Linkuri accesibilitate

A luptat Pratasevici în Donbas?


Jurnalist Raman Pratasevici, arestat luna trecută, este intervievat de televiziunea de stat din Belarus

Viața lui Raman Pratasevici a fost bulversată rapid, spune Tony Wesolowsky în analiza sa.

La 23 mai, la câteva luni după ce a părăsit Belarusul ca să evite urmărirea penală pentru acuzațiile de incitare la dezordine aduse de regimul lui Alexandr Lukașenka, jurnalistul și bloggerul Raman Pratasevici a fost arestat, împreună cu prietena sa, după ce zborul lor Ryanair de la Atena la Vilnius a fost deturnat spre Minsk în baza unei amenințări false cu bombă.

Grupări pentru drepturile omului, guverne occidentale și belaruși care i se opun lui Lukașenka au urmărit cu groază evenimentele care au urmat, mai ales aparițiile la televiziunea de stat în care Pratasevici, cu urme de bruscare pe față și la încheieturi, a rostit ceea ce mulți consideră a fi mărturisiri forțate, și cuvinte de laudă pentru Lukashenka.

Pe plan oficial, autoritățile spun că Pratasevici se confruntă cu acuzații de a se fi aflat în spatele unor dezordini civice, o infracțiune pedepsită cu până la 15 ani de închisoare.

În mod informal, însă, în presa de stat din Belarus, de pildă, el a fost acuzat că a luptat în războiul din estul Ucrainei, în Batalionul Azov, o grupare naționalistă cu accente neo-naziste care a jucat un rol proeminent în conflictul cu separatiștii susținuți de Rusia.

A luptat?

Răspunsul la această întrebare s-ar putea să nu aibă importanță pentru Lukașenka, care a folosit alegațiile pentru a intensifica presiunea asupra lui Pratasevici, sau pentru Kremlin, care a susținut represiunea din Belarusul vecin și ar putea beneficia el însuși de informații care l-ar putea discredita pe jurnalistul încarcerat, promovând varianta rusă despre evenimente, inclusiv despre cele din Ucraina.

În acest moment, potrivit datelor noastre, nu există nici o dovadă clară că Pratasevici a luptat în estul Ucrainei, unde un conflict care a ucis din 2014 mai mult de 13.000 de oameni încă mai face, sporadic, victime.

Pratasevici neagă participarea la lupte. În 2020, el a spus că a petrecut un an în Donbas la începutul războiului și că a fost rănit acolo, dar a subliniat că a fost acolo în calitate de jurnalist, nu de luptător.

Un comandant din Batalionul Azov a negat că Pratasevici ar fi luptat în rândurile formațiunii sale, iar un alt membru al batalionului a spus că belarusul a fost acolo ca fotoreporter. Părinții săi spun la fel, că fiul lor nu a fost un combatant.

Cu toate acestea, fotografiile și filmările video care circulă pe rețelele de socializare, care par să arate pe cineva asemănător cu Pratasevici, în haine și echipamente militare, au alimentat speculațiile cu privire la rolul său.

Cum se știe, Rusia a reacționat la căderea lui Ianukovici prin preluarea controlului asupra regiunii ucrainene Crimeea și încurajarea separatismului în părțile estice ale țării. În aprilie 2014 a izbucnit războiul dintre forțele ucrainene și separatiștii susținuți de Rusia în Donbas, iar Pratasevici a mers acolo în același an.

În septembrie 2020, Pratasevici i-a spus popularului youtuber rus Yuri Dud că a petrecut un an în Donbas relatând despre conflict în calitate de reporter independent. El a spus că a fost rănit pe front, dar nu ca luptător.

„Nu am luat parte la nici o luptă. Nu am aruncat (cocktailuri) Molotov sau pietre, sau orice altceva”, a spus Pratasevich.

Fotografii și haine de camuflaj

Presupusa legătură a lui Pratasevici cu Batalionul Azov se bazează în principal, dacă nu în întregime, pe fotografii sau videoclipuri ale unei persoane sau ale unor persoane care seamănă cu Pratasevici, îmbrăcate în haine militare, care pozează cu arme, stau alături de luptători sau – într-un caz – o persoană tratată după ce a fost rănită.

Unele dintre primele afirmații că Pratasevici a luptat în rândurile Batalionului Azov au venit de la Anatoli Shariy, un blogger pro-Kremlin din Ucraina, potrivit site-ului Meduza din Letonia.

În februarie 2021, autoritățile ucrainene l-au acuzat pe Shariy de trădare și discursuri ale urii, iar Serviciul de Securitate (SBU) l-a pus pe o listă de oameni dați în urmărire după ce nu s-a prezentat pentru interogare.

Shariy a fost printre primii care au atras atenția la coperta ediției din iulie 2015 a publicației online Soare Negru, care arată un tânăr în haine militare care seamănă cu Pratasevici.

Unii observatori au spus că fotografia de pe copertă este prea „granulată”, neclară, pentru a fi limpede dacă este vorba de Pratasevici. Dar Oleksiy Kuzmenko, un jurnalist de investigație și colaborator al grupării de investigație Bellingcat, a scris pe Twitter că o scanare de „recunoaștere facială” a rezultat într-o „mare probabilitate” că ar fi vorba de una și aceeași persoană.

Cu toate acestea, alții au susținut că persoana din imagine ar fi putut fi Andriy Snitko, un luptător al batalionului Azov care a murit în luptă.

Există și alte fotografii, inclusiv una a unei persoane care seamănă cu Pratasevici, într-un grup de oameni sub steaguri „Azov” la ceea ce se spune că ar fi o adunare în Mariupol, un oraș-port strategic important, în iunie 2015.

Altă fotografie arată pe cineva care seamănă cu Pratasevici, în ținută de luptă și cu o armă automată aruncată peste umăr, deși nu este clar când și unde a fost făcută această fotografie.

Imaginea pare a fi identică cu cea care însoțește un interviu cu un bărbat care se prezenta ca luptător belarus în estul Ucrainei, publicată de serviciul pentru Belarus al RFE/RL la 18 septembrie 2015, doar că fața este „blurată” în acesta din urmă

Interlocutorul interviului, identificat doar ca „Kim”, vorbește despre rănirea în timpul luptelor din 22 martie lângă satul Șirokyne, la aproximativ 10 kilometri est de Mariupol. El a spus că este unul dintre mulții luptători belaruși din așa-numitul detașament Pagonya.

El a mai spus că Pagonya, care este termenul belarus pentru „urmărire”, nu era o unitate separată, și că membrii săi au luptat în diferite batalioane ucrainene.

„Kim” a spus că are multe motive să lupte, printre care și „sângele ucrainean”. El a spus că războiul din Donbas „nu este doar pentru Ucraina, ci și pentru Belarus”, pentru că „țara noastră ar putea fi următoarea dacă hoarda putinistă rusă nu va fi oprită acum”.

Anexarea Crimeei de Rusia și rolul Rusiei în conflictul din Donbas au provocat îngrijorarea că Moscova ar putea avea modele și intenții similare în alte foste republici sovietice. În august 2015, Lukașenka și-a exprimat încrederea că Rusia nu va intra niciodată în război cu R. Belarus, dar a spus că dacă cineva îi va invada țara „vom lupta pentru fiecare bucată de pământ”.

Televiziunea ucraineană Hromadske a postat un videoclip pe 23 martie 2015, despre luptele din Șirokyne și din împrejurimi. Raportul vorbește despre „azoviți” într-o luptă „împotriva inamicului” care s-a soldat „cu un voluntar rănit” și arată o persoană care pare că este tratată pentru răni.

La fel ca în cazul fotografiei de pe coperta Soarelui Negru, Kuzmenko a spus că, potrivit software-ului de recunoaștere facială, există o mare probabilitate ca persoana din videoclip să fie Pratasevici.

Alții atrag atenția că persoana din videoclip ar putea să fie Pratasevici, dar el pare să poarte haine civile, susținându-și potențial afirmația că nu era luptător, ci fotoreporter.

Dezmințiri

Printre cei care spun că Pratasevici nu a luptat în estul Ucrainei se numără părinții lui și membrii de rang înalt ai batalionului Azov.

Fostul comandant al Azovului, Andriy Biletskiy, acum lider al partidului politic de extremă dreaptă Corpul Național, a declarat pe canalul său Telegram că Pratasevici era la Șirokyne ca reporter.

„Roman era într-adevăr împreună cu Azov și alte unități militare care luptau împotriva ocupației Ucrainei. Era cu noi lângă Șirokyne, unde am fost răniți. Dar arma sa nu a fost o pușcă automată, ci cuvântul scris ”, a scris Biletskiy într-o postare la sfârșitul lunii mai.

Într-o relatare din 27 mai, publicația din Belarus Nașa Niva a citat un luptător neidentificat, prezentat ca membru Azov, spunând că Pratasevici a făcut o pregătire de bază cu batalionul, dar nu a luptat efectiv.

„Îmi amintesc de el de la Urzuf”, a spus luptătorul, referindu-se la un oraș de lângă Mariupol în care Azov avea o bază de antrenament. „Era băiatul acela tânăr... Biletskiy nu a avut încredere în el pentru că a apărut și a început cu; „Deci, unde sunt ceilalți bieloruși? Lasă-mă să mă dau la ei!” Oamenii au crezut că este în căutare de informații, așa că nu au avut niciodată prea multă încredere și nu l-au implicat în nici o operațiune. A făcut un pic de antrenament de bază, a făcut câteva selfie-uri cu o armă la poligon și, probabil, și-a dat seama că nu se va alătura echipei, așa că a plecat. A luptat? Dacă da, nu cred că a fost cu Azov ".

Într-un interviu cu Meduza, mama lui Pratasevici a spus și ea că fiul ei nu a luptat în estul Ucrainei.

„A fost acolo ca jurnalist,a spus Natalia Pratasevici. „Toate acestea [despre cum a luptat] sunt prostii .... A mers acolo ca fotograf și jurnalist independent. ”

În comentarii din 25 mai către Current Time, rețeaua TV în limba rusă a RFE / RL în cooperare cu VOA, tatăl lui Pratasevici, Dzmitry, a spus că „personal [nu] știe despre el să fie luptat în Donbas”.

El a mai spus că dorește să clarifice comentariile făcute într-un interviu anterior cu Current Time, în care a spus că fiul său „a luptat de partea Ucrainei”.

„A fost acolo ca jurnalist, ca parte a echipe de filmare ”,a spus Dzmitry Pratasevich.

Identitatea lui „Kim” rămâne neclară

Întrebat despre interviul din 2015 cu un personaj misterios, directorul serviciului RFE / RL pentru Belarus, Aleksandr Lukashuk, a spus că serviciul nu cunoaște numele real al persoanei, și a primit fotografia cu fața deja blurată.

„Așa am primit acea fotografie; anonimatul din motive de securitate a fost o condiție a interviurilor pe care le-am făcut cu mai mulți cetățeni belaruși, de ambele părți ale conflictului ", a spus Lukashuk.

Interviul RFE/RL nu a fost singurul pe care „Kim” l-a acordat presei. Într-un interviu din iunie 2015 cu site-ul ucrainean Focus, el a spus că „sute de belaruși” luptau în estul Ucrainei de ambele părți.

Cifrele oficiale nu sunt disponibile. Belsat, un post de televiziune prin satelit cu sediul în Polonia, destinat Belarusului, a raportat în 2018 că numărul de belaruși care au luptat în Donbas ar fi putut fi de până la 1.000.Războiul continuă și azi, în ciuda încetării focului, dar luptele sunt mult mai puțin acerbe decât în primii ani.

Pratasevici, care acum are 26 de ani, a avut parte de o bursă Vaclav Havel 2017-18 la Praga. Vaclav Havel Journalism Fellowship - o inițiativă comună a RFE / RL și a Ministerului Ceh de Externe - este disponibilă pentru jurnaliștii independenți din țările Parteneriatului estic al Uniunii Europene și din Rusia.

„Prima oară am dat de numele său a fost în 2017, când a aplicat pentru o bursă”, a spus Lukashuk. El a spus că Pratasevici „nu a fost niciodată asociat cu, sau nu a lucrat pentru RFE RL. înainte sau după bursă”.

„Pratasevici și cei care au scris scrisori de recomandare în sprijinul nominalizării sale au menționat activitatea sa jurnalistică în estul Ucrainei. RFE / RL nu a fost la curent cu acuzațiile referitoare la alte activități din Ucraina ", a declarat Martins Zvaners, director adjunct de comunicare și afaceri publice la RFE/RL.

Batalionul Azov

Batalionul Azov a fost format în primăvara anului 2014 de conducerea unui grup de extremă dreaptă numit Patrioții Ucrainei. Însemnele grupului Azov sunt două simboluri naziste. În primele zile ale conflictului din estul Ucrainei, armata guvernului era nepregătită, cu numai aproximativ 6.000 de soldați pregătiți pentru luptă. Guvernul nu s-a prea interesat de trecutul sau convingerile celor dispuși să ia arma în mână și să apere integritatea teritorială a țării;la începutul anului 2015, aproximativ 30 de miliții voluntare erau active în luptă în estul Ucrainei.

Pe lângă legăturile de extremă dreaptă, milițiile - împreună cu separatiștii susținuți de Rusia - au fost implicate în posibile crime de război – așa a spus Amnesty International.

Dar, în ciuda controverselor, pentru mulți ucraineni paramilitarii au fost esențiali în apărarea țării atunci când forțele ei armate oficiale erau incapabile să lupte eficient. Batalionul Azov este creditat cu preluarea controlului asupra orașului Mariupol în iunie 2014.

În septembrie 2014, batalionul era deja încorporat în Garda Națională a Ucrainei, numele său fiind schimbat oficial în Regimentele Azov.

Acum este o „mișcare socială heterogenă de dreapta radicală”, potrivit lui Michael Colborne, un jurnalist specializat în extrema dreaptă, care scrie o carte despre „mișcarea” Azov.

„În esență, mișcarea cuprinde regimentul însuși, partidul politic al Corpului Național, organizația paramilitară Centuria (fosta Miliție Națională), precum și o serie de subgrupuri și inițiative afiliate, inclusiv un club de carte, tabere pentru tineri, o„ școală de conducere”. „Și un centru social (temporar închis) cu trei etaje chiar lângă Piața Independenței din Kiev",a scris Colborne într-un articol publicat pe 2 iunie.

În Statele Unite au existat îndemnuri ca Azov să fie desemnată organizație teroristă străină (FTO), așa cum a cerut în aprilie, de pildă reprezentanta democrată Elissa Slotkin, într-o scrisoare adresată secretarului de stat american Antony Blinken.

Chiar dacă Pratasevici a luptat în Batalionul Azov, asta nu-l face neapărat un neo-nazist, a argumentat Hanna Hrystenko, o cercetătoare de extremă dreaptă cu sediul la Kiev.

„Deși este adevărat că liderii săi sunt cunoscuți pentru convingeri de extremă dreapta, nu există dovezi că fiecare persoană [implicată] împărtășește credințele neonaziste”, a scris ea.

Presiuni asupra lui Pratasevici

Oricare ar fi faptele reale, Lukașenka folosește afirmațiile că Pratasevici ar fi luptat în Batalionul Azov din Donbas ca o pârghie suplimentară de presiune asupra sa.

La câteva zile după arestarea sa pe aeroportul din Minsk, separatiștii susținuți de Rusia, care controlează părți din regiunea Luhansk din Ucraina, au spus că vor extrădarea lui Pratasevici, ca să fie acuzat pentru ceea ce au pretins fără dovezi că ar fi fost infracțiuni în luptele din Donbas.

Lukașenka a folosit această idee, sugerând la 1 iunie că „anchetatorii” de la Donbas vor fi bineveniți să-l interogheze pe Pratasevici la Minsk și sugerând că pedepsele pe care le-ar putea dicta separatiștii ar putea fi mult mai dure decât cele care îl așteaptă în propria țară.

Deși autoritățile din Belarus nu au motivat arestarea lui Pratasevici cu faptele sale din estul Ucrainei, oficialii și mijloacele de informare în masă care sunt deținute sau controlate de stat au mediatizat pe larg acuzațiile suplimentare, în ceea ce susținătorii săi spun că este un efort de a-l portretiza ca un neo-nazist periculos .

La 26 mai, șeful KGB din Belarus, Ivan Tertel, a afirmat fără să ofere dovezi sau detalii că Pratasevici și-a „folosit în mod activ” ceea ce pretindea că este experiența sa de luptă după ce s-a întors în Belarus din Ucraina.

Acuzațiile au stârnit dezbateri online agitate. Susținătorii lui Pratasevici atrag atenția la momentul când au ieșit la lumină acuzațiile, spunând că majoritatea au apărut abia după ce a fost reținut pe 23 mai și nu anul trecut, când regimul lui Lukașenka l-a pus pe o listă de „teroriști”.

Președintele rus Vladimir Putin l-a susținut pe Lukașenka atât în ceea ce privește represiunea pe plan mai general din Belarus, cât și arestarea lui Pratasevici, spunându-i liderului autoritar la o întâlnire în Rusia, săptămâna trecută, că criticile occidentale cu privire la devierea avionului Ryanair către Minsk pe 23 mai au fost o „izbucnire de emoții”.

Oficialii ruși, presa de stat și alți aliați de la Kremlin au contribuit la ceea ce Anton Shekhovtsov, un politolog din Viena specializat în acțiunile guvernelor autoritare, a susținut că a fost un efort de a justifica deturnarea avionului și de a submina sprijinul internațional pentru Pratasevici, inclusiv prin promovarea ideii că este un neo-nazist.

„Deși în acest moment nu este clar dacă serviciile secrete rusești au participat la afacerea Ryanair, este revelator faptul că agenții de la Kremlin au fost mobilizați pentru a justifica sau normaliza operațiunea", a scris Shekhovtsov pe Facebook, pe 24 mai, la o zi după avionul de pasageri a fost deturnat spre Minsk, iar Pratasevici a fost arestat la aeroport.

Vezi comentarii (1)

AntiNostalgia 2 – privind spre viitor

Radio Europa Liberă organizează al doilea sezon: din nou filme documentare, dezbateri și mulți invitați din țară și din străinătate pentru a discuta despre lecțiile trecutului ca șansă de a modela un viitor diferit. Un dialog între generații, la care toată lumea este binevenită

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG