Natalia Caraman: „Daca incep o carte, sa nu pierd firul, oricand am citeva minute libere, rasfoiesc macar o pagină sau două. In autobuz spre muncă, de la muncă, in timpul pauzei de prinz, ori ies in parc, ori stau intr-o cafenea aştept pe cineva...”
Europa Liberă: Dar asta nu te departeaza de oameni, daca, din cate inteleg, tot timpul tau liber il dedici lecturii?
Natalia Caraman: „Din contra, am foarte multi prieteni care citesc, şi atunci avem despre ce discuta. Cand ne adunam aşa, la un ceai la un suc cu fetele, nu ştiu cum se face ca oricum ajungem la carţi, la autori, la citate.”
Europa Liberă: Băieţii nu citesc?
Natalia Caraman: „Ba da, băieţii citesc, aş zice chiar că băieţii citesc mai mult decât fetele uneori. Inainte de a incepe a citi o carte eu mai intai o rasfoiesc. Penultima carte pe carte pe care am citit-o a fost „Tema pentru acasa” de Nicolae Dabija, despre un profesor care a fost deportat in Siberia şi eleva căruia s-a pornit în cautarea lui. Şi a mers, cum se zice in poveşti „peste nouă mări şi nouă ţări”, a trăit clipe de dezastru până a dat de el. Ea l-a ajutat sa evadeze din inchisoare, a fugit intr-o padure, au facut dragoste, au facut un copil. In final, ea a murit, a fost pedepsita pentru ca l-a ajutat să fugă. Băieţelul nou-născut a fost dat la un orfelinat. Profesorul ramânand singur si-a dorit foarte mult sa-si gaseasca băieţelul pe care il chema Mircea. Şi l-a găsit.”
„Citind cuprinsul, şi văzând descrierea, ca este despre deportările din 41’, ceea ce chiar mi-este interesant, pentru ca nu trebuie sa fugim de istorie, mi-am zis ca trebuie s-o citesc. E un „must read” de-al meu.”
