21 aprilie 2001
Editorialul săptămânii.
de Radu Călin Cristea
Demisia lui Priboi.
Demisia lui Ristea Priboi din fruntea comisiei parlamentare de control a activităţii serviciului de informaţii externe SIE a fost o hotărâre aşteptată şi previzibilă. La o primă lectură, comunicatul de presă prin care d-ul Priboi îşi anunţă decizia a impresionat neplăcut prin amnezii suspecte şi exprimări stângace. [...]
Editorialul săptămînal cu Radu Călin Cristea
Hilară şi nu foarte este confuzia făcută de dl Priboi între Direcţia de Informaţii Externe unde a lucrat înainte de 1989 şi Serviciul de Informaţii Externe, înfiinţat după căderea comunismului. Dl Priboi sugerează o suspectă continuitate între activitatea celor două serviciu de informaţii externe, chiar dacă primul a servit un regim totalitar iar celălalt totuşi, o democraţie. [...]
La fel ca deputatul PRM de Dîmboviţa Ilie Merce, fost ofiţer de securitate, şi dl Priboi face o retrospectivă aproape idilică a acţiunilor poliţiei politice comuniste. Ceea ce pare să-l emoţioneze este rememorarea faptului că ar fi fost pedepsit „pentru punerea în circuit a unui anumite document” cu consecinţa că temporar a trebuit să se ocupe de „monitorizarea unor posturi de radio cu emisiuni în limba română”.
La fel ca Ilie Merce şi dl Priboi ne lasă să înţelegem că ar fi fost un fel de disident, sancţionat pentru curajul difuzării unui document secret şi surghiunit la nivel inferior al monitorizării unor posturi de radio cu emisiuni în limba română. [...] Putea fi această monitorizare doare una banală, de rutină ? Sau, ne întrebăm noi de data aceasta, monitorizarea era componenta unui mecanism angajat în acţiuni de loc abstracte, cum ar fi presiunile extraordinare exercitate asupra angajaţilor postului de radio Europa Liberă, mai ales în ultimul deceniu de comunism ? [...]
El iese „cu toată claritatea şi fermitatea” din decorul perioadei 1980- 1983, o perioadă extrem de delicată, cu momentul 21 februarie 1981, când după o vizită la Bucureşti între 21 ianuarie şi 3 februarie, teroristul Carlos „Şacalul” a organizat atacul cu bombă de la sediul din Munchen al Europei Libere. Cinci luni mai tîrziu, în condiţii suspecte încă după 20 de ani, Emil Georgescu, redactorul Europei Libere ce stîrnise o adevărată isterie la vârful nomenclaturii ceauşiste prin filipicele la adresa acesteia, avea să fie înjunghiat cu 20 de lovituri de cuţit, scăpând ca prin minune cu viaţă.
Dl Priboi susţine că nu are nimic în comun „cu evenimente tulburi” pe care le califică drept „pretinse acţiuni ce ar fi vizat Europa Liberă”. Dl Priboi spune însă adevărul când declară că se retrage ca să nu fie o piedică în calea admiterii României în NATO. Pentru că cerinţele de securitate ale NATO nu sunt negociabile [...]
Experimentul Priboi înseamnă o încercare timidă a puterii de a demonstra sensibilitate la valorile NATO şi la capitolul fidelităţii serviciilor de informaţii.