Două comentarii de astăzi se întorc – unul explicit, celălalt doar implicit – către ceea ce a făcut bun administrația Trump pentru România, pentru Europa. Mircea Marian, de la Newsweek, spune limpede că nu-i place Donald Trump, dar nici nu e dispus să se înscrie în corul celor care îl fac acum în toate felurile. Motivul – în mandatul său, administrația republicană „a făcut câteva lucruri bune pentru România, pe care nu cred că le-ar fi făcut o administrație democrată: (...)a menținut o presiune constantă și fermă pentru ca guvernele României să se desprindă din înțelegerile defavorabile, la limita neocolonialismului, cu China comunistă. Cel mai bun exemplul este șmenul pe care China dorea să-l impună la centrala de la Cernavodă. (…)Jurnalistul crede că „atacurile constante ale ambasadorului Zuckerman împotriva PSD au fost utile României. A făcut campanie electorală? Probabil. Nu mă deranjează, dimpotrivă, spune el. Fiecare vot pe care l-a putut smulge de la PSD, prin intervențiile sale, a fost un pas înainte pentru România”. Mircea Marian n-ar vrea să fie neapărat contra curentului, spune, dar nici nu crede că toată presa americană care s-a năpustit acum asupra președintelui sortant ar fi îndreptățită să spună ce spune.
Sorin Ioniță scrie pentru contributors.ro și se referă la acordul încheiat cu China chiar în ultima zi de președinție germană a Uniunii Europene. Oare acest acord chiar aduce avantaje cuiva, și anume cui ? Din analiza German Economic Institute din Köln rezultă că „beneficiile sunt grupate în vreo duzină de multinaţionale europene din industria auto (germane), asigurări şi bănci (germano-franceze), ITC-telecom şi spitale private, plus ceva imobiliare, care capătă acces mai bun în China”. Care China nu a acceptat să-și deschidă piața pentru produsele europene ale firmelor mici și mijlocii. Problema însă e alta: Sorin Ioniță se întreabă unde sunt acum protestele cu zeci și sute de mii de oameni în stradă ale stângii europene: ceea ce era intolerabil în 2016 a devenit acum digerabil? „Nu cumva în 2016 nu era vorba atât de opoziţie la capitalismul dezlănţuit, cum susţinea stânga, ci mai mult de anti-americanism?”
O știre preluată de presa online din România îl citează pe Alexei Navalnîi cu opinia că nu a fost corect să i se taie lui Donald Trump accesul la contul de Twitter, pentru că asta va constitui un precedent de care se va putea uza cine știe în ce altă situație. Ioan Stanomir atinge și el chestiunea în articolul publicat pe marginaliaetc.ro: era digitală aduce iluzia libertății. În realitate, ea este, „în toată splendoarea ei, un timp în care supravegherea, intruziunea, cenzura, dictatul ideologic au devenit parte din rutina existenței”. „Pandemia a retrezit în state, indiferent de natura regimului lor, vocația intruziunii și a comenzii (…).Starea excepțională continuă, ca stare de spirit și ca practică de guvernare, chiar și atunci când ea nu mai este formal în vigoare. (…)Tehnologia este, pentru stat, mijlocul ideal ce îi oferă ocazia de a pătrunde acolo unde autocrațiile secolului XX au visat să ajungă, în intimitatea gândirii și a vieții private”.
