Parlamentul European (legislativul UE) a aprobat în martie 2019, în principiu, anularea orei de vară. Planul era ca anul trecut, în 2022, deja să nu se mai „umble” la ceasuri. Țările membre urmau să decidă asupra orei preferate (de vară sau de iarnă), iar apoi să o lase în pace, fără să mai treacă la cealaltă.
N-a fost să fie, deocamdată.
Imediat după votul din Parlamentul European, țările nu s-au putut înțelege la care oră să se fixeze.
Apoi au venit pandemia de COVID-19 și Brexitul, ca și un ping-pong birocratic între instituțiile UE. În prezent, chestiunea zace în sertarele Consiliului European (în care se reunesc liderii celor 27 de țări membre).
Brexitul a adus pericolul ca Marea Britanie și Irlanda să-și aleagă ore diferite, așa că pe insula irlandeză ar fi fost o diferență de fus orar între nord și sud.
Ideea renunțării la schimbatul orei în UE a fost pusă pe hârtie după un sondaj de opinie pe net, din vara anului 2018, la care au participat 4,6 milioane de locuitori ai UE, dintre care o mare majoritate au fost pentru abolire.
În Europa, discuția pe această temă este în prezent blocată.
Și în Statele Unite, mulți s-au săturat să penduleze între cele două ore, dar abolirea încă nu se întrevede la orizont.
Republicanii din Florida au introdus în martie în Congres o lege numită „Protecția luminii soarelui”, pentru permanentizarea orei de vară, după ce o propunere similară a eșuat în legislativul precedent, dar nici noua inițiativă nu a avansat prea mult – așa că și americanii vor bombăni și anul acesta, dar vor trebui, la 5 noiembrie, să dea ceasul cu o oră înapoi.
Cei care nu vor să se mai chinuie nici măcar un an cu ora de vară și de iarnă se pot muta în câteva zeci de țări, de exemplu în Japonia, unde s-a practicat schimbarea ceasului doar patru ani (1948-1952), din inițiativa forței de ocupație SUA, dar apoi s-a renunțat.
Ora de vară (DST în prescurtarea englezească) a fost introdusă la începutul secolului XX în Germania și Austro-Ungaria, ca mijloc de a economisi energia, dar se crede că ideea a fost formulată în premieră peste ocean de inventatorul și politicianul Benjamin Franklin, încă 1784. Unii spun însă că el a conceput-o... ca pe-o glumă.
