Secretarul de stat american Antony Blinken a reafirmat că Rusia se va confrunta cu „consecințe masive” dacă alege „calea agresiunii” în Ucraina, dar că are și opțiunea diplomației pentru a pune capăt crizei.
Într-un interviu acordat postului nostru de radio Europa Liberă/Libertatea (RFE/RL.org) pe 27 ianuarie, Blinken a mai spus că Statele Unite încă nu știu care este miza Kremlin-ului în Ucraina și cum va acționa pentru a-și atinge scopul, fie în Ucraina, fie în încercarea de a redefini actuala structură de securitate în Europa. „Părerea mea este că singura persoană care știe este președintele Putin. Nu altcineva. Poate nici el nu știe încă dacă și cum va acționa. Trecutul ne arată că Putin încearcă mereu să-și lase cât mai multe opțiuni deschise” a mai spus Blinken în interviul cu Europa Liberă/Libertatea.
„Sincer, nu știm ce intenții are președintele Putin” a precizat secretarul de stat american.
Întrebat ce cuprinde răspunsul oficial american și dacă menționează și retragerea trupelor rusești nu numai din apropierea graniței cu Ucraina, dar și din regiunea transnistreană și Georgia, secretarul de stat s-a rezumat să răspundă că partea americană a făcut „o serie de propuneri de principiu, care – dacă sunt acceptate de Rusia și bazându-ne pe reciprocitate - ar duce la întărirea securității colective”.
Blinken a vorbit la o zi după ce Statele Unite și-au prezentat oficial răspunsul scris la ultimatumurile Rusiei privind garanțiile de securitate, lansate luna trecută sub forma a două proiecte de tratate.
NATO a răspuns oficial tot miercuri seară, într-o misivă separată.
Cererile rusești au fost însoțite de desfășurarea a peste 100.000 de soldați ruși în regiunile din apropierea granițelor cu Ucraina, împreună cu unele dintre cele mai sofisticate echipamente militare ale Rusiei.
Cele două proiecte reprezintă o redesenare fundamentală a structurii de securitate a Europei, solicitând un moratoriu asupra extinderii NATO în fostele republici sovietice precum Georgia și Ucraina și o retragere a trupelor și armamentului amplasate de NATO în Europa centrală și de est, odată cu primul val al extinderii, în 1999 (care a inclus Polonia, Cehia și Ungaria).
