de ani de suveranitate, se pare că abia dacă am ajuns la versul al doilea al imnului de stat, Limba noastră: „Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată…” N-o mai înfundaţi şi dvs., tov. Klimenko!