Linkuri accesibilitate

„Așa era pe atunci” | Cum a ajuns violența împotriva femeilor să domine literatura studiată în școli


Violența împotriva femeii din operele prezente în programa de la limba și literatura română nu este abordată corect la clasă, spun experții

Violența împotriva femeilor, misoginismul și scenele dure domină programa școlară din literatură. Dezbaterea acestor teme este adesea inexistentă, iar organizațiile pentru egalitatea de gen și profesorii avertizează că lipsa unor discuții deschise poate duce la normalizarea violenței.    

Lipsa de incluziune în programa de la limba și literatura română este o problemă care poate duce la normalizarea misoginismului din operele predate la clasă. Metoda de predare este adesea la latitudinea profesorului, care hotărăște cum și dacă tema violenței este abordată la clasă.

„Așa era pe atunci” este scuza invocată cel mai des pentru a trece cu vederea comportamentul sexist sau violent al personajelor.

Pe când eliminarea acestor romane din programă nu este o soluție, adresarea comportamentului problematic al personajelor împreună cu elevii este necesară, sunt de părere organizațiile pentru egalitatea de gen. Abordarea acestor subiecte sensibile este adesea trecută cu vederea.

Președinta organizației GirlUp România, un ONG pentru egalitatea de gen, Irina Echim, a vorbit cu Europa Liberă România despre lipsa scriitoarelor din programa liceală și despre abuzul femeilor în literatură. Ea este de părere că abuzul ar trebui adresat la clasă, însă adesea nu este.

Criticul literar Carmen Mușat, editor șef al revistei literare „Observator Cultural” și profesoară universitară la Universitatea din București, este de părere că abordarea la clasă este cel mai important lucru când vine vorba de scenele dure din literatură.

Importanța abordării

Ce au în comun romanele Mara, Ion, Baltagul și Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război? De ce nu este problematizat la clasă violul Anei în Ion, abuzul Persidei în Mara, sau misoginismul față de Ela în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război? De ce se oprește programa școlară înainte de anii 80 și de ce nu sunt incluse scriitoarele în lista autorilor canonici?

„Asta este soarta femeilor!” îi spune Mara fiicei sale, Persida, în romanul lui Ioan Slavici, într-o încercare de a o consola în urma abuzului suferit în relația cu Națl.

Relația abuzivă dintre Perisda și Națl este adusă în discuție de cei de la GirlUp România. „Este evidențiat mai târziu în roman că, pentru Persida, singurul refugiu în afara mănăstirii este moartea, pe când Națl, plecat la Arad, ia în considerare moartea în urma unui proces de degradare fizică si psihică. Acest tip de relație abuzivă pe plan fizic si emoțional - este întâlnită mult prea des chiar și în societatea de azi”, scrie ONG-ul.

Fiind un roman realist, acesta surprinde realitatea vremii iar temele din roman sunt relevante pentru programa școlară. Lipsa abordării la clasă a violenței din opere similare poate duce la normalizarea violenței domestice, sunt de părere cei de la GirlUp.

ONG-ul GirlUp România dorește ca multitudinea de abuzuri și maltratarea Anei să fie aduse în discuție în liceu.
ONG-ul GirlUp România dorește ca multitudinea de abuzuri și maltratarea Anei să fie aduse în discuție în liceu.

Alt roman predat la liceu, Ion, de Liviu Rebreanu, conține, de asemenea, scene de violență împotriva personajelor feminine. Abuzul Anei este un element prezent pe parcursul romanului. Ea este abuzată atât fizic, cât și psihic, atât de tatăl ei, Vasile Baciu, cât și de protagonistul Ion.

Una dintre problemele principale semnalate de ONG-ul GirlUp este scena violului, din capitolul „Noaptea” și abordarea acestei scene la clasă.

„Apoi, cu o mișcare bruscă, îi ridică până-n brâu cămașa. Picioarele fete erau fierbinți și strânse. Își încolăci brațele în jurul gâtului lui, îl strânse cu o putere nebănuită, parc-ar fi vrut să-l sugrume, și-i lihăi în ureche, plângătoare, dar fără împotrivire: Ionică....ce vrei să faci...ce faci? ... Nu... Nu...”, extras din Ion, de Liviu Rebreanu.

Felul în care este adresată această scenă este la latitudinea profesorului. Nu există o metodologie în vigoare care să dicteze felul în care trebuie discutată scena la clasă. „O punere în balanță între lucrurile social acceptabile astăzi și atunci este importantă pentru înțelegerea mentalității lui Ion și a progresului social”, scriu cei de la GirlUp.

„Romanul nu este un manual pentru violență domestică, însă, asemenea multor materiale la care adolescenții sunt expuși, are potențialul de a crea un simț de normalitate față de ce se întâmpla atunci, pentru familiile de acum. De aceea dorim ca în analiza operei sa fie incluse și comentarii ce condamnă violența domestică”, scrie GirlUp România.

„Mulți profesori nici măcar nu recunosc scena ca pe un viol”

Irina Echim, președinta organizației GirlUp spune că foarte mulți profesori nici măcar nu recunosc scena ca pe un viol. Până și comentariile predate elevilor dezbat acest lucru, potrivit Irinei Echim.

„Cazul este că, după cum l-a descris Liviu Rebreanu, este viol clar”, adaugă Irina Echim. Ea este de părere că acest lucru nu trebuie lăsat interpretării.

Maria Melente predă limba română în București. Ea a discutat cu Europa Liberă România despre abordarea la clasă a romanului Ion și este de părere că dezbaterea subiectelor tabu ajută la conștientizarea realității.

„Suntem o societate profund misogină...”

„Adevărul fie spus, suntem o societate profund misogină care blamează victima de cele mai multe ori, fără a o susține sau o lua în serios. Cu cât discutăm mai mult temele astea într-un cadru formal, cu atât le proiectăm mai mult și în mediu informal”, spune profesoara.

Criticul literar Carmen Mușat, editorul șef al revistei literare „Observator Cultural” este de părere că nu romanele în sine sunt problema. Ea este de părere că temele dure prezente în literatură nu trebuie ascunse sub preș, ci trebuie problematizate la clasă.

Ea este de părere că lucrurile sunt la latitudinea profesorului, iar metodologia nu are cum să ajute atunci când abordarea este una concentrată pe dictare și memorare de comentarii.

„Romanele sunt o poartă către trecut și o poartă care problematizează trecutul. Ori tocmai de asta avem nevoie de problematizare, nu de simplificare și de ascundere.”
Carmen Mușat, critic literar

„Dacă nu ne deranjează lucrurile astea, atunci am ratat ținta, am ratat scopul discuției”, spune Carmen Mușat. „În lumea noastră, un asemenea comportament este un comportament inadmisibil și trebuie să se atragă atenția asupra acestui lucru.”

Carmen Mușat aduce în discuție prezentarea Elei în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. „E punctul de vedere a lui Ștefan Gheorghidiu. E punctul de vedere al unui bărbat gelos, al unui bărbat care se simte inferior femeii”, explică criticul literar.

Gelozia față de Ela este un lucru pe care protagonistul îl recunoaște numai odată, la începutul romanului, însă pe parcursul narațiunii, Ela este redusă la un obiect – o femeie frumoasă și un obiect al posesiunii.

Continuare pe Europa Liberă România.

XS
SM
MD
LG