Săptămâna în curs se desfășoară sub semnul summit-ului Consiliului European din 23-24 iunie, la care așteptăm să se ia decizia finală privind acordarea statutului de candidat la aderare Ucrainei și Republicii Moldova.
Și întrucât aștrii par să se așeze într-o poziție favorabilă pentru aspirațiile noastre europene, am avut la Chișinău, în weekendul trecut și la începutul acestei săptămâni, o concentrare de evenimente contradictorii, provocate, se poate spune, de o accelerare istorică pe care o trăim de când a început agresiunea Rusiei în Ucraina.
Ședința parlamentelor din Republica Moldova și România, de sâmbătă, 18 iunie, a coincis, la o distanță de câteva zile, cu recomandarea Comisiei Europene pentru aderarea celor două state ex-sovietice. Parlamentarii au trasat câteva repere esențiale ale cooperării României și Republicii Moldova, prin nevoia depășirii inerțiilor, blocajelor birocratice și legislative existente de o parte și alta a Prutului. Documentul programatic adoptat la finalul ședinței va trebui tradus în politici și fapte concrete.
Agenda de integrare în UE și foaia de parcurs obligă Republica Moldova să își intensifice colaborarea cu partea română, la fel și Bucureștiul capătă un cadru instituțional mult mai eficace pentru a duce la îndeplinire proiecte strategice, cum e cel al interconectării energetice și al dezvoltării infrastructurii între România și Republica Moldova.
Declarația comună a parlamentelor român și moldovean nu folosește sintagma „cele două sate românești”, nu evocă idealul Unirii, deși amintește despre „comuniunea bazată pe unitatea de limbă, istorie, cultură, tradiții, valori și aspirații europene”. O anumită „prudență stilistică” cred că a fost dictată de context: în preajma deciziei Consiliului European, Chișinăul și Bucureștiul au căutat să nu dea prilejuri de interpretări eronate și speculații deplasate, care ar putea să pericliteze cumva șansele de aderare. În Republica Moldova există o majoritate pro-europeană și un important curent unionist, dar nu avem un consens general asupra identității naționale și o unanimitate privind obiectivul de integrare în UE. Ba nici măcar „valorile umane”, exceptate politicului, nu sunt văzute și recunoscute la fel… de-a lungul și de-a latul societății moldovene.
cetățenii din Moldova se arată tot mai emancipați și mai respectuoși față de drepturile omului
A doua zi, duminică, 19 iunie, la Chișinău au avut loc două acțiuni publice diametral opuse ca sens. Mai întâi, marșul comunității LGBT. A fost cel mai numeros pride de până acum din Moldova. În pofida ostilității cercurilor conservatoare și a Bisericii pravoslavnice, cetățenii din Moldova se arată tot mai emancipați și mai respectuoși față de drepturile omului. Spun respectuoși, nu „toleranți”, pentru că acest din urmă termen induce o senzație de aroganță și discriminare, or semnificația marșului de duminică, scenografia sa multicoloră, transcende problematica comunității gay, desemnând o mișcare pentru drepturile omului și libertatea de opțiune în sensul cel mai larg.
Celălalt eveniment a fost mitingul de protest al Partidului Shor, deghizat mai nou sub titulatura „Viața nouă”, miting care ar fi trebuit, după voia organizatorilor, să se încununeze cu un concert al unor artiști ruși în Piața Marii Adunări Naționale (asta în plină invazie rusească în Ucraina!). Din motive legate de finanțarea dubioasă – presa a scris despre implicarea fugarului Platon în această afacere –, concertul a fost anulat. Suntem o țară liberă, oricine are dreptul să protesteze, fără teama de a fi închis sau molestat ca în Rusia pentru convingerile sale politice, dar modul în care se manifestă formațiunea penalului Shor (cu tot cu imunitatea ridicată a liderilor săi!), felul cum manipulează, cinic, tensiunile sociale provocate de scumpirile din ultimele luni este o notă proastă ce se cuvine dată organelor de drept.
Autoritățile depun eforturi pentru reformarea justiției, însă evoluțiile politice, adâncirea crizei economice sunt mai rapide decât capacitatea guvernării de a-i face pe hoți să răspundă pentru furturile lor sau măcar de a nu-i lăsa să-și înjghebe un nou capital politic care să-i pună la adăpost de pușcărie.
Când Ilan Shor, din exilul său aurit, proclamă emfatic: „A început demolarea regimului Sandu!”, ne simțim pur și simplu jigniți, sfidați cu nerușinare. Suntem în drept să le cerem guvernanților să-și ia în serios obligațiile, să accelereze anumite proceduri și decizii. Nu am votat actuala putere ca să-i vedem, după un timp, triumfând, pe cei mai mari gangsteri care și-au bătut joc de Moldova. E prea mult. E chiar insuportabil!
Celălalt partid de opoziție, PSRM-ul, mai tăcut de când Dodon este plimbat de la domiciliu în sala de judecată și înapoi – răstimp în care reușește totuși să mai facă niște declarații antieuropene ca să se audă la Moscova –, socialiștii, spuneam, și-au găsit un rost prin a ataca la Curtea Constituțională Legea anti-propagandă, promulgată de președinta Maia Sandu, care interzice difuzarea programelor de știri și dezbateri politice produse în Federația Rusă, purtătoare de ură și dezinformare.
Sunt probleme sociale reale, cauzate de război. Prețurile la energie au crescut peste tot în lume odată cu agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Pe de altă parte, se vorbește despre o formulă eronată de calcul a prețurilor la carburanți, propusă de actuala guvernare. Ar trebui să avem niște clarificări și reevaluări, să se caute soluții pentru revendicări legitime, cum sunt cele ale fermierilor, care au protestat în câteva raioane. Una dintre restanțe este și reforma teritorial-administrativă. Senzația este că eforturile diplomatice, legate de strategia de aderare la Uniunea Europeană, cu întregul ei cortegiu de întâlniri, discuții, negocieri, chestionare, demersuri în media occidentală etc. – foarte importante, fără îndoială – au obturat pe undeva agenda internă, preluată demagogic de inamicii reformei și integrării europene. Sau poate n-au știut guvernanții să se facă mai bine auziți, mai bine înțeleși?
Verdictul favorabil, pe care sperăm să-l obținem la Bruxelles, pe 23-24 iunie, ar trebui să ofere guvernării moldovene răgazul necesar pentru a se concentra pe domeniile suferinde, care se cer cât mai grabnic asanate, relansate. Se va împlini în curând un an de când PAS a acces la putere grație sprijinului masiv al alegătorilor. A venit timpul să se apese pe accelerator. Istoria e o doamnă foarte capricioasă.
